DECIZIA nr. 534 din 24 octombrie 2024 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 107 alin. (1)-(2^1) raportate la cele ale art. 153 lit. a)-l) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice

Marian Enache - președinte

Mihaela Ciochină - judecător

Cristian Deliorga - judecător

Dimitrie-Bogdan Licu - judecător

Laura-Iuliana Scântei - judecător

Gheorghe Stan - judecător

Livia-Doina Stanciu - judecător

Elena-Simina Tănăsescu - judecător

Varga Attila - judecător

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 107 alin. (1) raportate la cele ale art. 153 lit. a)-l) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, excepție ridicată de Casa Județeană de Pensii Caraș-Severin în Dosarul nr. 3.708/115/2021 al Curții de Apel Timișoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.179D/2022.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent-șef menționează că autoarea excepției a transmis la dosar concluzii scrise, prin care solicită admiterea acesteia.

4. Președintele Curții dispune să se facă apelul și în dosarele Curții Constituționale nr. 2.225D/2022, nr. 2.436D/2022, nr. 2.572D/2022, nr. 2.891D/2022, nr. 2.900D/2022, nr. 2.901D/2022, nr. 2.902D/2022, nr. 2.962D/2022, nr. 2.969D/2022, nr. 88D/2023, nr. 175D/2023, nr. 561D/2023, nr. 1.214D/2023, nr. 1.215D/2023 și nr. 1.278D/2023, având ca obiect excepția de neconstituționalitate, după caz, a dispozițiilor art. 107 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 sau ale art. 107 alin. (1)-(2^1) raportate la cele ale art. 153 lit. a)-l) din Legea nr. 263/2010, ridicată de aceeași autoare - Casa Județeană de Pensii Caraș-Severin.

5. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

6. Magistratul-asistent-șef precizează că, și în aceste dosare, autoarea excepției a transmis aceleași concluzii scrise, anterior menționate.

7. Având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate, președintele Curții pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura procesuală propusă. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 2.225D/2022, nr. 2.436D/2022, nr. 2.572D/2022, nr. 2.891D/2022, nr. 2.900D/2022, nr. 2.901D/2022, nr. 2.902D/2022, nr. 2.962D/2022, nr. 2.969D/2022, nr. 88D/2023, nr. 175D/2023, nr. 561D/2023, nr. 1.214D/2023, nr. 1.215D/2023 și nr. 1.278D/2023 la Dosarul nr. 2.179D/2022, care a fost primul înregistrat.

8. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, în raport cu criticile de neconstituționalitate formulate cu privire la încălcarea principiului neretroactivității, consacrat de art. 15 alin. (1) din Legea fundamentală, arată că excepția este nefondată și indică, în acest sens, jurisprudența în materie a Curții Constituționale, respectiv Decizia nr. 439 din 9 iunie 2015. În ceea ce privește celelalte critici formulate, consideră că acestea vizează, în realitate, chestiuni de aplicare și interpretare a normelor legale criticate, operațiuni ce nu intră, însă, în aria de competență a Curții Constituționale, astfel că solicită respingerea, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele

9. Prin încheierile din 27 septembrie 2022, 19 octombrie 2022, 21 octombrie 2022 și din 14 decembrie 2022, pronunțate în dosarele nr. 3.708/115/2021, nr. 1.007/115/2022, nr. 2.939/115/2021 și nr. 926/115/2022, Curtea de Apel Timișoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 107 alin. (1) raportate la cele ale art. 153 lit. a)–l) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice și, respectiv, cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 107 alin. (1) din Legea nr. 263/2010.

10. Prin Încheierea din 12 decembrie 2022 și, respectiv, prin Încheierea din 29 septembrie 2022, Sentința civilă nr. 1.732 din 21 octombrie 2022, încheierile din 13 decembrie 2022, 8 decembrie 2022, sentințele civile nr. 1.909 din 4 noiembrie 2022, nr. 1.960 din 18 noiembrie 2022, nr. 25 din 13 ianuarie 2023, nr. 219 și nr. 220 din 3 martie 2023 și prin Încheierea din 17 mai 2023, pronunțate în Dosarul nr. 3.244/115/2021, și, respectiv, dosarele nr. 14/115/2022, nr. 913/115/2022, nr. 2.236/115/2022, nr. 2.172/115/2022, nr. 2.615/115/2021, nr. 184/115/2022, nr. 727/115/2022, nr. 452/115/2022, nr. 2.676/115/2022, nr. 8/115/2023 și nr. 572/115/2023, Curtea de Apel Timișoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale și, respectiv, Tribunalul Caraș-Severin - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 107 alin. (1)-(2^1) raportate la cele ale art. 153 lit. a)-l) din Legea nr. 263/2010.

