DECIZIA nr. 375 din 11 iulie 2024 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă

Marian Enache

- președinte

Mihaela Ciochină

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Cristina-Cătălina Turcu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana-Codruța Dărângă

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, excepție ridicată de Oltița Manafu în Dosarul nr. 4.310/324/2015* al Tribunalului Galați - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 304D/2020.

2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, făcând referire la Decizia nr. 757 din 1 iunie 2010 și Decizia nr. 778 din 29 noiembrie 2018.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele

4. Prin Decizia civilă nr. 100 din 6 februarie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 4.310/324/2015*, Tribunalul Galați - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 19 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă. Excepția a fost ridicată de Oltița Manafu într-o cauză având ca obiect apelul formulat împotriva unei încheieri pronunțate într-o contestație la executare prin care autoarea a fost obligată la restituirea sumei acordate ca ajutor public judiciar.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia arată, în esență, că textul de lege criticat este vădit neconstituțional în măsura în care încalcă drepturi și principii prevăzute expres și imperativ, respectiv: principiul statului de drept, principiul universalității, principiul egalității, dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil. De asemenea, dispozițiile legale supuse controlului sunt vădit neconstituționale în măsura în care nu îndeplinesc condițiile de precizie, claritate și previzibilitate prevăzute de Constituție și de lege.

6. Tribunalul Galați - Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, făcând referire la considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 778 din 29 noiembrie 2018.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele

9. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 19 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, care au următorul cuprins: „Instanța poate dispune însă, odată cu soluționarea cauzei, obligarea părții care a beneficiat de ajutor public judiciar la restituirea, în tot sau în parte, a cheltuielilor avansate de către stat, dacă prin comportamentul nediligent avut în timpul procesului a cauzat pierderea procesului ori dacă prin hotărâre judecătorească s-a constatat că acțiunea a fost exercitată abuziv.“

11. În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 - Statul român, art. 4 - Unitatea poporului și egalitatea între cetățeni, art. 11 - Dreptul internațional și dreptul intern, art. 15 - Universalitatea, art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 20 - Tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 - Accesul liber la justiție, art. 24 - Dreptul la apărare și art. 148 - Integrarea în Uniunea Europeană.

12. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, a conturat o anumită structură inerentă și intrinsecă oricărei excepții de neconstituționalitate. Aceasta cuprinde 3 elemente: textul contestat din punctul de vedere al constituționalității, textul de referință pretins încălcat, precum și motivarea de către autorul excepției a relației de contrarietate existente între cele două texte, cu alte cuvinte, motivarea neconstituționalității textului criticat. Indiscutabil, primul element al excepției se circumscrie fie simplei indicări a textului pretins neconstituțional, fie menționării conținutului său normativ, iar cel de-al doilea indicării textului sau principiului constituțional pretins încălcat. În condițiile în care primele două elemente pot fi determinate absolut, al treilea element comportă un anumit grad de relativitate determinat tocmai de caracterul său subiectiv. Astfel, motivarea în sine a excepției, ca element al acesteia, nu este neapărat un criteriu material sau cantitativ, ci dimpotrivă, ea rezultă din dinamica primelor elemente. Prin urmare, materialitatea motivării excepției nu este o condiție sine qua non a existenței acesteia.

13. În aceste condiții, Curtea a constatat că în situația în care textul de referință invocat este suficient de precis și clar, astfel încât instanța constituțională să poată reține în mod rezonabil existența unei minime critici de neconstituționalitate, ea este obligată să analizeze pe fond excepția de neconstituționalitate și să considere, deci, că autorul acesteia a respectat și a cuprins în excepția ridicată cele 3 elemente menționate.

14. Aplicând considerentele deciziei precitate în prezenta cauză, Curtea observă că din motivele formulate de autoarea excepției se poate reține în mod rezonabil existența unei minime critici de neconstituționalitate a textului de lege criticat prin raportare la art. 21 din Constituție.

15. Cu privire la această critică Curtea s-a mai pronunțat prin Decizia nr. 757 din 1 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 508 din 21 iulie 2010, și Decizia nr. 778 din 29 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 474 din 11 iunie 2019, respingând, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate.

16. Pentru a pronunța această soluție, Curtea a constatat că atât comportamentul nediligent avut în timpul procesului, care a cauzat pierderea acestuia, cât și caracterul abuziv al acțiunii exercitate de către persoana care a beneficiat de ajutorul public judiciar, constatat prin hotărâre judecătorească, constituie expresii ale aceleiași culpe procesuale a persoanei menționate. Or, pentru valorificarea drepturilor și intereselor legitime, părțile trebuie să acționeze cu bună-credință, iar nu în spirit abuziv, șicanatoriu, vexator pentru părțile adverse ori pentru instanță. Așa fiind, Curtea a reținut că nu poate fi primită critica formulată potrivit căreia sancționarea justițiabililor pentru nerespectarea normelor legale ar împiedica accesul liber la justiție, garanția instituită de art. 21 din Constituție operând numai în situația în care dreptul dedus judecății se realizează în scopul pentru care legea l-a recunoscut.

17. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine modificarea jurisprudenței mai sus invocate, atât soluțiile, cât și considerentele deciziilor menționate sunt valabile și în prezenta cauză.

18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Oltița Manafu în Dosarul nr. 4.310/324/2015* al Tribunalului Galați - Secția I civilă și constată că dispozițiile art. 19 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Galați - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 11 iulie 2024.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

MARIAN ENACHE

Magistrat-asistent,

Cristina-Cătălina Turcu

-----