DECIZIA nr. 431 din 24 septembrie 2024 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 56 alin. (3), ale art. 286 alin. (1), ale art. 309, ale art. 324 alin. (1) și ale art. 327 din Codul de procedură penală

Marian Enache

- președinte

Cristian Deliorga

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Daniela Ramona Marițiu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 56 alin. (3), ale art. 286 alin. (1), ale art. 309, ale art. 324 alin. (1) și ale art. 327 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ramona Delia Ionescu în Dosarul nr. 331/64/2021 al Tribunalului Brașov - Secția penală. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.068D/2021.

2. La apelul nominal răspunde, pentru autoarea excepției, domnul avocat Alexandru Zampieri, cu împuternicire avocațială depusă la dosar. Lipsesc celelalte părți. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul avocatului prezent, care solicită admiterea excepției, apreciind că noțiunea de „procuror“ cuprinsă de dispozițiile de lege criticate nu se poate interpreta în sensul că se referă la un organ colegial. Din interpretarea sistematică a dispozițiilor Codului de procedură penală rezultă că procurorul este organ judiciar unipersonal, un argument în acest sens fiind și prevederile art. 64 alin. (4) din Legea nr. 304/2004. Or, în cauză au fost desemnați mai mulți procurori, ceea ce contravine Legii fundamentale. Această interpretare, dată de organul judiciar, determină neconstituționalitatea dispozițiilor de lege criticate.

4. Având cuvântul, reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 56 alin. (3)lit. a),b) și c), ale art. 286 alin. (1) și ale art. 327 lit. b) din Codul de procedură penală, acestea neavând legătură cu soluționarea cauzei. În subsidiar, solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Invocă, în acest sens, Decizia nr. 772 din 18 noiembrie 2021, Decizia nr. 111 din 28 februarie 2019 și Decizia nr. 466 din 25 iunie 2020.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele

5. Prin Decizia penală nr. 5/R din 31 mai 2021, pronunțată în Dosarul nr. 331/64/2021, Curtea de Apel Brașov - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 56 alin. (3), ale art. 286 alin. (1), ale art. 309, ale art. 324 alin. (1) și ale art. 327 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ramona Delia Ionescu. Curtea Constituțională a fost sesizată ca urmare a admiterii recursului împotriva încheierii prin care Tribunalul Brașov - Secția penală a respins cererea de sesizare a instanței de contencios constituțional cu excepția de neconstituționalitate anterior menționată, ridicată cu ocazia verificării legalității sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală în dosarul de urmărire penală.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia apreciază că dispozițiile criticate sunt neconstituționale în măsura în care se interpretează că permit ca, în aceeași cauză penală, actele procesuale să fie efectuate de doi sau mai mulți procurori, ca un „organ judiciar colegial“. Arată că în cauza sa actele de urmărire penală au fost efectuate de doi procurori, deși dispozițiile de lege criticate prevăd în mod expres că acestea trebuie realizate de un singur procuror. Apreciază că, atunci când se referă la „procuror“, legiuitorul a avut în vedere organul judiciar unipersonal, încălcarea acestei reguli producând consecințe negative. Susține că intervenția a doi sau mai multor procurori în ceea ce privește realizarea actelor de urmărire penală constituie o încălcare a normelor privind competența organelor de urmărire penală, ceea ce atrage nulitatea absolută a actelor procesuale efectuate. În final, invocă Decizia Curții Constituționale nr. 302 din 4 mai 2017.

7. Curtea de Apel Brașov - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că, prin folosirea noțiunii de „procuror“, legiuitorul a urmărit să facă o referire la organul de urmărire penală competent să îndeplinească anumite activități de urmărire penală, în acest sens fiind și dispozițiile art. 30 din Codul de procedură penală, care enumeră organele judiciare, la lit. b) fiind prevăzut în mod expres procurorul, iar nu unitatea de parchet. A interpreta noțiunea de „procuror“ în sensul menționat de autoarea excepției ar însemna acordarea unei personalități juridice distincte fiecărui procuror, fapt care contravine expres dispozițiilor art. 131 alin. (2) din Constituție, care reglementează modul de organizare a procurorilor în parchete. Așa fiind, apreciază că noțiunea de „procuror“ face referire la organul judiciar în sens larg și nu poate fi interpretat în mod restrictiv, unipersonal, dispozițiile procedurale nefiind în contradicție cu prevederile constituționale invocate.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile avocatului prezent, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 56 alin. (3), ale art. 286 alin. (1), ale art. 309, ale art. 324 alin. (1) și ale art. 327 din Codul de procedură penală, cu următorul conținut:– Art. 56 alin. (3)