11. Excepțiile de neconstituționalitate au fost ridicate de Casa Județeană de Pensii Caraș-Severin în cauze având ca obiect obligarea acesteia la emiterea unor decizii de revizuire pentru recalcularea drepturilor de pensie ale reclamanților.

12. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia arată, în esență, că textele de lege criticate nu pot constitui temei legal al instanțelor de judecată pentru a soluționa litigii de recalculare a pensiilor deja stabilite în baza unor legi anterioare în materie (Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială, Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat) și nici pentru a putea acorda diferențe de pensie cu depășirea termenului general de prescripție de 3 ani, deoarece, în această ipoteză, ar fi încălcate principiile neretroactivității legii și al egalității în drepturi, precum și dreptul la un proces echitabil.

13. Astfel, competența de judecată atribuită tribunalului prin dispozițiile art. 153 lit. a)-l) din Legea nr. 263/2010 nu poate fi extinsă la ipoteza mai sus arătată, având în vedere că sintagma „alte drepturi și obligații născute în temeiul prezentei legi“ din cuprinsul lit. l) se referă în mod expres la situațiile prevăzute de art. 121 - 130^2 din Legea nr. 263/2010, care vizează dreptul la tratamentul balnear, bilete de odihnă pentru asigurați, ajutor de deces etc., și nu la situații de recalculare a pensiei.

14. În ceea ce privește art. 107, autoarea excepției consideră că doar alin. (1) și (1^1) prevăd posibilitatea recuperării de către asigurați a diferențelor de pensie, dar numai cu respectarea termenului general de prescripție de 3 ani, prevăzut la alin. (2) al art. 107 și la art. 179 alin. (2) din aceeași lege, iar alin. (2^1) se referă exclusiv la situațiile în care drepturile de pensie au fost stabilite în mod eronat, dar doar ca urmare a unor erori materiale, de calcul, de redactare strecurate în cuprinsul deciziei de pensionare, situație de excepție care nu afectează legalitatea și temeinicia deciziei de pensionare și în care acest termen general de prescripție nu se aplică beneficiarului recalculării pensiei. Prin urmare, arată că instanțele de judecată nu pot remedia eventualele erori de fond ale deciziilor de pensionare anterioare (ce vizează legalitatea și temeinicia acestora), rămase definitive (prin necontestare sau judecăți anterioare), conform legii, prin raportare la procedura revizuirii/îndreptărilor erorilor materiale.

15. Consideră că orice altă interpretare, care permite, în esență, instanțelor de judecată să revizuiască drepturi de pensie stabilite în temeiul unor legi anterioare și să acorde, prin urmare, diferențe de pensie cu depășirea termenului general de prescripție de 3 ani, este neconstituțională.

16. Curtea de Apel Timișoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale și Tribunalul Caraș-Severin - Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

17. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

18. Guvernul a transmis punctul său de vedere în Dosarul nr. 2.572D/2022, apreciind că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 107 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 este inadmisibilă, întrucât criticile formulate vizează, în realitate, probleme de aplicare și interpretare a legii, ce revin competenței instanței de judecată, nefiind relevate veritabile aspecte de neconstituționalitate, de competența instanței de contencios constituțional.

19. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele

20. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

21. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 107 alin. (1)-(2^1) raportate la cele ale art. 153 lit. a)-l) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, astfel cum au fost modificate sau completate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2017 pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul asigurărilor sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1010 din 20 decembrie 2017, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2018 privind adoptarea unor măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 23 martie 2018, prin Legea nr. 177/2018 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 103/2017 pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul asigurărilor sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 din 19 iulie 2018, și prin Legea nr. 113/2021 pentru completarea art. 107 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 459 din 29 aprilie 2021.

