DECIZIA nr. 526 din 22 octombrie 2024 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 84 lit. c) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice

Marian Enache

- președinte

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Patricia-Marilena Ionea

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 84 lit. c) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Excepția a fost ridicată de Victor Viorel Gavriș în Dosarul nr. 76/111/2020 al Curții de Apel Oradea - Secția I civilă și constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.041D/2020.

2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens arată că dispozițiile de lege criticate vizează o măsură de protecție socială în considerarea raporturilor pe care beneficiarul le avea cu persoana decedată, premisa fiind aceea că persoana decedată, prin obligațiile ce rezultă din raporturile de familie, a avut rolul de susținător al familiei sale, iar dispariția sa afectează nivelul de trai al celor aflați în întreținerea sa. Aceasta este rațiunea pentru care legiuitorul a prevăzut condiția de la art. 84 lit. c) din Legea nr. 263/2010 prin raportare la lit. a) și b) din același articol de lege.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele

4. Prin Încheierea din 29 octombrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 76/111/2020, Curtea de Apel Oradea - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 84 lit. c) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Excepția a fost ridicată de Victor Viorel Gavriș într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații formulate împotriva deciziei de pensionare.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia arată că în anul 2008, la vârsta de 33 de ani, a fost încadrat în gradul II de invaliditate și că până la decesul tatălui său, în anul 2019, a trăit din pensia de invaliditate și din pensia pentru limită de vârstă a tatălui său. După decesul acestuia, a solicitat acordarea pensiei de urmaș, însă aceasta i-a fost refuzată, în temeiul art. 84 lit. c) din Legea nr. 263/2010, întrucât invaliditatea a intervenit în afara vârstelor prevăzute de acest text de lege - 16 ani, respectiv 26 de ani.

6. Autorul excepției consideră că dispozițiile art. 84 lit. c) din Legea nr. 263/2010 sunt neconstituționale, întrucât instituie o diferență de tratament în ceea ce privește acordarea pensiei de urmaș între descendenții care la data ivirii invalidității aveau vârsta de maximum 26 de ani, cărora li se recunoaște dreptul la pensie de urmaș, și cei care la data ivirii invalidității aveau peste 26 de ani, care sunt excluși de la acordarea aceleiași pensii. Consideră că sunt încălcate dispozițiile constituționale ale art. 16 alin. (1), ale art. 22 alin. (1) și ale art. 50, precum și prevederile art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

7. Autorul excepției mai arată că textul legal criticat instituie o diferență de tratament în funcție de un criteriu independent de voința și controlul persoanei bolnave, astfel că este inechitabil. Diferența de tratament, întemeiată pe momentul intervenirii invalidității, este contrară și prevederilor constituționale care consacră dreptul persoanelor cu handicap la protecție socială. În plus, amintește că cele mai multe persoane bolnave sunt întreținute de familii, astfel că decesul membrilor familiei determină dificultăți financiare pentru persoana bolnavă. Prin urmare, este încălcat și art. 22 alin. (1) din Constituție, referitor la dreptul la viață, integritate fizică și psihică a persoanei.

8. Curtea de Apel Oradea - Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

9. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

10. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

11. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele

12. Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

13. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 84 lit. c) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, potrivit cărora

Copiii au dreptul la pensie de urmaș

a) până la vârsta de 16 ani;

b) dacă își continuă studiile într-o formă de învățământ organizată potrivit legii, până la terminarea acestora, fără a depăși vârsta de 26 de ani;

c) pe toată durata invalidității de orice grad, dacă aceasta s-a ivit în perioada în care se aflau în una dintre situațiile prevăzute la lit. a) sau b).

14. Autorul excepției consideră că art. 84 lit. c) din Legea nr. 263/2010 este contrar următoarelor prevederi din Constituție: art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 22 alin. (1) referitor la dreptul la viață și la integritate fizică și psihică și art. 50 privind protecția persoanelor cu handicap. De asemenea, susține că sunt înfrânte și prevederile art. 1 privind interzicerea discriminării din Protocolul nr. 12 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

15. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că autorul acesteia critică diferența dintre persoanele care se regăsesc în ipoteza art. 84 lit. c) din Legea nr. 263/2010, respectiv acelea care pot beneficia de pensie de urmaș dacă au o cauză de invaliditate apărută până la 16 ani, respectiv până la 26 de ani, în cazul în care au urmat studiile într-o formă de învățământ organizată potrivit legii, pe de o parte, și cele a căror cauză de invaliditate a intervenit după ce aceste vârste au fost depășite și care nu mai pot beneficia de pensie de urmaș în temeiul textului de lege criticat, pe de altă parte.

