DECIZIA nr. 262 din 14 mai 2024 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 98 alin. (1) și ale art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor

Marian Enache

- președinte

Cristian Deliorga

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Irina Loredana Gulie

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana-Codruța Dărângă.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 98 alin. (1) și art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, excepție ridicată de Dănileț Cristi Vasilică în Dosarul nr. 1.639/1/2020/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.479D/2020.

2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că, din perspectiva cerințelor de calitate a legii, textele de lege criticate sunt clare, precise și previzibile, iar faptul că legiuitorul nu a enumerat toate cazurile care pot constitui abateri disciplinare se datorează gradului de abstractizare pe care trebuie să îl îndeplinească norma legală.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele

4. Prin Încheierea din 2 noiembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 1.639/1/2020/a1, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 98 alin. (1) și ale art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor. Excepția a fost ridicată de Dănileț Cristi Vasilică într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului declarat de Inspecția judiciară împotriva Hotărârii nr. 28J din 18 decembrie 2019, pronunțată de Secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, în materie disciplinară, prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea disciplinară.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că nedefinirea unor termeni precum „manifestările care aduc atingere onoarei sau probității profesionale“ ori „prestigiul justiției“ contravine principiului constituțional al legalității, în componenta sa referitoare la calitatea legii. Se susține că termenii anterior menționați sunt specifici eticii judiciare, iar nu materiei disciplinare. Or, etica judiciară cuprinde reguli de recomandare cu privire la conduita pe care magistrații trebuie să o adopte atât în exercitarea funcției, cât și în afara exercitării acesteia. În schimb, prevederile legale criticate cuprind norme obligatorii cu privire la interdicțiile și obligațiile magistraților, atât în cadrul exercitării funcției, cât și în afara exercitării acesteia. Or, se susține că nu este permisă explicarea termenilor dintr-o lege ce reglementează abaterile disciplinare prin raportare la diferite acte emise în domeniul eticii judiciare, cum ar fi Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 328 din 24 august 2005. Prin urmare, termenii din cuprinsul dispozițiilor legale criticate sunt confuzi, neclari și impreciși, motiv pentru care nu este posibilă anticiparea de către magistrați a conduitei pe care trebuie să o adopte pentru a nu fi sancționați disciplinar. Invocă în acest sens Decizia Curții Constituționale nr. 225 din 4 aprilie 2017 prin care a fost constatată neconstituțională sintagma „de natură să aducă atingere prestigiului profesiei“ de avocat.

6. Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudența în materie a Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.

8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, republicată, reține următoarele

9. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 98 alin. (1) și ale art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora: – Art. 98 alin. (1): „(1) Judecătorii și procurorii răspund disciplinar pentru abaterile de la îndatoririle de serviciu, precum și pentru faptele care afectează prestigiul justiției.“– Art. 99 lit. a)

Constituie abateri disciplinare

a) manifestările care aduc atingere onoarei sau probității profesionale ori prestigiului justiției, săvârșite în exercitarea sau în afara exercitării atribuțiilor de serviciu;

11. Legea nr. 303/2004 a fost abrogată prin Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.102 din 16 noiembrie 2022, dar prevederile din Legea nr. 303/2004 pot forma obiect al controlului de constituționalitate, fiind aplicabile în cauza de pe rolul instanței judecătorești, ținând seama de cele statuate de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, cu referire la sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, care este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare.

12. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) referitor la principiul legalității, în componenta privind calitatea legii.

13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004 au mai constituit obiect al controlului de constituționalitate, prin raportare la dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție și cu o motivare similară. Astfel, prin Decizia nr. 326 din 21 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 663 din 9 august 2019, Curtea a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate, statuând că, potrivit textului de lege criticat, constituie abateri disciplinare manifestările care aduc atingere onoarei sau probității profesionale ori prestigiului justiției, săvârșite în exercitarea sau în afara exercitării atribuțiilor de serviciu. Așadar, din perspectiva cerințelor de calitate ale legii, textul de lege criticat este clar, precis și previzibil, în sensul că orice manifestare de natură să aducă atingere valorilor protejate în ipoteza normativă criticată, săvârșită în exercitarea sau în afara exercitării atribuțiilor de serviciu, constituie abatere disciplinară. Faptul că legiuitorul nu a enumerat toate cazurile în care asemenea manifestări pot constitui abateri disciplinare se datorează gradului de abstractizare pe care trebuie să îl întrunească norma legală, revenind interpretului acesteia rolul de a identifica toate cazurile concrete, de natură să se încadreze în ipoteza textului de lege criticat (paragraful 22).

