DECIZIA nr. 109 din 27 februarie 2025 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 378 alin. (1) lit. c) din Codul penal, în redactarea anterioară Legii nr. 323/2023 pentru modificarea art. 378 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal

Marian Enache - președinte

Mihaela Ciochină - judecător

Cristian Deliorga - judecător

Dimitrie-Bogdan Licu - judecător

Laura-Iuliana Scântei - judecător

Gheorghe Stan - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Elena-Simina Tănăsescu - judecător

Varga Attila - judecător

Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 378 alin. (1) lit. c) din Codul penal, excepție ridicată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Judecătoria Urziceni în Dosarul nr. 3.515/330/2019 al Judecătoriei Urziceni. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.960D/2020.

2. La apelul nominal se constată lipsa autorului excepției. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care, făcând referire la Decizia Curții Constituționale nr. 221 din 20 aprilie 2023, pune concluzii de respingere, ca devenită inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele

4. Prin Încheierea din 6 octombrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 3.515/330/2019, Judecătoria Urziceni a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 378 alin. (1) lit. c) din Codul penal, excepție ridicată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Judecătoria Urziceni într-o cauză penală în care inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de dispozițiile de lege criticate.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia apreciază, în esență, că dispozițiile criticate sunt neconstituționale deoarece exclud de la protecția legii penale persoanele (în special copii) pentru care s-a stabilit beneficiul primirii unei pensii de întreținere prin căi legale, altele decât hotărârea judecătorească. Arată că, din anul 2011, odată cu intrarea în vigoare a Codului civil, în legislația civilă română se recunoaște stabilirea cuantumului pensiei de întreținere atât prin decizia unei instanțe, cât și printr-o procedură notarială, efectul juridic fiind același. Rezultă așadar că în legislația română sunt două modalități prin care se stabilește cuantumul contribuției părintelui la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor. Or, prin omisiunea inserării în cadrul textului de lege criticat a pensiei de întreținere stabilite prin procedura notarială, legiuitorul a procedat la eliminarea protecției juridice penale pentru copiii ai căror părinți au acceptat de bunăvoie să le plătească o pensie de întreținere și își încalcă această obligație. Deși recunoaște că neplata pensiei de întreținere este o faptă antisocială de gravitatea unei infracțiuni, atunci când pensia este stabilită prin hotărâre judecătorească, în mod nejustificat, legiuitorul înlătură caracterul penal al aceleiași fapte, dacă pensia este stabilită prin procedură notarială. În continuare, referitor la încălcarea prevederilor constituționale ale art. 16, susține că nu pot fi identificate motive obiective și proporționale pentru care copilul îndrituit la pensia stabilită pe calea convenției notariale să fie exclus de la protecția penală a statului, în timp ce copilul îndrituit la pensia stabilită pe cale judecătorească să fie protejat de norma penală. Se conferă astfel un privilegiu nejustificat celui care își asumă obligația de întreținere prin convenție notarială, de a nu fi sancționat penal. De asemenea, susține că, pentru respectarea integrală a prevederilor constituționale cuprinse în art. 48 alin. (1), se impune ca aceeași forță coercitivă a statului să intervină și în cazul părinților care nu își îndeplinesc obligația de plată a pensiei de întreținere stabilite prin convenție notarială. În final, apreciază că, deși este destinat să apere titularii dreptului de întreținere, art. 378 alin. (1) lit. c) din Codul penal realizează doar parțial acest lucru, restrângând dreptul de acces la justiția penală pentru beneficiarii pensiei de întreținere stabilite pe altă cale legală decât cea judecătorească.

6. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

7. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele

8. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

9. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile art. 378 alin. (1) lit. c) din Codul penal. Curtea observă că dispozițiile criticate au fost modificate prin articolul unic din Legea nr. 323/2023 pentru modificarea art. 378 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1020 din 8 noiembrie 2023. Cu toate acestea, din consultarea încheierii de sesizare, a motivării excepției de neconstituționalitate și a actelor aflate la dosar rezultă că autorul acesteia critică dispozițiile art. 378 alin. (1) lit. c) din Codul penal, în redactarea anterioară Legii nr. 323/2023. În continuare, Curtea reține că, prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, a stabilit că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare. Așa fiind, Curtea constată că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 378 alin. (1) lit. c) din Codul penal, în redactarea anterioară Legii nr. 323/2023, cu următorul conținut: „(1) Săvârșirea de către persoana care are obligația legală de întreținere, față de cel îndreptățit la întreținere, a uneia dintre următoarele fapte: [...] c) neplata, cu rea-credință, timp de 3 luni, a pensiei de întreținere stabilite pe cale judecătorească.“

10. Autorul excepției susține că textele criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (3) și (5) referitor la statul de drept, art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 48 referitor la familie și art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

11. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, ulterior sesizării în prezenta cauză, a admis excepția de neconstituționalitate - prin Decizia nr. 221 din 20 aprilie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 9 iunie 2023 - și a constatat că soluția legislativă cuprinsă în art. 378 alin. (1) lit. c) din Codul penal, care nu incriminează neplata, cu rea-credință, timp de 3 luni, a pensiei de întreținere stabilite prin act notarial, este neconstituțională.

12. În esență, Curtea a constatat că izvorul pensiei de întreținere, în ipoteza de la art. 378 alin. (1) lit. c) din Codul penal, îl pot constitui atât hotărârea judecătorească pronunțată în procedura desfacerii căsătoriei prin divorț, potrivit dispozițiilor art. 373 și 374 din Codul civil, și hotărârea de expedient prin care instanța de judecată consfințește acordul de mediere referitor la pensia de întreținere, cât și convenția încheiată în procedura divorțului cu copii minori, autentificată de notar, încheiată în ipoteza desfacerii căsătoriei prin acordul părților în procedura notarială, potrivit art. 375 alin. (2) din Codul civil. În această din urmă ipoteză, poziția subiectivă a făptuitorului față de conduita adoptată și urmările pe care aceasta le produce se raportează la obligația de întreținere instituită în sarcina sa și concretizată prin convenția autentică de stabilire a pensiei.

13. Curtea a reținut că legiuitorul are competența constituțională de a include în sfera ilicitului penal neplata, cu rea-credință, timp de 3 luni, a pensiei de întreținere fixate prin convenție în procedura notarială, câtă vreme săvârșirea acestei fapte aduce atingere relațiilor de conviețuire socială în cadrul familiei, urmarea imediată constând într-o stare de pericol pentru existența relațiilor de familie, prin punerea persoanei îndreptățite la întreținere în situația de a fi lipsită de mijloacele de întreținere ori de sprijin moral. Curtea reține că ocrotirea prin mijloace juridice extrapenale, de drept civil, a valorilor arătate este insuficientă; în această materie doar instituirea unor mijloace specifice dreptului penal ar putea determina adoptarea unei atitudini active din partea celui obligat la întreținere prin convenție notarială. Reglementarea întregii reprezentări faptice a persoanei obligate la întreținere (multiplele modalități faptice de săvârșire a abandonului de familie, având același rezultat, starea de pericol pentru valoarea socială ocrotită - familia), precum și stabilirea unei pedepse adecvate trebuie să fie de natură să stimuleze făptuitorul să reia executarea acestei obligații, iar nu să creeze o dificultate suplimentară, acesta fiind, în fapt, scopul normei de incriminare de la art. 378 din Codul penal.

14. Având în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale“ și ținând cont de faptul că Decizia nr. 221 din 20 aprilie 2023, mai sus citată, a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, ulterior sesizării instanței de contencios constituțional în cauza de față, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 378 alin. (1) lit. c) din Codul penal, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 323/2023 pentru modificarea art. 378 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, a devenit inadmisibilă.

15. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE

Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 378 alin. (1) lit. c) din Codul penal, în redactarea anterioară Legii nr. 323/2023 pentru modificarea art. 378 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, excepție ridicată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Judecătoria Urziceni în Dosarul nr. 3.515/330/2019 al Judecătoriei Urziceni.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Urziceni și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 27 februarie 2025.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

MARIAN ENACHE

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Marițiu

------