22. În prezent, Legea nr. 263/2010 nu mai este în vigoare, fiind abrogată în mod expres prin art. 168 din Legea nr. 360/2023 privind sistemul public de pensii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1089 din 4 decembrie 2023.

23. În considerarea Deciziei Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit căreia un text legal abrogat poate fi analizat pe calea excepției de neconstituționalitate dacă acesta continuă să producă efecte juridice în cauza în care excepția a fost ridicată, Curtea va examina dispozițiile de lege mai sus indicate în redactarea criticată, având următorul conținut normativ: – Art. 107 alin. (1)-(2^1)

(1) În situația în care, ulterior stabilirii și/sau plății drepturilor de pensie, se constată diferențe între sumele stabilite și/sau plătite și cele legal cuvenite, casa teritorială de pensii operează, din oficiu sau la solicitarea pensionarului, modificările ce se impun, prin decizie de revizuire.

(1^1) În situația asiguraților prevăzuți la art. 6 alin. (1) pct. IV, care au depus declarația individuală de asigurare, dacă la definitivarea anului fiscal, pe baza datelor comunicate de organul fiscal central, se constată diferențe între venitul lunar asigurat utilizat la stabilirea punctajelor lunare avute în vedere la calculul pensiei și cel ales de contribuabil în declarația individuală de asigurare, casa teritorială de pensii operează, din oficiu, modificările ce se impun, prin decizie de revizuire care se emite până la data de 31 decembrie a anului în curs pentru anul anterior.

(2) Sumele rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (1) și (1^1) se acordă sau se recuperează, după caz, în cadrul termenului general de prescripție, calculat de la data constatării diferențelor.

(2^1) Prin excepție de la prevederile alin. (2), în cazul unei erori materiale, de calcul sau al oricărei greșeli de redactare, omisiuni sau mențiuni greșite, intervenite în procesul administrativ de evaluare, prelucrare și redactare a datelor în vederea emiterii deciziei de pensionare sau a datelor înscrise în aceasta ori în sistemul electronic de punere în plată a deciziei, termenul general de prescripție nu se aplică pentru recuperarea de către beneficiarul dreptului la pensie a sumelor neplătite de către casa teritorială de pensii competentă.

– Art. 153: „Tribunalele soluționează în primă instanță litigiile privind: a) modul de calcul și de depunere a contribuției de asigurări sociale, în cazul contractului de asigurare socială; b) modul de stabilire a dobânzilor și penalităților de întârziere, în cazul contractului de asigurare socială; c) înregistrarea și evidența contribuției de asigurări sociale, în cazul contractului de asigurare socială; d) hotărârile Comisiei Centrale de Contestații privind deciziile de pensii; e) deciziile comisiilor medicale regionale de contestații date în soluționarea contestațiilor privind deciziile medicale asupra capacității de muncă; f) - abrogat; g) deciziile de pensionare emise de casele teritoriale de pensii; h) plângerile împotriva proceselor-verbale de contravenție încheiate în baza prezentei legi; i) - abrogat; j) - abrogat; k) deciziile de recuperare a sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale/alte drepturi prevăzute de legi speciale; l) alte drepturi și obligații născute în temeiul prezentei legi.“

24. Textele din Constituție invocate în motivarea excepției de neconstituționalitate sunt cele ale art. 15 alin. (2) referitoare la principiul neretroactivității, ale art. 16 alin. (2) cu privire la principiul nediscriminării și egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3) teza întâi, cu privire la dreptul părților la un proces echitabil, raportat la cele ale art. 52 alin. (3) teza a doua, referitoare la răspunderea patrimonială a statului pentru erorile judiciare, inclusiv a magistraților care și-au exercitat funcția cu rea-credință sau gravă neglijență.

25. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține din formularea criticilor de neconstituționalitate că, în realitate, autorul acesteia solicită instanței de contencios constituțional să constate neconstituționalitatea unei anumite interpretări date dispozițiilor art. 107 alin. (1)-(2^1) din Legea nr. 263/2010 de instanța judecătorească învestită cu soluționarea litigiilor privind revizuirea drepturilor de pensie în care autoarea excepției are calitatea de pârâtă. Mai mult, autoarea excepției contestă sub aspectul constituționalității însăși competența tribunalului de a soluționa astfel de litigii, prevăzută de art. 153 din aceeași lege, dar doar în ipoteza pronunțării unei anumite soluții, respectiv dacă instanța va dispune revizuirea drepturilor de pensie prin aplicarea unor legi anterioare și în prezent abrogate, acordând diferențe de pensie cu depășirea termenului general de prescripție de 3 ani.

