DECIZIA nr. 337 din 1 iulie 2025 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 45 alin. (2), ale art. 281 alin. (1) lit. b) și ale art. 347 alin. (4) din Codul de procedură penală

Marian Enache

- președinte

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Daniela Ramona Marițiu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 45 alin. (2), ale art. 281 alin. (1) lit. b) și ale art. 347 alin. (4) din Codul de procedură penală. Excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 45 alin. (2) din Codul de procedură penală a fost ridicată de Ioan Ciocan, Maria Angela Ciocan, Gheorghe Fedorca și Societatea River Shore - S.R.L. din Satu Mare, iar cea a dispozițiilor art. 281 alin. (1) lit. b) și ale art. 347 alin. (4) din Codul de procedură penală a fost ridicată de instanța judecătorească, din oficiu, în Dosarul nr. 4.438/83/2017/a1 al Curții de Apel Oradea - Secția penală și pentru cauze cu minori. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.987D/2020.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 45 alin. (2) din Codul de procedură penală, deoarece acestea nu au legătură cu soluționarea cauzei, și a dispozițiilor art. 281 alin. (1) lit. b) din același act normativ, deoarece se solicită completarea textului de lege criticat. În continuare, invocând Decizia nr. 22 din 19 ianuarie 2021, solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 347 alin. (4) din Codul de procedură penală.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele

4. Prin Încheierea din 26 octombrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 4.438/83/2017/a1, Curtea de Apel Oradea - Secția penală și pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 45 alin. (2) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ioan Ciocan, Maria Angela Ciocan, Gheorghe Fedorca și Societatea River Shore -S.R.L. din Satu Mare, și a dispozițiilor art. 281 alin. (1) lit. b) și ale art. 347 alin. (4) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de instanța judecătorească, din oficiu. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată într-o cauză având ca obiect soluționarea contestației formulate împotriva încheierii pronunțate de Tribunalul Satu Mare în etapa camerei preliminare.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 281 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală, instanța judecătorească solicită Curții Constituționale să analizeze dacă soluția legislativă cuprinsă în aceste dispoziții, care nu reglementează în categoria nulităților absolute încălcarea dispozițiilor referitoare la competența funcțională a instanțelor judecătorești, este constituțională din perspectiva art. 1 alin. (3) și (5) și a art. 21 alin. (3) din Constituție. În ceea ce privește dispozițiile art. 347 alin. (4) din Codul de procedură penală, instanța judecătorească solicită Curții Constituționale să analizeze dacă soluția legislativă cuprinsă în aceste dispoziții, care nu permite invocarea din oficiu în cadrul contestației declarate în condițiile art. 347 alin. (1) din același act normativ a unui caz de nulitate relativă cu privire la încălcarea unor norme ce reglementează desfășurarea procesului penal, chiar dacă această încălcare ar fi de natură să afecteze soluționarea cauzei, este constituțională din perspectiva art. 1 alin. (3) și (5) și a art. 124 din Constituție.

6. Instanța judecătorească apreciază că dispozițiile art. 281 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală reglementează expres în sfera acestui caz de nulitate absolută încălcarea dispozițiilor referitoare la competența materială și competența personală a instanțelor judecătorești, atunci când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei legal competente, fără a se referi și la competența funcțională a instanțelor judecătorești.

7. Nu întotdeauna încălcarea normelor de competență funcțională implică și încălcarea normelor de competență materială și personală a instanței superioare și astfel să fie incidentă sancțiunea nulității absolute, derivată din caracterul imperativ al normelor care reglementează cele două competențe. Și în cadrul instanței competente material și personal pot fi încălcate atribuțiile specifice fiecărei funcții judiciare.

