DECIZIA nr. 72 din 25 februarie 2025 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 651 alin. (4) coroborate cu cele ale art. 718 alin. (1) din Codul de procedură civilă

Marian Enache

- președinte

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Andreea Costin

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana-Codruța Dărângă.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 651 alin. (4) coroborate cu cele ale art. 718 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Raiffeisen Bank - S.A., din București, în Dosarul nr. 18.960/318/2017 al Curții de Apel Craiova - Secția a II-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 181D/2020.

2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3. Președintele Curții dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 731D/2020, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 651 alin. (4) coroborate cu cele ale art. 718 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Raiffeisen Bank - S.A., din București, în Dosarul nr. 3.658/227/2017 al Curții de Apel Suceava - Secția a II-a civilă.

4. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

5. Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele sus-menționate, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 731D/2020 la Dosarul nr. 181D/2020, care a fost primul înregistrat.

6. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere jurisprudența constantă a Curții Constituționale prin care s-a statuat că accesul liber la justiție garantat de art. 21 din Constituție nu presupune și accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește justiția, iar instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești și exercitarea căilor de atac sunt de competența exclusivă a legiuitorului.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele

7. Prin încheierile din 28 ianuarie 2020 și 28 mai 2020, pronunțate în dosarele nr. 18.960/318/2017 și nr. 3.658/227/2017, Curtea de Apel Craiova - Secția a II-a civilă, respectiv Curtea de Apel Suceava - Secția a II-a civilă au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 651 alin. (4) coroborate cu cele ale art. 718 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Excepția a fost invocată de Raiffeisen Bank - S.A., din București, în cauze având ca obiect soluționarea recursurilor formulate împotriva unor decizii pronunțate în cadrul unor contestații la executare.

8. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că, potrivit Deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017, în materie civilă, în lipsa unei reguli speciale, orice cerere evaluabilă în bani poate fi judecată în fond, apel și recurs. Însă, în acest context, dispozițiile legale criticate creează o discriminare cu privire la exercitarea căii de atac a recursului, între justițiabilii din litigiile evaluabile în bani, cărora li s-a admis dreptul de exercitare a recursului prin decizia amintită, și justițiabilii din cadrul contestațiilor la executare în care are loc o adevărată judecată pe fond. Prin urmare, dispozițiile legale criticate, care elimină calea de atac a recursului pentru situația contestațiilor la executare, încalcă egalitatea în drepturi și accesul liber la justiție. Atât timp cât în cadrul executării silite se urmărește realizarea dreptului pretins, se impune același tratament juridic precum cel aplicat realizării dreptului pe calea comună.

9. Se mai susține că legiuitorul recunoaște și situații de excepție prin prevederile art. 712 alin. (4) sau ale art. 715 alin. (4) din Codul de procedură civilă, însă numai pentru o categorie de litigii evaluabile în bani, respectiv partajul de bunuri comune, sau posibilitatea unei terțe persoane care pretinde că are un drept de proprietate ori un alt drept real asupra bunului urmărit de a formula contestație la executare.

10. Curtea de Apel Craiova - Secția a II-a civilă și Curtea de Apel Suceava - Secția a II-a civilă apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale.

11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

12. Guvernul, în punctul său de vedere transmis în Dosarul nr. 731D/2020, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

13. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele

14. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

15. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 651 alin. (4) coroborate cu cele ale art. 718 alin. (1) din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins:– Art. 651 alin. (4): „(4) Dacă prin lege nu se dispune altfel, instanța de executare se pronunță prin încheiere executorie, care poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare.“;– Art. 718 alin. (1): „Hotărârea pronunțată cu privire la contestație poate fi atacată numai cu apel, cu excepția hotărârilor pronunțate în temeiul art. 712 alin. (4) și art. 715 alin. (4) care pot fi atacate în condițiile dreptului comun.“

16. În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 21 - Accesul liber la justiție, art. 124 - Înfăptuirea justiției și art. 129 - Folosirea căilor de atac. De asemenea, se invocă și prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil și ale art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenția pentru apărarea dreptului omului și a libertăților fundamentale.

17. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că dispozițiile art. 651 alin. (4) din Codul de procedură civilă reglementează regimul juridic al căilor de atac ce pot fi exercitate împotriva hotărârilor pronunțate de instanța de executare. Această reglementare a fost adoptată de legiuitor în cadrul competenței sale constituționale conferite de art. 126 alin. (2) și art. 129, potrivit cărora „Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“, iar „împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii“. Astfel, dispoziția legală criticată reglementează caracterul executoriu al încheierii pronunțate de instanța de executare, calea de atac ce poate fi formulată, precum și termenul de exercitare al acesteia. Aceasta este voința legiuitorului, care are posibilitatea să reglementeze regimul juridic al hotărârii instanței de executare circumscris materiei în care a fost pronunțată, respectiv materia executării silite (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 230 din 23 aprilie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 898 din 5 septembrie 2024, paragraful 16).

18. În continuare, Curtea, în jurisprudența sa, spre exemplu, Decizia nr. 697 din 12 decembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 194 din 8 martie 2024, paragrafele 11-22, a reținut că sunt neîntemeiate susținerile referitoare la neconstituționalitatea art. 718 alin. (1) din Codul de procedură civilă din perspectiva imposibilității exercitării căii de atac a recursului împotriva hotărârilor pronunțate în materia contestației la executare.

19. Curtea a statuat că accesul liber la justiție, garantat de prevederile art. 21 din Legea fundamentală, nu presupune și accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește justiția, iar instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, deci și reglementarea căilor de atac, este de competența exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură. Reglementările internaționale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdicție sau la toate căile de atac prevăzute de legislațiile naționale, art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale consacrând numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în fața unei instanțe naționale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicție. Totodată, s-a statuat că art. 21 din Constituție nu precizează in terminis că accesul liber la justiție implică întotdeauna dreptul de a exercita atât calea de atac a apelului, cât și a recursului, situație în care exercitarea cumulativă a ambelor căi de atac împotriva unei hotărâri nu constituie un criteriu de constituționalitate.

20. Curtea a mai reținut că art. 718 alin. (1) din Codul de procedură civilă nu contravine nici art. 16 din Constituție, întrucât legiuitorul, în considerarea unor situații speciale, justificate în mod obiectiv și rațional, poate institui un tratament juridic diferențiat. În cazul de față, legiuitorul a stabilit, ca regulă generală, că atacarea hotărârilor pronunțate în contestația la executare se face numai cu apel. Cele două excepții cuprinse în textul contestat se referă la împărțirea bunurilor proprietate comună [art. 712 alin. (4) din Codul de procedură civilă] și la contestația formulată de o terță persoană ce vizează un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit [art. 715 alin. (4) din Codul de procedură civilă]. O atare opțiune a legiuitorului este justificată de domeniile în care intervin aceste reglementări, și anume în ipoteze specifice ce țin de materia succesiunilor sau a drepturilor reale.

21. Totodată, Curtea a observat că nu sunt aplicabile cele reținute prin Decizia nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, prin care s-a constatat că sintagma „precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv“, cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 12 februarie 2013, este neconstituțională. Admiterea excepției cu acel prilej a avut ca temei încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituție, întrucât legiuitorul a stabilit un prag valoric prin care nu a asigurat o protecție egală a drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor, creând discriminări între cetățeni - în ceea ce privește dreptul de a formula o cale de atac - în funcție de valoarea cererii adresate instanței judecătorești. Este vorba despre o discriminare pe criteriul valorii cererii în cadrul aceleiași categorii de persoane care au formulat cereri evaluabile în bani. Or, aceste considerente nu pot fi translatate în cauza de față, unde criteriul folosit este cel al materiei, care poate fi stabilit de legiuitor potrivit opțiunii sale, fără a se putea pune semnul egalității între persoane care au litigii din materii diferite.

22. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să schimbe jurisprudența Curții, atât soluția, cât și considerentele deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Raiffeisen Bank - S.A., din București, în Dosarul nr. 18.960/318/2017 al Curții de Apel Craiova - Secția a II-a civilă și în Dosarul nr. 3.658/227/2017 al Curții de Apel Suceava - Secția a II-a civilă și constată că dispozițiile art. 651 alin. (4) coroborate cu cele ale art. 718 alin. (1) din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Craiova - Secția a II-a civilă și Curții de Apel Suceava - Secția a II-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 25 februarie 2025.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

MARIAN ENACHE

Magistrat-asistent,

Andreea Costin

-----