26. Or, astfel formulate, criticile de neconstituționalitate vizează, în realitate, aspecte practice, de interpretare și aplicare concretă a textelor de lege criticate la specificul fiecărui litigiu de revizuire a drepturilor de pensie, operațiuni pe care doar instanța de judecată, și nu Curtea Constituțională, este competentă să le efectueze. Conform art. 126 din Constituție, justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege [alin. (1)], a căror competență este stabilită numai prin lege, la fel ca procedura de judecată [alin. (2)], iar în ipoteza unor dificultăți de interpretare și/sau aplicare neunitară a dispozițiilor legale de către instanțele judecătorești, Înalta Curte de Casație și Justiție este unica autoritate abilitată constituțional să intervină [alin. (3)].

27. Este adevărat că, în jurisprudența sa, Curtea a statuat că are competența de a exercita controlul de constituționalitate asupra unei interpretări a conținutului normei juridice, însă numai când acesta este stabilit printr-o interpretare generală și continuă la nivelul instanțelor judecătorești, neputând fi efectuat asupra conținutului normei juridice rezultat din interpretările eronate și izolate ale unor instanțe judecătorești. Prin urmare, competența Curții Constituționale este angajată atunci când există o practică judiciară divergentă și continuă, fără a fi izolată, în care una dintre interpretările date normei în cauză este contrară exigențelor Constituției. Cu alte cuvinte, criteriul fundamental pentru determinarea competenței Curții Constituționale de a exercita controlul de constituționalitate asupra unei interpretări a normei juridice este caracterul continuu al acestei interpretări, respectiv persistența sa în timp, în cadrul practicii judiciare, așadar, existența unei practici judiciare care să releve un anumit grad de acceptare la nivelul instanțelor. De aceea, Curtea Constituțională este abilitată să intervină atunci când este sesizată cu privire la existența unei practici unitare/neunitare de interpretare și aplicare a legii de natură să încalce exigențele Constituției, iar interpretările izolate, vădit eronate, nu pot forma obiectul controlului de constituționalitate, ci al controlului judecătoresc (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 20 din 16 februarie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 486 din 31 mai 2023, paragraful 22, și Decizia nr. 276 din 10 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 572 din 28 iulie 2016, paragraful 20).

28. Or, Curtea reține că, chiar în una dintre cauzele în care a fost ridicată prezenta excepție de neconstituționalitate (Dosarul Curții Constituționale nr. 2.179D/2022), autoarea acesteia a solicitat instanței judecătorești, concomitent cu sesizarea Curții Constituționale, și sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru dezlegarea unor chestiuni de drept privind art. 107 alin. (1)-(2^1) din Legea nr. 263/2010, cererea fiind respinsă de instanța judecătorească întrucât nu era satisfăcut criteriul de noutate raportat la jurisprudență.

29. Într-adevăr, prin Decizia nr. 33 din 6 iunie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 642 din 29 iunie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a respins, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Galați - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea problemă de drept: În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 107 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, se poate modifica, pe calea revizuirii, stagiul complet de cotizare utilizat, necontestat la momentul stabilirii drepturilor de pensie, ca urmare a pronunțării unei decizii în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție? Instanța supremă a observat că în practica instanțelor judecătorești predomină o anumită interpretare (în sensul că revizuirea unei decizii de pensie în temeiul dispozițiilor Legii nr. 263/2010 este admisibilă, stagiul complet de cotizare utilizat, necontestat la momentul stabilirii drepturilor de pensie, putând fi modificat ca urmare a pronunțării de către Înalta Curte de Casație și Justiție a unei decizii în interesul legii), fiind mult mai puțin numeroase hotărârile judecătorești prin care se afirmă că revizuirea întemeiată pe prevederile art. 107 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 nu ar fi admisibilă. Prin urmare, instanța supremă a constatat că presupusa problemă de drept sesizată nu are caracter de noutate și, în raport cu data intrării în vigoare a textului supus analizei, acesta și-a găsit dezlegare în timp, chiar dacă nu întotdeauna unitar, în jurisprudența instanțelor, concretizată într-un număr important de hotărâri judecătorești.