(3) Urmărirea penală se efectuează, în mod obligatoriu, de către procuror

a) în cazul infracțiunilor pentru care competența de judecată în primă instanță aparține Înaltei Curți de Casație și Justiție sau curții de apel;

b) în cazul infracțiunilor prevăzute la art. 188-191, art. 257, 277, art. 279-283 și art. 289-294 din Codul penal;

c) în cazul infracțiunilor săvârșite cu intenție depășită, care au avut ca urmare moartea unei persoane;

d) în cazul infracțiunilor pentru care competența de a efectua urmărirea penală aparține Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism sau Direcției Naționale Anticorupție;

e) în alte cazuri prevăzute de lege.

– Art. 286 alin. (1): „Procurorul dispune asupra actelor sau măsurilor procesuale și soluționează cauza prin ordonanță, dacă legea nu prevede altfel.“;– Art. 309

(1) Acțiunea penală se pune în mișcare de procuror, prin ordonanță, în cursul urmăririi penale, când acesta constată că există probe din care rezultă că o persoană a săvârșit o infracțiune și nu există vreunul dintre cazurile de împiedicare prevăzute la art. 16 alin. (1).

(2) Punerea în mișcare a acțiunii penale este comunicată inculpatului de către organul de urmărire penală care îl cheamă pentru a-l audia. Dispozițiile art. 108 se aplică în mod corespunzător, încheindu-se în acest sens un proces-verbal.

(3) La cerere, inculpatului i se eliberează o copie a ordonanței prin care a fost dispusă măsura.

(4) Atunci când consideră necesar, procurorul poate proceda personal la audierea inculpatului și la comunicarea prevăzute la alin. (2).

(5) Organul de urmărire penală continuă urmărirea și fără a-l audia pe inculpat atunci când acesta lipsește nejustificat, se sustrage sau este dispărut.

– Art. 324 alin. (1): „Urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de către procuror în cazurile prevăzute de lege.“;– Art. 327

Atunci când constată că au fost respectate dispozițiile legale care garantează aflarea adevărului, că urmărirea penală este completă și există probele necesare și legal administrate, procurorul

a) emite rechizitoriu prin care dispune trimiterea în judecată, dacă din materialul de urmărire penală rezultă că fapta există, că a fost săvârșită de inculpat și că acesta răspunde penal;

b) emite ordonanță prin care clasează sau renunță la urmărire, potrivit dispozițiilor legale.

12. Autoarea excepției susține că textele criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) referitor la cerințele de calitate a legii, art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil și art. 132 alin. (1) referitor la statutul procurorilor. De asemenea, sunt invocate și prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autoarea acesteia nu formulează veritabile critici de neconstituționalitate, ci face diverse aprecieri referitoare la efectuarea actelor de cercetare penală, pe de o parte, și la modalitatea de aplicare a legii de către organul judiciar, pe de altă parte.

14. Având în vedere cele susținute în motivarea excepției de neconstituționalitate, Curtea constată că autoarea acesteia este nemulțumită, în realitate, de modul de aplicare a dispozițiilor criticate și de modalitatea de soluționare a cererilor sale. Curtea reține că modul de aplicare a dispozițiilor criticate și soluția pronunțată în cauză, elemente care constituie, în realitate, cauza nemulțumirii acestuia, nu pot constitui motive de neconstituționalitate a textelor de lege criticate și, prin urmare, nu intră sub incidența controlului de constituționalitate, ci sunt de competența instanței de judecată învestite cu soluționarea litigiului. A răspunde criticilor autoarei excepției în această situație ar însemna o ingerință a Curții Constituționale în activitatea de judecată, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 126 din Constituție, potrivit cărora justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege.

15. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 56 alin. (3), ale art. 286 alin. (1), ale art. 309, ale art. 324 alin. (1) și ale art. 327 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ramona Delia Ionescu în Dosarul nr. 331/64/2021 al Tribunalului Brașov - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Brașov - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 24 septembrie 2024.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

MARIAN ENACHE

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Marițiu

------