DECIZIA nr. 254 din 15 mai 2025 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 24 și art. 39 alin. (2) teza întâi din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, precum și a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013, în ansamblul său

(1) Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 lei dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1 - 7 din Codul de procedură civilă.

(2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 lei; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 lei.

(3) Recursul incident și recursul provocat se taxează după regulile prevăzute la alin. (1) și (2).

Marian Enache

- președinte

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Cristina-Cătălina Turcu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 24 și art. 39 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, precum și a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013, în ansamblul său, excepție ridicată de Catrina Gaftoniuc și Liliana Teodoriu în Dosarul nr. 5.658/2/2016*/a1.1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 612D/2020.

2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, făcând referire la cele reținute în Decizia nr. 192 din 26 martie 2024.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele

4. Prin Încheierea din 19 martie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 5.658/2/2016*/a1.1, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 24 și art. 39 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, precum și a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013, în ansamblul său. Excepția a fost ridicată de Catrina Gaftoniuc și Liliana Teodoriu într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de reexaminare a taxei judiciare de timbru stabilită potrivit art. 24 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarele arată, în esență, că sintagma „fără citarea părților, prin încheiere definitivă“ cuprinsă în art. 39 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 aduce atingere accesului liber la justiție și folosirii căilor de atac deoarece nu există o cale de atac împotriva încheierii de respingere a cererii de reexaminare a taxei judiciare de timbru care se judecă în camera de consiliu, fără citarea părților.

6. Autoarele mai arată că art. 24 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, precum și ordonanța, în ansamblul său, încalcă art. 61, art. 108 și art. 115 din Constituție deoarece nu era justificată situația extraordinară și nici urgența creșterii taxelor judiciare de timbru, majorate prin textul de lege criticat de peste 10 ori, prin comparație cu cele stabilite anterior prin art. 3 lit. m) și art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997.

7. De asemenea, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 încalcă art. 20 din Constituție și art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale deoarece instituie un tratament discriminatoriu privind taxa judiciară datorată în calea de atac a contenciosului în raport de taxa judiciară datorată în calea de atac civilă. Totodată, este încălcat art. 108 din Constituție deoarece nu a existat o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite actul normativ criticat, deși Parlamentul era în activitate în luna iunie 2013. Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 nu a fost supusă dezbaterii parlamentare și nu există o lege de aprobare sau de respingere din partea Parlamentului la data publicării acesteia în Monitorul Oficial al României. În mod abuziv, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 a abrogat Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și a fost pusă în aplicare în 3 zile de la publicarea sa în Monitorul Oficial al României, cu încălcarea art. 61, art. 108, art. 115 din Constituție.

8. Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, invocând jurisprudența Curții Constituționale în care s-a reținut că accesul liber la justiție nu înseamnă gratuitate și nicio dispoziție constituțională nu interzice stabilirea taxelor judiciare de timbru.

9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

10. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, făcând referire la jurisprudența Curții Constituționale, cum ar fi, spre exemplu, Decizia nr. 721 din 29 octombrie 2015, Decizia nr. 648 din 23 octombrie 2018 și Decizia nr. 27 din 17 ianuarie 2019.

11. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele

12. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

13. Obiectul excepției de neconstituționalitate, așa cum a fost reținut în încheierea de sesizare, îl constituie dispozițiile art. 24 și art. 39 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, precum și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, în ansamblul său, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013. Cât privește art. 39 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, Curtea constată că excepția privește numai teza întâi a art. 39 alin. (2).

14. Textele de lege criticate au următorul cuprins

Art. 39 alin. (2) teza întâi: "Cererea se soluționează în camera de consiliu de un alt complet, fără citarea părților, prin încheiere definitivă. (…)"

15. În opinia autoarelor excepției de neconstituționalitate, aceste dispoziții contravin normelor constituționale cuprinse în art. 20 - Tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 44 - Dreptul de proprietate privată, art. 61 - Rolul și structura Parlamentului, art. 108 - Actele Guvernului, art. 115 - Delegarea legislativă și art. 129 - Folosirea căilor de atac. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 14 - Interzicerea discriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

16. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că s-a mai pronunțat cu privire la criticile de neconstituționalitate extrinsecă potrivit cărora la momentul adoptării Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013 nu exista o lege specială de abilitare a Guvernului, aceasta nu a fost supusă dezbaterii parlamentare și nu a fost justificată situația extraordinară în cuprinsul său. Curtea a reținut că, potrivit art. 115 alin. (1) - (3) din Constituție, Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice, fiind vorba însă de ordonanțe simple, și nu de ordonanțe de urgență. Ordonanța de urgență nu este o varietate a ordonanței emise în temeiul unei legi speciale de abilitare, ci reprezintă un act normativ adoptat de Guvern în temeiul unei prevederi constituționale, care permite acestuia, sub controlul strict al Parlamentului, să facă față unui caz excepțional (a se vedea Decizia nr. 98 din 23 mai 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 367 din 8 august 2000). Cum în prezenta cauză este vorba despre o ordonanță de urgență, Curtea a apreciat că nu se poate vorbi despre necesitatea existenței unei legi de abilitare, așa încât critica formulată din această perspectivă este nefondată și, prin urmare, art. 108 din Constituție nu este încălcat.

