DECIZIA nr. 328 din 1 iulie 2025 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (8) și ale art. 425^1 alin. (1) din Codul de procedură penală

Marian Enache

- președinte

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Claudia-Margareta Krupenschi

- magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (8) și ale art. 425^1 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Dumitrescu Constantin în Dosarul nr. 6.927/225/2019 al Tribunalului Mehedinți - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 791D/2020.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent-șef învederează că dovada de înmânare a citației în privința autorului excepției a fost restituită Curții cu mențiunea „destinatar decedat“ și precizează că nu au fost transmise la dosar documente privind introducerea în cauză a unor eventuali succesori în drepturi.

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele dă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, apreciind că, în realitate, sunt invocate aspecte legate de interpretarea și aplicarea dispozițiilor legale criticate, și nu de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele

5. Prin Încheierea din 17 iunie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 6.927/225/2019, Tribunalul Mehedinți - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 341 alin. (8) și ale art. 425^1 alin. (1) din Codul de procedură penală. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Dumitrescu Constantin într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații formulate împotriva unei încheieri a judecătorului de cameră preliminară pronunțate cu privire la verificarea unei soluții de netrimitere în judecată dispuse de procuror.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că textele legale criticate sunt neconstituționale „în condițiile în care judecătorul de cameră preliminară, împotriva evidențelor probelor, dispune o soluție“ cu caracter definitiv, contrară principiilor constituționale și convenționale statuate prin normele de referință mai sus indicate.

7. Tribunalul Mehedinți - Secția penală, Judecătorul de cameră preliminară, consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, de vreme ce justițiabilului îi este permis să se adreseze sistemului național de instanțe stabilit prin legislația națională. Astfel, plângerea adresată judecătorului de cameră preliminară de către partea interesată pentru ca soluția de netrimitere în judecată să fie supusă controlului unui organ judiciar în cadrul unei instanțe judecătorești garantează și dă expresie dreptului la un proces echitabil, în componenta sa privind accesul liber la justiție, având natura unei căi de atac speciale. Faptul că prevederile art. 341 alin. (8) și ale art. 425^1 alin. (1) din Codul de procedură penală au exclus o nouă cale de atac împotriva soluției pronunțate de un organ judiciar din cadrul unei instanțe judecătorești nu este de natură să aducă atingere accesului la justiție.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, modificate prin prevederile art. II pct. 94 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2016 pentru modificarea și completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum și pentru completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 23 mai 2016, precum și ale art. 425^1 alin. (1) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins:– Art. 341 alin. (8) - Soluționarea plângerii de către judecătorul de cameră preliminară: „(8) Încheierea prin care s-a pronunțat una dintre soluțiile prevăzute la alin. (6), alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b) și d) și alin. (7^1) este definitivă.“;– Art. 425^1 alin. (1) - Declararea și soluționarea contestației: „(1) Calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.“

12. Prevederile constituționale indicate în motivarea excepției sunt cele ale art. 16 - Egalitatea în drepturi, ale art. 20 - Tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 21 - Accesul liber la justiție și ale art. 24 - Dreptul la apărare, precum și cele ale art. 2 - Dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală din Protocolul nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale art. 6 - Dreptul la un proces echitabil din aceeași Convenție.

13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că același autor a mai formulat o excepție de neconstituționalitate identică, într-o altă cauză, soluționată prin Decizia nr. 238 din 27 aprilie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 716 din 3 august 2023, prin care instanța constituțională a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (8) și ale art. 425^1 alin. (1) din Codul de procedură penală.

14. Atât prin excepția de neconstituționalitate soluționată prin Decizia nr. 238 din 27 aprilie 2023, cât și prin cea prezentă, autorul a criticat dispozițiile legale mai sus menționate întrucât nu permit părților să formuleze contestație împotriva încheierii judecătorului de cameră preliminară prin care s-a respins plângerea formulată cu privire la ordonanța parchetului prin care s-a dispus soluția de netrimitere în judecată.

15. Cu privire la dispozițiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, atât în forma anterioară modificării prin prevederile art. II pct. 94 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2016, cât și în forma ulterioară acestei modificări - cu păstrarea soluției legislative criticate -, Curtea a reținut că, potrivit acestui text, încheierea prin care s-a pronunțat una dintre soluțiile prevăzute de dispozițiile art. 341 alin. (6) și alin. (7) pct. 1 și pct. 2 lit. a), b) și d) din Codul de procedură penală este definitivă, însă acest fapt nu este de natură să afecteze constituționalitatea textului de lege criticat, deoarece stabilirea competenței instanțelor judecătorești și instituirea regulilor de desfășurare a procesului, deci și reglementarea căilor de atac, constituie atributul exclusiv al legiuitorului, conform art. 129 și art. 126 alin. (2) din Constituție. Curtea a mai statuat că dispozițiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală nu aduc atingere nici dreptului la apărare consacrat de prevederile art. 24 din Legea fundamentală și nici accesului liber la justiție și dreptului la un proces echitabil prevăzute de dispozițiile art. 21 din Constituție și ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât nu înlătură posibilitatea de a beneficia de drepturile și garanțiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces judecat de către o instanță independentă, imparțială și stabilită prin lege, într-un termen rezonabil. Nicio prevedere a Legii fundamentale și a actelor normative internaționale invocate de autorii excepției nu reglementează dreptul la exercitarea căilor de atac în orice cauză. Astfel, prevederile art. 129 din Constituție stipulează că părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac numai în condițiile legii (paragraful 33 din Decizia nr. 238 din 27 aprilie 2023).