8. Or, în cadrul unei funcții judiciare nu pot fi exercitate (cu unele excepții) competențe specifice altei funcții judiciare, chiar dacă instanța ar fi competentă material și personal. Caracterul imperativ al normelor care reglementează competențele specifice fiecărei funcții judiciare impune, în caz de încălcare, sancțiunea nulității absolute, nefiind de conceput ca încălcarea unor astfel de dispoziții să depindă de dovedirea vreunei vătămări ori să poată fi acoperită prin voința părților/subiecților procesuali principali, fie prin neinvocarea unei astfel de încălcări într-un anumit termen, fie prin renunțarea expresă la a o invoca.

9. În continuare, arată că, în cadrul contestației prevăzute de art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală, completul de cameră preliminară nu poate lua în considerare, din oficiu, încălcări ale normelor de competență funcțională a instanțelor judecătorești, deși aceste încălcări ar fi de natură să afecteze aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei. Se ajunge astfel ca o regulă esențială a statului de drept, aceea ca atribuțiile/competențele autorităților să fie definite prin lege, să fie nesocotită și principiul legalității, care presupune, în principal, ca organele judiciare să acționeze în baza competenței pe care legiuitorul le-a conferit-o, să fie încălcat și, cu toate acestea, astfel de încălcări, deși constatate, să nu poată fi înlăturate.

10. În aceste condiții, se apreciază că soluția legislativă cuprinsă în dispozițiile art. 347 alin. (4) din Codul de procedură penală, care nu permite invocarea din oficiu a nulității relative, pune sub semnul întrebării respectarea prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (3) și (5) și ale art. 124.

11. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 45 alin. (2) din Codul de procedură penală, autorii acesteia apreciază că acest articol este neconstituțional în măsura în care nu permite reunirea cauzelor în procedura camerei preliminare. Imposibilitatea reunirii cauzelor în etapa camerei preliminare generează efecte negative în ceea ce privește înfăptuirea actului de justiție și poate duce la situații juridice imposibil de remediat din punct de vedere procesual. În măsura în care se pronunță două soluții contradictorii cu referire la obiectul camerei preliminare nu există niciun resort procesual pentru a corija acest neajuns, generându-se astfel un efect incompatibil cu dispozițiile art. 16 din Constituție, acela că doi justițiabili aflați în același context juridic beneficiază de două tratamente juridice diferite, deși au la bază aceeași situație de fapt și de drept.

12. Curtea de Apel Oradea - Secția penală și pentru cauze cu minori, exprimându-și opinia cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 45 alin. (2) din Codul de procedură penală, susține că dispozițiile art. 43-45 din Codul de procedură penală nu pot fi aplicate prin analogie în faza camerei preliminare, neexistând, pentru această fază procesuală, o dispoziție de trimitere, similară celei prevăzute de art. 63 din același act normativ, pentru faza de urmărire penală. Voința explicită a legiuitorului a fost aceea de a conferi posibilitatea reunirii cauzelor doar în cursul urmăririi penale sau în faza de judecată, excluzând o astfel de posibilitate în faza camerei preliminare.

13. Atunci când legea procesual penală a înțeles ca o procedură specifică fazei de judecată cu implicații în materie de competență să se aplice și fazei de cameră preliminară, a prevăzut-o în mod expres [spre exemplu, art. 346 alin. (6) și art. 75 alin. (2) și (3) din Codul de procedură penală]. Faza camerei preliminare reprezintă expresia și totodată aplicarea concretă a principiului separației funcțiilor judiciare reglementat de art. 3 din Codul de procedură penală. Fiecare din aceste funcții judiciare are o reglementare distinctă, cu proceduri și competențe specifice. Normele care stabilesc aceste competențe specifice fiecărei funcții judiciare sunt norme de competență funcțională, acestea configurând atribuțiile organelor judiciare (ratione officii).

14. O mai bună înfăptuire a justiției este condiționată de urmarea, în faza camerei preliminare, a unui parcurs similar de către dosarele reunite, ceea ce, prin raportare la specificul procedurii de cameră preliminară, este imposibil de anticipat, fiind cunoscut la momentul finalizării procedurii de cameră preliminară, și nu la momentul la care reunirea cauzei s-a realizat.

