DECIZIA nr. 142 din 27 martie 2025 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1.081 alin. (2) pct. 2 teza finală din Codul de procedură civilă

Marian Enache - președinte

Mihaela Ciochină - judecător

Cristian Deliorga - judecător

Dimitrie-Bogdan Licu - judecător

Gheorghe Stan - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Elena-Simina Tănăsescu - judecător

Varga Attila - judecător

Andreea Costin - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 1.081 alin. (2) pct. 2 teza finală din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Georgiana Florina Ozkazak în Dosarul nr. 3.888/866/2019 al Judecătoriei Pașcani - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 978D/2020.

2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că la dosar autoarea excepției a depus o cerere de judecare a cauzei în lipsă.

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Arată că dispozițiile legale criticate sunt norme de procedură edictate de legiuitor în virtutea mandatului constituțional conferit de art. 126 din Constituție, care nu contravin art. 16 din Legea fundamentală, întrucât se aplică tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei, și nici art. 21, întrucât condiția impusă de textul legal criticat nu reprezintă o încălcare a accesului liber la justiție.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele

5. Prin Încheierea din 30 iunie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 3.888/866/2019, Judecătoria Pașcani - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1.081 alin. (2) pct. 2 teza finală din Codul de procedură civilă. Excepția a fost invocată de Georgiana Florina Ozkazak într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de divorț, în cadrul căreia a fost invocată excepția necompetenței generale a instanțelor române.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale în ceea ce privește condiționarea reclamantului de a avea domiciliul pe teritoriul României cu minimum un an de zile înainte de data introducerii cererii de divorț la instanța judecătorească, deoarece îi limitează accesul liber la justiție, iar reclamantul, deși este cetățean român, este discriminat față de conaționalii săi care s-au căsătorit cu alți cetățeni români.

7. Judecătoria Pașcani - Secția civilă apreciază că dispoziția legală criticată este constituțională.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele

11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 1.081 alin. (2) pct. 2 teza finală din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: „(2) Instanțele judecătorești române sunt, de asemenea, competente să judece: (…) 2. cererile de divorț, dacă la data introducerii cererii reclamantul domiciliază pe teritoriul României de cel puțin un an;“.

13. În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 - Egalitatea în drepturi și art. 21 - Accesul liber la justiție.

14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că textul legal criticat reglementează competența preferențială a instanțelor judecătorești române în litigii cu element de extraneitate din sfera statutului personal referitoare la cererile de divorț. Jurisdicția română este determinată de manifestarea de voință a reclamantului care o preferă pe aceasta jurisdicției străine a statului unde este localizat soțul pârât, însă doar în situația în care reclamantul, indiferent de cetățenie sau apatrid, are domiciliul pe teritoriul României cu cel puțin un an de zile înaintea introducerii cererii de divorț.

15. Această condiție impusă de textul legal criticat are în vedere, pe de o parte, existența unei legături stabile și reale a reclamantului cu teritoriul României, iar, pe de altă parte, faptul că procesul de divorț are caracter strict personal, obiectul său implicând antamarea de către instanță a unor aspecte care țin de viața intimă și familială a părților din litigiu și verificarea circumstanțelor specifice cauzei. În lipsa acestei reglementări se poate ajunge la situația în care cererea de divorț să fie introdusă cu scopul de a eluda competența exclusivă a instanțelor judecătorești, iar interesele soțului pârât - cetățean străin fără domiciliu în România - să fie prejudiciate în lipsa unui acces efectiv la jurisdicția română.

16. Așadar, dispoziția legală criticată reprezintă o concretizare a prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora „Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“, legiuitorul fiind cel care apreciază cu privire la soluțiile ce se impun în legătură cu această materie.

17. Totodată, Curtea observă că Regulamentul (UE) 2019/1.111 al Consiliului din 25 iunie 2019 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești și privind răpirea internațională de copii, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 178 din 2 iulie 2019, prevede, în mod similar, la art. 3 lit. a) pct. (V), competența instanței din statul membru, în probleme privind divorțul, separarea de drept și anularea căsătoriei, pe teritoriul căreia se află reședința obișnuită a reclamantului în cazul în care acesta a locuit acolo cel puțin un an imediat înaintea introducerii cererii.

18. În acest context, autoarea excepției susține că, deși este cetățean român, este discriminată față de conaționalii săi care sau căsătorit cu alți cetățeni români.

19. Or, autoarea excepției de neconstituționalitate nu se află în ipoteza unei cereri de divorț care să privească doi cetățeni români, ci în ipoteza unui litigiu cu element de extraneitate care atrage stabilirea competenței internaționale a instanțelor judecătorești române, astfel încât nu poate fi reținută încălcarea prevederilor constituționale cuprinse în art. 16.

20. Potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite. În consecință, un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice rațional, în respectul principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice (a se vedea Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). De asemenea, în ceea ce privește încălcarea principiului egalității în drepturi, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a reținut că este admisibilă diferența de tratament juridic pentru situații diferite, când aceasta se justifică în mod rațional și obiectiv (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 168 din 10 decembrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 24 februarie 1999, și Decizia nr. 231 din 25 mai 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 561 din 24 iunie 2004).

21. În continuare, Curtea constată că prevederile criticate nu îngrădesc nici exercitarea dreptului de acces liber la justiție, persoana interesată având posibilitatea să urmeze calea procedurală corectă, cu respectarea normelor de competență jurisdicțională și în termenele stabilite de legiuitor.

22. Potrivit art. 21 din Constituție, orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, libertăților și intereselor sale legitime. Prin Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, precitată, Curtea Constituțională a statuat că liberul acces la justiție presupune accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește actul de justiție. Totodată, în jurisprudența sa (Decizia nr. 71 din 15 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 27 ianuarie 2009), Curtea a reținut că accesul liber la justiție este pe deplin respectat ori de câte ori partea interesată, în vederea valorificării unui drept sau interes legitim, a putut să se adreseze cel puțin o singură dată unei instanțe naționale.

23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Georgiana Florina Ozkazak în Dosarul nr. 3.888/866/2019 al Judecătoriei Pașcani - Secția civilă și constată că dispozițiile art. 1.081 alin. (2) pct. 2 teza finală din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Pașcani - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 27 martie 2025.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

pentru MARIAN ENACHE,

în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, semnează

ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU

Magistrat-asistent,

Andreea Costin

-----