DECIZIA nr. 595 din 5 noiembrie 2024 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 22 alin. (4) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului

Marian Enache

- președinte

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Bianca Drăghici

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 22 alin. (4) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, excepție ridicată de Georgian Ionuț Stan în Dosarul nr. 22.731/3/2018* al Tribunalului Ilfov - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.048D/2020.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul excepției de neconstituționalitate a depus la dosar note scrise, prin care solicită admiterea acesteia.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, deoarece este opțiunea legiuitorului de a stabili încadrarea polițiștilor în funcție de gradele obținute.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele

4. Prin Sentința civilă nr. 4.761 din 23 decembrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 22.731/3/2018*, Tribunalul Ilfov - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 22 alin. (4) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului. Excepția a fost ridicată de Georgian Ionuț Stan într-o cauză având ca obiect un litigiu privind funcționarii publici.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că pe toata durata raporturilor de muncă cu Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Giurgiu, deși a ocupat posturi prevăzute cu funcții superioare, a fost încadrat potrivit art. 22 alin. (4) din Legea nr. 360/2002, în funcții inferioare celor prevăzute de fișele posturilor, așa încât, deși a prestat o muncă ce presupunea o remunerație superioară, conform atribuțiilor și sarcinilor prevăzute de fișele posturilor, a fost plătit corespunzător unor funcții inferioare, în mod total nejustificat.

6. Se arată că principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite, iar un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice în mod rațional și obiectiv.

7. Chiar dacă actuala formă a reglementării a revenit la forma de dinainte de anul 2016, când limitarea era „cu cel mult 3 trepte“, și nu trecerea din treaptă în treaptă așa cum a fost până la apariția Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 53/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, limitarea nu s-ar impune nici măcar cu o treaptă, întrucât legiuitorul nu explică sub nicio formă această limitare a încadrării în funcție.

8. Se apreciază că lipsa obiectivității și a justificării instituirii acestui mecanism de încadrare în funcții este reliefată de modificările pompieristice operate asupra dispozițiilor legale criticate începând cu anul 2016 și până în anul 2018, respectiv prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 21/2016 pentru modificarea și completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, Legea nr. 118/2017 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 21/2016 pentru modificarea și completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul polițistului și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 53/2018.

9. Se mai arată că, în urma abrogării alin. (4^1) al art. 22 din Legea nr. 360/2002, a dispărut mecanismul de trecere în funcția imediat următoare în cadrul postului ocupat, prin efectul legii.

10. Se afirmă că din analiza art. 22 alin. (4) din Legea nr. 360/2002 se pare că intenția legiuitorului a fost de a lăsa în responsabilitatea Ministerului Afacerilor Interne (a unităților sale) încadrarea în funcție prin sintagma „egale sau mai mari“ fără niciun criteriu obiectiv, rezonabil și justificat, iar norma nu respectă cerințele de previzibilitate.

11. Se menționează că, la momentul apariției Legii nr. 360/2002, art. 22 alin. (4) lipsea și, în mod sigur, în lipsa acestei prevederi nu apărea această limitare de încadrare în funcție raportată la gradul profesional deținut și, în continuare, nu putea să apară o plată diferențiată prin salariul funcției pentru exercitarea acelorași atribuții.

12. Se consideră că art. 22 alin. (4) din Legea nr. 360/2002 nu creează o condiție de ocupare a postului prin raportare la gradul profesional deținut, iar în acest caz se lasă la latitudinea unității de poliție stabilirea condițiilor de ocupare a postului prin fișa postului, în conformitate cu prevederile art. 27^33 din Legea nr. 360/2002.

13. Se mai susține că, dacă legiuitorul ar fi dorit să limiteze ocuparea posturilor prevăzute cu funcții superioare prin raportare la gradul profesional deținut, ar fi făcut-o în mod explicit, și anume în cadrul reglementărilor specifice care vizează ocuparea posturilor vacante, lucru ce nu reiese din prevederile legale invocate mai sus.