15. Lipsa unui parcurs similar de către dosarele reunite face ca reunirea cauzelor în faza camerei preliminare să determine nu o mai bună înfăptuire a justiției, cum prevede art. 43 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală, ci soluții contrare dispozițiilor art. 346 din Codul de procedură penală sau incompatibile cu textul de lege evocat, în ipoteze (care nu pot fi anticipate la momentul reunirii cauzelor) precum: doar unul dintre rechizitoriile emise în cauzele reunite este neregulamentar întocmit, atrăgând imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecății; sunt excluse toate probele administrate în cursul urmăririi penale doar în una dintre cele două cauze reunite; doar în una dintre cele două cauze procurorul solicită restituirea ori nu răspunde în termenul prevăzut de art. 345 din același act normativ.

16. Din moment ce dispozițiile art. 43-45 din Codul de procedură penală stabilesc competența de a dispune reunirea cauzelor doar pentru „instanță“, reglementând competențe specifice unei funcții judiciare (respectiv funcția de judecată), aceste norme sunt imperative. În acest sens, literatura juridică de specialitate este cvasiunanimă în a aprecia că încălcarea normelor de competență funcțională atrage sancțiunea nulității absolute, sancțiune derivată din caracterul imperativ al normelor care o reglementează, arătându-se că această formă de competență este subsumată competenței materiale și personale.

17. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

18. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele

19. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

20. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 45 alin. (2), ale art. 281 alin. (1) lit. b) și ale art. 347 alin. (4) din Codul de procedură penală, cu următorul conținut:– Art. 45 alin. (2): „Cauzele se pot reuni dacă ele se află în fața primei instanțe, chiar după desființarea sau casarea hotărârii, sau în fața instanței de apel.“;– Art. 281 alin. (1) lit. b): „(1) Determină întotdeauna aplicarea nulității încălcarea dispozițiilor privind: [...] b) competența materială și competența personală a instanțelor judecătorești, atunci când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei legal competente.“;– Art. 347 alin. (4): „În soluționarea contestației nu pot fi invocate sau ridicate din oficiu alte cereri sau excepții decât cele invocate sau ridicate din oficiu în fața judecătorului de cameră preliminară în procedura desfășurată în fața instanței sesizate cu rechizitoriu, cu excepția cazurilor de nulitate absolută.“

21. Instanța judecătorească și autorii excepției de neconstituționalitate susțin că textele criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (3) și (5) referitor la cerințele de calitate a legii, art. 11 alin. (1) referitor la dreptul internațional și dreptul intern, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil și art. 124 referitor la înfăptuirea justiției. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

22. Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 45 alin. (2) din Codul de procedură penală, Curtea constată că autorii acesteia nu formulează o veritabilă critică de neconstituționalitate, ci solicită completarea textului de lege analizat, astfel încât acesta să prevadă posibilitatea reunirii cauzelor, la cererea procurorului, a părților, a persoanei vătămate și din oficiu de către instanța competentă, inclusiv în procedura camerei preliminare prevăzute de dispozițiile art. 342 și următoarele din Codul de procedură penală.

23. O asemenea solicitare nu intră însă în competența de soluționare a Curții Constituționale, care, conform prevederilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului (Decizia nr. 609 din 28 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 881 din 9 noiembrie 2017, paragraful 15, Decizia nr. 824 din 12 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 192 din 10 martie 2020, paragraful 13, Decizia nr. 479 din 17 septembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 908 din 11 noiembrie 2019, paragraful 15, și Decizia nr. 191 din 28 mai 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 692 din 3 august 2020, paragraful 13).