17. Referitor la încălcarea art. 61 și art. 115 din Constituție, Curtea a observat că proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013 a fost depus și înregistrat pentru dezbatere la Camera Deputaților în data de 28 octombrie 2013. Ulterior, la data de 5 noiembrie 2013, a fost primit aviz de la Comisia pentru administrație publică și amenajarea teritoriului, la data de 6 martie 2014 a fost acordat avizul de la Comisia pentru buget, finanțe și bănci, iar în 29 noiembrie 2016 a fost primit raport favorabil aprobării ordonanței de urgență de la Comisia juridică, de disciplină și imunități. La data de 27 decembrie 2016 a fost înscris pe ordinea de zi a plenului Camerei Deputaților. Prin urmare, criticile autoarelor excepției de neconstituționalitate sunt neîntemeiate, având în vedere faptul că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 a intrat în vigoare după depunerea sa spre dezbatere la camera competentă să fie sesizată, în speță, Camera Deputaților, potrivit art. 115 alin. (5) din Constituție, chiar dacă procedura legislativă nu a fost încă finalizată. În jurisprudența sa, exemplu fiind Decizia nr. 366 din 25 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 2 septembrie 2014, paragrafele 34 și 35, Curtea a statuat că dispozițiile constituționale cuprinse în art. 115 alin. (5) condiționează intrarea în vigoare a ordonanței de urgență de îndeplinirea cumulativă a două cerințe: depunerea sa spre dezbatere în procedură de urgență la Camera competentă să fie sesizată și publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I. Dispozițiile constituționale sunt transpuse la nivel legal de art. 12 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, potrivit căruia ordonanțele de urgență ale Guvernului intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, sub condiția depunerii lor prealabile la Camera competentă să fie sesizată, dacă în cuprinsul lor nu este prevăzută o dată ulterioară. Depunerea ordonanței de urgență spre dezbatere în procedură de urgență la Camera competentă să fie sesizată drept condiție necesară intrării în vigoare a actului normativ nu reprezintă altceva decât o obligație ce incumbă emitentului, respectiv Guvernului, în calitate de legiuitor delegat.

18. În ceea ce privește critica potrivit căreia nu a fost justificată situația extraordinară, Curtea observă că prin Decizia nr. 752 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 100 din 6 februarie 2015, paragrafele 28-30, a reținut că, în Nota de fundamentare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013, legiuitorul delegat a subliniat că modificarea cadrului legal de desfășurare a procesului civil prin adoptarea Codului de procedură civilă, precum și punerea în aplicare a noilor instituții adoptate prin Codul civil impuneau revizuirea urgentă a legislației și în materia taxelor judiciare de timbru, care trebuie să reflecte noua structură și dinamică a procesului civil, noile garanții procedurale acordate părților pentru asigurarea unui proces echitabil, precum și acoperirea costurilor suplimentare pentru dezvoltarea infrastructurii, pregătirea personalului din sistemul justiției etc. S-a arătat, totodată, că neadoptarea urgentă a acestui act normativ ar fi condus la conservarea unui sistem de taxare neadaptat în raport cu întreaga evoluție în plan legislativ, cu liniile trasate prin regândirea sistemului juridic românesc odată cu adoptarea noului Cod civil și a noului Cod de procedură civilă, în acest sens, orice întârziere în asanarea și sistematizarea legislației în materia taxelor de timbru ar fi condus la menținerea nepermisă a neconcordanțelor dintre prevederile legale în această materie cu prevederile noilor coduri, prin perpetuarea acelor norme care trebuie expres abrogate, fiind perimate sau chiar în contradicție cu noul cadru normativ în aceeași ipoteză. Totodată, consecințele negative pe planul transparenței și disciplinei financiare impuse de exercițiul colectării la buget a sumelor derivând din plata taxelor judiciare de timbru, dar și pe planul situației justițiabililor și al nevoilor acute ale sistemului nu ar fi fost deloc neglijabile.

19. Curtea a analizat motivele invocate de către Guvern în preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013 și a ajuns la concluzia că există un grad mare de abatere de la obișnuit, și anume condițiile concrete în care urmează să se desfășoare activitatea sistemului judiciar, având în vedere adoptarea noilor coduri, Codul civil și Codul de procedură civilă, și necesitatea finanțării optime a acestui sistem prin raportare la nevoile sale reale, astfel încât a considerat că există o situație extraordinară, de natură să justifice adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013. Prin urmare, Curtea a constatat că dispozițiile art. 115 alin. (4) din Constituție nu au fost încălcate.