16. Față de aceste critici, Curtea reține că, așa cum a statuat în mod constant în jurisprudența sa, prevederile art. 47 alin. (2) din Constituție acordă în exclusivitate legiuitorului atribuția de a stabili condițiile și criteriile de acordare a dreptului la pensie (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 736 din 24 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 4 din 4 ianuarie 2007).

17. Curtea constată că, în reglementarea dreptului la pensie, potrivit Legii nr. 263/2010, unul dintre principiile fundamentale ale sistemului public de pensii îl reprezintă contributivitatea, consacrată în art. 2 lit. c) din această lege, principiu potrivit căruia drepturile de asigurări sociale se cuvin în temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.

18. Legiuitorul a instituit unele excepții de la acest principiu, iar unele dintre aceste excepții privesc și ipotezele art. 84 lit. a) și b) din Legea nr. 263/2010, care consacră dreptul la pensie de urmaș pentru copiii până la vârsta de 16 ani, respectiv până la 26 de ani, dacă sunt continuate studiile.

19. Aceste texte de lege sunt o expresie a prevederilor constituționale ale art. 49 alin. (1), care se referă la protecția copiilor și a tinerilor, și ale art. 32 alin. (1), referitor la dreptul la învățătură, oferind posibilitatea copiilor pensionarului decedat să beneficieze de pensia de urmaș până la împlinirea vârstei și finalizarea studiilor care le asigură posibilitatea integrării în muncă și de a-și asigura singuri venitul necesar traiului. Art. 84 lit. b) din Legea nr. 263/2010 stabilește o vârstă limită până la care se poate acorda pensia de urmaș, respectiv 26 de ani, subliniind faptul că acest tip de pensie nu trebuie confundat cu o formă de eludare a obligației contributivității la sistemul public de pensii, prin continuarea, la nesfârșit, a studiilor.

20. Dispozițiile art. 84 lit. c) din Legea nr. 263/2010 derogă însă de la această limitare, prevăzând dreptul la pensie de urmaș pe toată durata invalidității, dacă aceasta s-a ivit în perioada în care persoana se afla în una dintre situațiile prevăzute la lit. a) sau b). Justificarea acestei derogări este aceea că, în măsura în care decesul părintelui și cauza de invaliditate au intervenit într-o perioadă în care persoana nu a împlinit vârsta ori nu a finalizat studiile necesare integrării în muncă și nu a fost niciodată capabilă să muncească, asigurându-și veniturile necesare traiului, atunci sistemul public de pensii va prelua sarcina susținerii acesteia, în temeiul contribuției realizate de părintele decedat, pe toată durata invalidității.

21. Situația este cu totul diferită în cazul persoanelor care, depășind vârsta de 26 de ani, au avut posibilitatea de a se integra în muncă și de a contribui la sistemul public de pensii, nefiind, la împlinirea acestei vârste, încadrate într-un grad de invaliditate. Prin urmare, nu se poate susține că diferența de tratament juridic invocată de autorul excepției este contrară prevederilor art. 16 din Constituție, întrucât, așa cum a statuat în mod constant în jurisprudența sa Curtea Constituțională, principiul egalității nu înseamnă uniformitate juridică, așa încât, dacă la situații de fapt asemănătoare trebuie să corespundă un tratament juridic egal, la situații de fapt diferite tratamentul juridic poate fi diferit (Decizia nr. 398 din 4 iulie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 869 din 27 septembrie 2023).

22. Dispozițiile art. 84 lit. c) din Legea nr. 263/2010 nu sunt contrare nici prevederilor constituționale ale art. 22 alin. (1) și ale art. 50 din Constituție, întrucât persoana cu grad de invaliditate are dreptul la alte măsuri de protecție socială și la alte drepturi de asigurări sociale prevăzute de lege, așa cum este și pensia de invaliditate.

23. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Victor Viorel Gavriș în Dosarul nr. 76/111/2020 al Curții de Apel Oradea - Secția I civilă și constată că dispozițiile art. 84 lit. c) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Oradea - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 22 octombrie 2024.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

MARIAN ENACHE

Magistrat-asistent,

Patricia-Marilena Ionea

-------