14. Tribunalul Ilfov - Secția civilă apreciază că dispozițiile contestate nu contravin normelor constituționale invocate, întrucât limitarea la cel mult 3 trepte face parte din viziunea legiuitorului asupra organizării și dezvoltării carierei polițistului adoptată începând cu anul 2003 și menținută până în prezent cu un singur amendament.

15. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

16. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar de autorul excepției de neconstituționalitate, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele

17. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

18. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 22 alin. (4) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora: „Polițiștii se încadrează în funcții de execuție prevăzute în statele de organizare cu grade profesionale egale sau mai mari cu cel mult 3 trepte față de cele pe care le au.“

19. Autorul consideră că dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor și ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi.

20. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile de lege criticate fac parte din secțiunea a 2-a: Obținerea gradelor profesionale și încadrarea polițiștilor în categorii și grade profesionale din capitolul I: Dispoziții generale al Legii nr. 360/2002 și stabilesc că polițiștii se încadrează în funcții de execuție prevăzute în statele de organizare cu grade profesionale egale sau mai mari cu cel mult 3 trepte față de cele pe care le au.

21. Autorul excepției susține, în esență, că, deși a ocupat posturi prevăzute cu funcții superioare, a fost încadrat, potrivit art. 22 alin. (4) din Legea nr. 360/2002, în funcții inferioare celor prevăzute de fișele posturilor și, deși a prestat o muncă ce presupunea o remunerație superioară, conform atribuțiilor și sarcinilor prevăzute de fișele posturilor, a fost plătit corespunzător unor funcții inferioare, în mod total nejustificat.

22. Analizând aceste susțineri, Curtea reține că, în realitate, autorul excepției este nemulțumit de modalitatea de interpretare și aplicare a dispozițiilor de lege criticate la cazul său concret, și anume de modul în care s-a realizat încadrarea sa în funcțiile deținute, aspect ce nu intră în competența de soluționare a Curții Constituționale, ci a instanțelor judecătorești.

23. Astfel, interpretarea normelor de lege este operațiunea de stabilire a conținutului și a sensului la care acestea se referă și este o etapă absolut necesară în vederea aplicării corecte a legii la situația de fapt concretă din cauză, instanța de judecată fiind ținută să aplice în acest scop metodele de interpretare a normelor juridice. Așa cum a stabilit Curtea, în mod constant, în jurisprudența sa, interpretarea legilor este o operațiune rațională, utilizată de orice subiect de drept în vederea aplicării și respectării legii, având ca scop clarificarea înțelesului unei norme juridice sau a câmpului său de aplicare. Instanțele judecătorești interpretează legea, în mod necesar, în procesul soluționării cauzelor cu care au fost învestite, interpretarea fiind faza indispensabilă procesului de aplicare a legii. Oricât de clar ar fi textul unei dispoziții legale - se arată în Hotărârea din 22 noiembrie 1995, pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în Cauza C.R. împotriva Regatului Unit, paragraful 34 -, în orice sistem juridic există, în mod inevitabil, un element de interpretare judiciară (a se vedea, în acest sens, și Decizia nr. 600 din 14 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 395 din 11 iunie 2009, sau Decizia nr. 360 din 25 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 317 din 14 mai 2010).

24. Ca atare, problema de drept invocată de autorul excepției referitoare la modul în care s-a realizat încadrarea sa în funcțiile deținute și dedusă spre soluționare Curții Constituționale este, în realitate, una de interpretare și de aplicare a legii la cazul concret dedus judecății instanței care a sesizat Curtea Constituțională. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată. Prin urmare, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 22 alin. (4) din Legea nr. 360/2002, astfel cum a fost formulată, urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.

25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 22 alin. (4) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, excepție ridicată de Georgian Ionuț Stan în Dosarul nr. 22.731/3/2018* al Tribunalului Ilfov - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Ilfov - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 5 noiembrie 2024.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

MARIAN ENACHE

Magistrat-asistent,

Bianca Drăghici

-----