COMUNICAT din 25 noiembrie 2025 privind excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 32 teza întâi din Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul, în redactarea anterioară modificării prin art. I pct. 6 din Legea nr. 289/2006

Curtea Constituțională, cu unanimitate de voturi, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 32 teza întâi din Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul, în redactarea anterioară modificării prin art. I pct. 6 din Legea nr. 289/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul, sunt neconstituționale.

Rezumat

Curtea Constituțională a stabilit că dispozițiile care permiteau autorității publice locale să aprobe derogări de la documentațiile de urbanism existente fără stabilirea unor criterii obiective sau garanții clare, nu respectă cerințele de calitate a legii prevăzute de art. 1 alin. (5) din Constituție și afectează principiile previzibilității și securității juridice.

De asemenea, norma a fost considerată aptă să genereze discriminări între destinatarii săi, contravenind art. 16 alin. (1) din Constituție și să afecteze dreptul la viața intimă, familială și privată, protejat de art. 26 din Constituție și art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Argumente - cu privire la criticile de neconstituționalitate, Curtea a constatat că:– dispozițiile art. 32 teza întâi din Legea nr. 350/2001, în forma anterioară modificării prin Legea nr. 289/2006 sunt identice cu cele constatate ca fiind neconstituționale prin Decizia nr. 49 din 4 februarie 2020, argumentele reținute prin decizia menționată fiind aplicabile și cu privire la textul ce formează obiectul prezentei excepții;– textul analizat este redactat într-o manieră confuză, eliptică și lipsită de rigoare juridică, fiind imposibil de determinat sensul sintagmelor „prin documentația înaintată” și „prin certificatul de urbanism se poate solicita elaborarea unei alte documentații de urbanism”;– lipsa unor criterii clare, cerințe minime sau garanții efective împotriva arbitrariului autorităților locale face imposibilă respectarea principiului legalității și a principiului egalității în drepturi;– în absența unor criterii obiective aplicabile uniform, regimul derogatoriu permite soluții diferite pentru situații similare fără justificare rezonabilă.

Prin urmare, Curtea a constatat că dispozițiile criticate nu îndeplinesc standardele constituționale de claritate, previzibilitate și protecție împotriva arbitrariului, consacrate de art. 1 alin. (5) și art. 16 alin. (1) din Constituție, precum și de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.