DECIZIA nr. 225 din 29 aprilie 2025 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 339 alin. (5) din Codul de procedură penală

Marian Enache

- președinte

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Daniela Ramona Marițiu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 339 alin. (5) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Nicoleta Adriana Dragoș în Dosarul nr. 1.327/296/2021/a1 al Judecătoriei Satu Mare - Secția penală. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.226D/2021.

2. La apelul nominal se constată lipsa autoarei excepției. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, textul criticat neavând legătură cu soluționarea cauzei. În subsidiar, invocând Decizia nr. 465 din 25 iunie 2020 și Decizia nr. 774 din 18 noiembrie 2021, solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele

4. Prin Încheierea din 20 octombrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 1.327/296/2021/a1, Tribunalul Satu Mare - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 339 alin. (5) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Nicoleta Adriana Dragoș. Curtea Constituțională a fost sesizată ca urmare a admiterii recursului împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale. Excepția a fost ridicată într-o cauză penală aflată în etapa camerei preliminare.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia arată, în esență, că, în cadrul urmăririi penale, s-au efectuat acte de cercetare penală de care nu a avut cunoștință. Susține că nu a putut formula apărări în cauză și nu a fost citată pe tot parcursul desfășurării cercetării penale. Face referire la expertiza medico-legală efectuată în cauza penală. Arată că a formulat plângere împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală, invocând nulitatea absolută a actelor de urmărire penală deoarece i s-a adus atingere dreptului la apărare. Cu toate acestea, procurorul a soluționat, prin ordonanță, plângerea formulată împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală și a dispus trimiterea în judecată. Aceste aspecte nesocotesc drepturile cuprinse în articolele din Constituție invocate.

6. Tribunalul Satu Mare - Secția penală, invocând Decizia nr. 465 din 25 iunie 2020, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că dublul grad de jurisdicție este un principiu universal care se aplică judecăților care au loc în fața unei instanțe de judecată și nu privește acele plângeri care pot fi adresate organului de urmărire penală, procurorului de caz sau procurorului ierarhic superior.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Guvernul, invocând Decizia nr. 677 din 6 noiembrie 2018, Decizia nr. 610 din 28 septembrie 2017, Decizia nr. 486 din 27 iunie 2017, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 339 alin. (5) din Codul de procedură penală, cu următorul conținut: „Ordonanțele prin care se soluționează plângerile împotriva soluțiilor, actelor sau măsurilor nu mai pot fi atacate cu plângere la procurorul ierarhic superior și se comunică persoanei care a făcut plângerea și celorlalte persoane interesate.“

12. Autoarea excepției de neconstituționalitate susține că textul criticat contravine prevederilor constituționale cuprinse în art. 11 alin. (1) și (2) referitor la dreptul internațional și dreptul intern, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 24 referitor la dreptul la apărare. De asemenea, a invocat art. 1 referitor la obligația de a respecta drepturile omului și art. 6 referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și art. 2 referitor la dublul grad de jurisdicție în materie penală din Protocolul nr. 7 la Convenție.

13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autoarea excepției nu formulează veritabile critici de neconstituționalitate, ci este nemulțumită, în realitate, de modul de interpretare și aplicare a legii de către organele judiciare. Or, în această privință, Curtea a statuat, în repetate rânduri, că nu este competentă să se pronunțe asupra aspectelor ce țin de aplicarea legii, acestea urmând a fi soluționate de către judecătorul de cameră preliminară, respectiv de către instanța de judecată. În cazuri similare, Curtea a reținut că a răspunde criticilor autorilor excepției într-o atare situație ar echivala cu o ingerință a Curții Constituționale în activitatea de judecată, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 126 din Constituție, potrivit cărora justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege (de exemplu, Decizia nr. 524 din 24 septembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 19 din 13 ianuarie 2020, paragraful 16, Decizia nr. 246 din 4 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 685 din 31 iulie 2020, paragraful 16, și Decizia nr. 212 din 7 aprilie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 847 din 30 august 2022, paragraful 12).

14. Curtea a reținut că interpretarea normelor de lege este operațiunea de stabilire a conținutului și a sensului la care acestea se referă și este o etapă absolut necesară în vederea aplicării corecte a legii în situația de fapt concretă din cauză, instanța de judecată fiind ținută să aplice, în acest scop, metodele de interpretare a normelor juridice. Așa cum a stabilit Curtea Constituțională, în mod constant, în jurisprudența sa, interpretarea legilor este o operațiune rațională, utilizată de orice subiect de drept în vederea aplicării și respectării legii, având ca scop clarificarea înțelesului unei norme juridice sau a câmpului său de aplicare. Instanțele judecătorești interpretează legea, în mod necesar, în procesul soluționării cauzelor cu care au fost învestite, interpretarea fiind o fază indispensabilă procesului de aplicare a legii. Oricât de clar ar fi textul unei dispoziții legale - se arată în Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 22 noiembrie 1995, pronunțată în Cauza C.R. împotriva Regatului Unit, paragraful 34) - în orice sistem juridic există, în mod inevitabil, un element de interpretare judiciară (a se vedea în același sens și Decizia nr. 600 din 14 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 395 din 11 iunie 2009, sau Decizia nr. 360 din 25 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 317 din 14 mai 2010).

15. În consecință, problema de drept invocată de autoarea excepției de neconstituționalitate și dedusă spre soluționare Curții Constituționale este, în realitate, una de interpretare și de aplicare a normelor de lege la cazul concret dedus judecății instanței care a sesizat Curtea Constituțională. În cazul în care practica judiciară vădește o interpretare neunitară, Constituția, prin art. 126 alin. (3), atribuie Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar nu Curții Constituționale, competența de a stabili interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe judecătorești. Potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată.

16. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 339 alin. (5) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Nicoleta Adriana Dragoș în Dosarul nr. 1.327/296/2021/a1 al Judecătoriei Satu Mare - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Satu Mare - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 29 aprilie 2025.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

pentru MARIAN ENACHE,

în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, semnează

ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Marițiu

----