30. În considerarea celor de mai sus, Curtea constată că afirmațiile autoarei excepției nu se susțin din punctul de vedere al pretinsei capacități a normei juridice criticate de a crea dificultăți generalizate de interpretări contradictorii, subiective sau chiar abuzive în procesul jurisdicțional.

31. Dincolo de aceste aspecte și cu titlu subsidiar, Curtea reamintește că a mai analizat în jurisprudența sa pretinsa retroactivitate a textelor criticate. Prin Decizia nr. 439 din 9 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 597 din 7 august 2015, instanța de contencios constituțional a statuat că dispozițiile art. 107 alin. (1) și (2) din Legea nr. 263/2010 nu contravin principiului constituțional al neretroactivității legii civile, revizuirea pensiei prevăzând posibilitatea de a acorda ori de a recupera sumele care reprezintă diferențe între cuantumul stabilit al pensiei și cel legal cuvenit. Legiuitorul a instituit astfel posibilitatea corectării unor situații anterioare, stabilite cu încălcarea dispozițiilor legale, evitând astfel atât îmbogățirea fără justă cauză în cazul unui cuantum superior celui legal cuvenit, cât și protejarea dreptului la pensie în cuantumul legal și recuperarea sumelor datorate (paragrafele 22 și 23). În ceea ce privește perioada din trecut pentru care casele teritoriale ori sectoriale de pensii pot revizui pensiile, Curtea a observat că obligația de restituire nu se poate extinde în trecut în mod nelimitat, deoarece dispozițiile art. 107 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 fac referire la termenul general de prescripție, calculat de la data constatării diferențelor (paragraful 26).

32. În concluzie, rezultă că în prezenta cauză nu sunt îndeplinite criteriile care, în principiu, permit Curții Constituționale să exercite controlul de constituționalitate asupra modului de interpretare judiciară a conținutului unei norme juridice dintr-o lege sau ordonanță. În realitate, autoarea excepției critică o anumită interpretare asupra textelor de lege indicate, care fie a fost oferită de tribunal în primă instanță (autoarea atacând soluția prin exercitarea căii legale de atac, în cadrul căreia a ridicat excepția de neconstituționalitate), fie ar putea fi dată, în opinia autoarei, de instanța ierarhic superioară cu prilejul soluționării apelului. Or, o astfel de excepție de neconstituționalitate este inadmisibilă, deoarece nu vizează caracterul neconstituțional intrinsec al normelor legale criticate, ci vizează, în mod evident, modalitatea în care instanțele judecătorești au interpretat sau urmează să interpreteze anumite texte de lege pe care le consideră/le vor considera incidente raporturilor juridice litigioase ce au ca obiect cereri de revizuire a drepturilor de pensie. Deși excepția de neconstituționalitate se înscrie în ansamblul mijloacelor procesuale de apărare, aceasta nu poate fi confundată cu orice alt mijloc de probă sau de apărare pe care părțile îl pot folosi în cadrul soluționării unui litigiu.

33. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 107 alin. (1) - (2^1) raportate la cele ale art. 153 lit. a) - l) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, excepție ridicată de Casa Județeană de Pensii Caraș-Severin în dosarele nr. 3.708/115/2021, nr. 1.007/115/2022, nr. 2.939/115/2021, nr. 926/115/2022, nr. 3.244/115/2021, nr. 14/115/2022, nr. 913/115/2022, nr. 2.236/115/2022, nr. 2.172/115/2022, nr. 2.615/115/2021, nr. 184/115/2022, nr. 727/115/2022, nr. 452/115/2022, nr. 2.676/115/2022, nr. 8/115/2023 și nr. 572/115/2023 ale Curții de Apel Timișoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale și ale Tribunalului Caraș-Severin - Secția I civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Timișoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale și Tribunalului Caraș-Severin - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 24 octombrie 2024.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

MARIAN ENACHE

Magistrat-asistent-șef,

Claudia-Margareta Krupenschi

-----