16. În continuare, Curtea a constatat că eliminarea căilor de atac în această materie este justificată de caracterul special al procedurii instituite de prevederile art. 340 și 341 din Codul de procedură penală. Legiuitorul a urmărit să asigure celeritatea procedurii și obținerea în mod rapid a unei hotărâri definitive prin care să fie exercitat controlul judiciar cu privire la soluția procurorului, având în vedere natura cauzelor vizate de dispozițiile art. 340 și 341 din Codul de procedură penală, cauze în care nu se judecă infracțiunea care a format obiectul cercetării sau al urmăririi penale, ci soluția de neurmărire sau netrimitere în judecată dispusă de procuror (paragraful 34 din Decizia nr. 238 din 27 aprilie 2023).

17. Referitor la dreptul la un recurs efectiv, consacrat de dispozițiile art. 13 din Convenție, Curtea a reținut, în acord cu jurisprudența sa în materie, că acest drept nu semnifică asigurarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești, ci impune existența în dreptul intern a unei căi procedurale care să permită prevalarea de drepturile și libertățile consacrate de Convenție. Astfel, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dispozițiile art. 13 din Convenție garantează o cale legală internă care să ofere posibilitatea de a obține examinarea pe fond a unei „plângeri admisibile“ întemeiate pe prevederile Convenției și să asigure un remediu adecvat (Hotărârea din 16 iulie 2014, pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Ališić și alții împotriva Bosniei și Herțegovinei, Croației, Serbiei, Sloveniei și fostei Republici Iugoslave a Macedoniei, paragraful 131). Or, dispozițiile art. 341 din Codul de procedură penală - prin reglementarea procedurii plângerii împotriva soluțiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată - sunt de natură să asigure îndeplinirea acestei exigențe convenționale (paragraful 35 din Decizia nr. 238 din 27 aprilie 2023).

18. Cu privire la prevederile art. 425^1 din Codul de procedură penală, criticate din perspectiva faptului că împotriva încheierilor pronunțate conform art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală nu poate fi formulată calea de atac a contestației, Curtea a reținut, în esență, că acestea au ca scop asigurarea unei căi de atac în materii urgente și pentru situații restrictive de drepturi și libertăți. Așa cum rezultă din cuprinsul textului criticat, aceste situații sunt însă cele expres reglementate de legiuitor, prin prevederile Codului de procedură penală, determinarea lor fiind de competența exclusivă a acestuia. Prin urmare, așa cum rezultă din prevederile art. 425^1 alin. (1) din Codul de procedură penală, calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, legiuitorul, conform politicii sale în materie procesual penală, putând hotărî care sunt încheierile ce pot fi contestate, în vederea soluționării cu celeritate a unor situații procesuale de natură să restrângă exercițiul unor drepturi fundamentale. Faptul că autorii excepției nu se află printre persoanele care au dreptul de a formula contestație nu este de natură să încalce dispozițiile constituționale referitoare la folosirea căilor de atac, întrucât, astfel cum s-a reținut anterior, conform prevederilor art. 129 coroborate cu cele ale art. 126 alin. (2) din Constituție, procedura de judecată este reglementată prin lege, iar căile de atac pot fi exercitate doar în condițiile legii. În acest context, Curtea a reținut că reglementarea situațiilor în care poate fi formulată contestație reprezintă opțiunea legiuitorului și a fost exprimată conform atribuției sale constituționale prevăzute la art. 61 alin. (1) din Constituție și în marja de apreciere prevăzută de acesta (în acest sens, a se vedea Decizia nr. 439 din 22 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 870 din 3 noiembrie 2017).

19. În considerarea celor statuate mai sus, Curtea nu a putut reține nici existența unei discriminări între persoanele care au dreptul să formuleze contestație, potrivit prevederilor art. 425^1 din Codul de procedură penală, și cele ale căror încheieri sunt definitive, conform prevederilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, întrucât aceste două categorii de persoane se află în situații diferite, determinate de natura diferită a obiectului încheierilor ce pot fi contestate. Principiul egalității în fața legii, prevăzut la art. 16 din Constituție, obligă la instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite, dar acesta nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite (paragrafele 38-40 din Decizia nr. 238 din 27 aprilie 2023).

20. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, considerentele și soluția pronunțată prin Decizia Curții Constituționale nr. 238 din 27 aprilie 2023 își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Dumitrescu Constantin în Dosarul nr. 6.927/225/2019 al Tribunalului Mehedinți - Secția penală și constată că dispozițiile art. 341 alin. (8) și ale art. 425^1 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile de neconstituționalitate formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Mehedinți - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 1 iulie 2025.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

pentru MARIAN ENACHE,

în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, semnează

ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU

Magistrat-asistent-șef,

Claudia-Margareta Krupenschi

-----