20. Referitor la critica privind încălcarea prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, în ansamblul său, și în special prin art. 24 din acest act normativ, a prevederilor art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale prin prisma art. 20 din Constituție, Curtea a constatat că obligația părților de a plăti taxe judiciare de timbru stabilite prin lege nu aduce atingere acestor articole, ci, dimpotrivă, creează premise pentru realizarea unui proces echitabil, deoarece taxele judiciare de timbru servesc unei mai bune organizări și funcționări a serviciului public de realizare a justiției (a se vedea Decizia nr. 29 din 22 februarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 460 din 21 septembrie 2000).

21. În ceea ce privește critica referitoare la neconstituționalitatea art. 39 alin. (2) teza întâi din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 prin raportare la art. 21 alin. (3), art. 44 și art. 129 din Constituție, Curtea observă că s-a pronunțat prin mai multe decizii, relevante fiind Decizia nr. 11 din 17 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 25 aprilie 2017, Decizia nr. 276 din 22 aprilie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1203 din 20 decembrie 2021, și Decizia nr. 192 din 26 martie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 873 din 30 august 2024. Cu acele prilejuri, Curtea a reținut că o cerere de reexaminare este o cerere prejudicială, judecată potrivit unei proceduri necontencioase specifice, ce are ca obiect verificarea legalității taxei de timbru judiciar, respectiv o nouă analiză a modului în care aceasta a fost stabilită. În jurisprudența sa, Curtea a statuat că accesul liber la justiție nu înseamnă accesul la toate structurile judecătorești și la toate gradele de jurisdicție. Acest drept poate fi supus unor condiționări de fond și de formă, iar existența uneia ori a mai multor căi de atac nu este impusă, pentru toate cazurile, nici de Constituție și nici de vreun tratat internațional la care România este parte (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 267 din 27 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 562 din 14 iulie 2017, paragraful 21). Atunci când a reglementat soluționarea cererii de reexaminare împotriva încheierii de stabilire a taxei judiciare de timbru, scopul legiuitorului a fost respectarea principiului celerității, care ar fi grav afectat prin acordarea dreptului de a exercita o cale de atac împotriva încheierii de soluționare a respectivei cereri, dat fiind că formularea acesteia suspendă procedura în fața instanței, așa cum rezultă din ultima teză a art. 39 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 267 din 27 aprilie 2017, paragraful 22).

22. Curtea a constatat că rațiuni ce țin de necesitatea soluționării într-un termen rezonabil a cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești justifică în mod obiectiv soluția legislativă criticată, care asigură în mod eficient un raport rezonabil de proporționalitate între scopul urmărit - stabilirea corectă a taxelor judiciare de timbru - și mijloacele procedurale utilizate. Totodată, Curtea a reținut că acest cadru legislativ, în deplin acord cu normele fundamentale, creează premisele necesare pentru a permite instanței judecătorești să examineze circumstanțele specifice fiecărui caz și să realizeze un just echilibru între interesele individuale și cele privind administrarea justiției, astfel încât solicitantului să îi fie asigurat accesul efectiv la justiție (a se vedea Decizia Curții Constituționale nr. 318 din 10 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 800 din 18 septembrie 2018, paragraful 19, Decizia nr. 628 din 9 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 170 din 4 martie 2019, paragraful 16, și Decizia nr. 867 din 18 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 483 din 13 iunie 2019, paragraful 19). Pentru aceleași considerente nu se poate reține nici încălcarea art. 129 din Constituție potrivit căruia părțile interesate pot exercita căile de atac, în condițiile legii.

23. Referitor la critica privind încălcarea prin art. 39 alin. (2) teza întâi din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 a dispozițiilor constituționale ale art. 44, Curtea constată că aceasta nu este motivată, iar din compararea textului supus controlului cu normele constituționale de referință nu se poate deduce vreo critică de neconstituționalitate (a se vedea Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012).

24. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine modificarea jurisprudenței mai sus invocate, atât soluțiile, cât și considerentele deciziilor menționate sunt valabile și în prezenta cauză.

25. Distinct de cele arătate, Curtea reține că majorarea sau micșorarea taxelor judiciare de timbru este o chestiune de politică legislativă și, potrivit dispozițiilor art. 90 din Codul de procedură civilă, cel care nu este în stare să facă față cheltuielilor pe care le presupune declanșarea și susținerea unui proces civil, fără a primejdui propria sa întreținere sau a familiei sale, poate beneficia de asistență judiciară, în condițiile legii speciale privind ajutorul public judiciar (a se vedea Decizia nr. 425 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 26 august 2014, paragraful 24).

26. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Catrina Gaftoniuc și Liliana Teodoriu în Dosarul nr. 5.658/2/2016*/a1.1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 24 și art. 39 alin. (2) teza întâi din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, precum și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, în ansamblul său, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 15 mai 2025.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

pentru MARIAN ENACHE,

în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, semnează

Elena-Simina Tănăsescu

Magistrat-asistent,

Cristina-Cătălina Turcu

-----