24. A accepta soluția sugerată de autorii excepției ar echivala cu adoptarea unei teze pe care legiuitorul nu a prevăzut-o și pe care, dacă ar fi dorit să o reglementeze, ar fi prevăzut-o în mod expres, incluzând-o în norma legală criticată. Mai mult, potrivit dispozițiilor art. 61 alin. (1) din Constituție, Parlamentul are competența exclusivă de a modifica o normă legală, aceasta fiind „unica autoritate legiuitoare a țării“ (în același sens, Decizia nr. 57 din 1 februarie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 539 din 10 iunie 2024, paragraful 17).

25. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 281 alin. (1) lit. b) și ale art. 347 alin. (4) din Codul de procedură penală, Curtea observă că, în procedura de cameră preliminară (etapa contestației), Curtea de Apel Oradea - Secția penală și pentru cauze cu minori a admis în parte cererile și excepțiile invocate în cauză. În baza art. 345 alin. (3) din Codul de procedură penală, în termenul legal, procurorul a comunicat completului de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Oradea că solicită restituirea Dosarului nr. 63/P/2010 și respectiv, a Dosarului nr. 110/P/2017 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea. Completul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Oradea, în baza art. 346 alin. (3) lit. c) teza întâi din Codul de procedură penală, a restituit la parchet cauzele ce au constituit obiectul dosarelor anterior menționate. Totodată, Completul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Oradea a reținut că incidența acestui caz de restituire face de prisos orice analiză suplimentară a celorlalte cazuri prevăzute de art. 346 alin. (3) din Cod de procedură penală.

26. În acest context, Curtea reține că restituirea cauzei la parchet a fost determinată de poziția procesuală a procurorului care, în urma admiterii în parte a cererilor și a excepțiilor invocate în cauză, a apreciat că nu poate menține dispoziția de trimitere în judecată.

27. Din această perspectivă, Curtea reține - cu privire la condițiile de admisibilitate a excepției - că, potrivit jurisprudenței sale, „legătura cu soluționarea cauzei“, în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiții ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigențele pe care le impun aceste dispoziții legale, în privința pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului (a se vedea Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 august 2014, paragraful 15). Prin urmare, condiția relevanței excepției de neconstituționalitate, respectiv a incidenței textului de lege criticat în soluționarea cauzei aflate pe rolul instanței judecătorești, nu trebuie analizată în abstract, ci trebuie verificat în primul rând interesul procesual al invocării excepției de neconstituționalitate, mai ales din prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituționalității textului de lege criticat.

28. Cu alte cuvinte, excepția de neconstituționalitate trebuie să fie realmente utilă pentru soluționarea litigiului în cadrul căruia a fost ridicată. Practic, decizia Curții Constituționale trebuie să producă un efect concret asupra desfășurării procesului, cerința relevanței fiind expresia utilității pe care soluționarea excepției invocate o are în cadrul rezolvării litigiului dintre părți.

29. Or, în prezenta cauză, astfel cum s-a arătat, Completul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Oradea a dispus, la solicitarea procurorului, restituirea cauzei la parchet. Astfel, chiar și în cazul admiterii excepției de neconstituționalitate, decizia pronunțată nu va produce niciun efect concret în cauză, neputând conduce la reevaluarea soluției deja pronunțate.

30. Având în vedere aceste aspecte, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate nu poate produce un efect concret asupra desfășurării procesului în acest caz, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor a art. 281 alin. (1) lit. b) și art. 347 alin. (4) din Codul de procedură penală neavând legătură cu soluționarea cauzei în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

31. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 45 alin. (2) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ioan Ciocan, Maria Angela Ciocan, Gheorghe Fedorca și Societatea River Shore - S.R.L. din Satu Mare, și cea a dispozițiilor art. 281 alin. (1) lit. b) și ale art. 347 alin. (4) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de instanța judecătorească, din oficiu, în Dosarul nr. 4.438/83/2017/a1 al Curții de Apel Oradea - Secția penală și pentru cauze cu minori.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Oradea - Secția penală și pentru cauze cu minori și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 1 iulie 2025.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

pentru MARIAN ENACHE,

în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, semnează

ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Marițiu

-----