14. Prin decizia menționată, paragrafele 23 și 24, Curtea a mai statuat că, în acord cu jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului, semnificația noțiunii de previzibilitate depinde într-o mare măsură de conținutul textului despre care este vorba și de domeniul pe care îl acoperă, precum și de numărul și de calitatea destinatarilor săi. Previzibilitatea legii nu se opune ideii ca persoana în cauză să fie determinată să recurgă la îndrumări clarificatoare pentru a putea evalua, într-o măsură rezonabilă în circumstanțele cauzei, consecințele ce ar putea rezulta dintr-o anumită faptă (a se vedea Decizia Curții Constituționale nr. 454 din 4 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 836 din 1 octombrie 2018, paragraful 47, Hotărârea Curții Europene din 15 noiembrie 1996, pronunțată în Cauza Cantoni împotriva Franței, paragraful 35, Hotărârea din 24 mai 2007, pronunțată în Cauza Dragotoniu și Militaru-Pidhorni împotriva României, paragraful 35, sau Hotărârea din 20 ianuarie 2009, pronunțată în Cauza Sud Fondi - S.R.L. și alții împotriva Italiei, paragraful 109). Mai mult, din formularea motivelor de neconstituționalitate, Curtea a reținut că excepția vizează o deficiență de redactare a textului de lege criticat, aspect care nu este de natură să contravină caracterului previzibil al normei legale, dat fiind faptul că, având în vedere calitatea lor de judecători sau procurori, destinatarii acesteia pot determina înțelesul dispoziției normative. În sensul jurisprudenței Curții Europene, din cauza principiului generalității legilor, conținutul acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Una dintre tehnicile-tip de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. De asemenea, numeroase legi se folosesc de eficacitatea formulelor mai mult sau mai puțin vagi pentru a evita o rigiditate excesivă și a se putea adapta la schimbările de situație, interpretarea și aplicarea unor asemenea norme legale depinzând de practică (a se vedea, de exemplu, Hotărârea din 25 mai 1993, pronunțată în Cauza Kokkinakis împotriva Greciei, paragraful 40, sau Hotărârea din 11 noiembrie 1996, pronunțată în Cauza Cantoni împotriva Franței, paragraful 31).

15. Cele statuate în decizia menționată își mențin valabilitatea și în prezenta cauză, deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să determine o reconsiderare a jurisprudenței Curții Constituționale.

16. În ceea ce privește invocarea, în prezenta cauză, a Deciziei Curții Constituționale nr. 225 din 4 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 22 iunie 2017, prin care a fost constatată neconstituțională sintagma „de natură să aducă atingere prestigiului profesiei“ de avocat din cuprinsul art. 14 lit. a) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, republicată, Curtea reține că argumentele ce au condus la declararea neconstituționalității acestui din urmă text de lege nu sunt aplicabile prezentei cauze. Astfel, prin decizia menționată, Curtea a statuat că împrejurarea că dispozițiile legale criticate nu precizau expres care sunt acele infracțiuni intenționate pentru a căror săvârșire avocatul este nedemn să exercite profesia în cauză conduce la încălcarea principiului constituțional al legalității. Așadar, în speță, exista posibilitatea obiectivă a enumerării exprese și limitative a infracțiunilor pentru a căror săvârșire și, implicit, condamnare avocatul este nedemn să mai exercite profesia în cauză, având în vedere reglementarea expresă a unor asemenea infracțiuni în Codul penal sau în legile speciale. Or, în prezenta cauză, având în vedere spectrul larg al manifestărilor care pot aduce atingere onoarei sau probității profesionale ori prestigiului justiției, revine organelor de cercetare disciplinară sarcina să determine sfera concretă a unor asemenea manifestări, de natură să se încadreze în ipoteza normativă a textului de lege criticat.

17. De altfel, din motivarea excepției de neconstituționalitate rezultă că aspectele relevate se referă mai degrabă la modul de interpretare și aplicare a textului de lege criticat, arătându-se, în esență, că lipsa de precizie a acestuia poate genera interpretări arbitrare. Or, revine Consiliului Superior al Magistraturii, în calitate de instanță de judecată în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor și procurorilor, sarcina să interpreteze și să aplice textul de lege criticat, în raport cu situațiile de fapt deduse judecății, cu respectarea principiilor constituționale care guvernează statutul magistraților. În acest sens s-a pronunțat Curtea Constituțională, statuând că verificarea existenței unei abateri disciplinare presupune examinarea temeinică a circumstanțelor de fapt în care a trebuit să lucreze magistratul, a noutății și dificultății problematicilor juridice cu care acesta s-a confruntat, a situației jurisprudenței și doctrinei, a motivării, pentru a se ajunge la concluzia existenței faptei prevăzute de textul legal de referință (a se vedea în acest sens Decizia nr. 2 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 131 din 23 februarie 2012, precum și Decizia nr. 326 din 21 mai 2019, paragraful 25, precitată).

18. Așadar, lipsa unei definiții sau explicații cu privire la termenii „manifestări“, care aduc atingere „onoarei“ sau „probității profesionale“ ori „prestigiului justiției“, nu afectează claritatea și previzibilitatea normei legale criticate întrucât, potrivit dispozițiilor art. 38 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, „Textul articolelor trebuie să aibă caracter dispozitiv, să prezinte norma instituită fără explicații sau justificări“. Or normele legale trebuie să aibă un grad ridicat de generalizare și abstractizare, iar legiuitorul nu ar putea anticipa și include într-o enumerare toate faptele susceptibile de a aduce atingere „onoarei“ sau „probității profesionale“ ori „prestigiului justiției“.

19. Pentru aceleași argumente, în prezenta cauză, Curtea nu poate reține nici neconstituționalitatea dispozițiilor art. 98 alin. (1) din același act normativ.

20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Dănileț Cristi Vasilică în Dosarul nr. 1.639/1/2020/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători și constată că dispozițiile art. 98 alin. (1) și art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 14 mai 2024.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

MARIAN ENACHE

Magistrat-asistent,

Irina Loredana Gulie

------