DECIZIA nr. 493 din 17 octombrie 2024 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 488^6 alin. (1) din Codul de procedură penală

Marian Enache - președinte

Mihaela Ciochină - judecător

Cristian Deliorga - judecător

Dimitrie-Bogdan Licu - judecător

Laura-Iuliana Scântei - judecător

Gheorghe Stan - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Elena-Simina Tănăsescu - judecător

Varga Attila - judecător

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor 488^6 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Magdalena-Mihaela Panait în Dosarul nr. 21.737/299/2020 al Judecătoriei Sectorului 1 București - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.321D/2020.

2. La apelul nominal lipsește autoarea excepției de neconstituționalitate. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, apreciind că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale în materie. În acest sens invocă deciziile Curții Constituționale nr. 237 din 27 aprilie 2023 și nr. 638 din 21 noiembrie 2023.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele

4. Prin Încheierea din 7 august 2020, pronunțată în Dosarul nr. 21.737/299/2020, Judecătoria Sectorului 1 București - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor 488^6 alin. (1) din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Magdalena-Mihaela Panait într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații formulate de aceasta cu privire la durata procesului penal.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține, în esență, că dispozițiile procesual penale ce fac obiectul excepției sunt neconstituționale, cât timp acestea nu prevăd o sancțiune în condițiile nerespectării normei legale criticate. Reține că dispozițiile art. 488^6 alin. (1) din Codul de procedură penală urmăresc accelerarea soluționării procesului penal, fiind un instrument, în acest sens, la dispoziția părților și a subiecților procesuali principali. Instituția contestației împotriva duratei procesului oferă părților posibilitatea de a acționa în cazul încălcării dreptului la soluționarea procesului într-un termen rezonabil, prezumându-se că organele de urmărire penală ar urma să respecte deciziile judecătorești, chiar și în lipsa unei sancțiuni exprese. Susține că remediul prevăzut de legiuitor este unul teoretic, formal, câtă vreme normele procesual penale criticate nu prevăd nicio sancțiune în cazul în care termenul stabilit de instanță nu este respectat. Arată că termenul stabilit de instanță este, în fapt, un termen de recomandare pentru organele de cercetare penală, nerespectarea acestuia neatrăgând vreo sancțiune, decât, eventual, sancționarea disciplinară a magistratului. Or, o astfel de sancțiune nu este de natură să asigure celeritatea procesului penal, astfel încât să fie considerat cu adevărat un remediu pentru încălcarea dreptului la un proces echitabil al părților.

6. Judecătoria Sectorului 1 București - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens reține că instituția contestației privind durata procesului penal a fost reglementată de legiuitor în sensul acordării unui remediu acceleratoriu, constând în reglementarea unor mecanisme juridice interne care să aibă ca efect soluționarea proceselor în termene rezonabile. Reține că dispozițiile art. 21 alin. (3) din Constituție, cu privire la termenul rezonabil, exprimă realitatea că justiția nu trebuie realizată cu întârzieri care să compromită eficiența și credibilitatea sa. Ideea că justiția nu trebuie realizată cu întârzieri de natură să compromită eficacitatea și credibilitatea ei este exprimată și redată plastic prin două adagii, frecvent utilizate, respectiv „justice delayed, justice denied“ (o justiție întârziată, o justiție negată) și „justice rétive, justice fautive“ (o justiție lentă, o justiție greșită). Apreciază că o concretizare a acestui principiu se regăsește în art. 10 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară. De asemenea, art. 99 lit. e) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor prevede că nerespectarea în mod repetat și din motive imputabile a dispozițiilor legale privitoare la soluționarea cu celeritate a cauzelor constituie abatere disciplinară, iar în art. 99 lit. i) din legea citată este calificată ca atare și efectuarea lucrărilor cu întârziere, din motive imputabile. Totodată, arată că, potrivit art. 13 din Codul deontologic al magistraților, aceștia sunt datori să depună diligența necesară în vederea îndeplinirii cu celeritate, cu respectarea termenelor legale, iar, în cazul în care legea nu prevede, înăuntrul unor termene rezonabile, a lucrărilor ce le revin conform repartizării.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este, în principal, inadmisibilă, iar, în subsidiar, neîntemeiată. În ceea ce privește soluția de inadmisibilitate, reține că autorul critică ceea ce legea nu prevede, respectiv lipsa reglementării unei sancțiuni pentru nerespectarea termenului stabilit pentru soluționarea procesului penal. Pe fondul excepției de neconstituționalitate invocă considerente ale Deciziei Curții Constituționale nr. 645 din 13 octombrie 2015, și, totodată, reține că nerespectarea de către un magistrat, în mod repetat și din motive imputabile, a dispozițiilor legale privitoare la soluționarea cu celeritate a cauzelor ori întârzierea repetată în efectuarea lucrărilor, din motive imputabile, precum și exercitarea funcției cu rea-credință sau gravă neglijență, dacă fapta nu întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni, constituie abateri disciplinare conform prevederilor art. 99 lit. h) și t) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor. Totodată, precizează că nerespectarea termenului de soluționare a cauzei, fixat de către judecătorul de drepturi și libertăți ca urmare a admiterii unei contestații, poate atrage în condițiile legii și răspunderea penală a procurorului. Apreciază că toate aceste sancțiuni pot constitui un remediu procedural care să satisfacă in concreto caracterul de efectivitate al normelor criticate.

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 488^6 alin. (1) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: „(1) Când apreciază contestația ca fiind întemeiată, judecătorul de drepturi și libertăți sau instanța admite contestația și stabilește termenul în care procurorul să rezolve cauza potrivit art. 327, respectiv instanța de judecată să soluționeze cauza, precum și termenul în care o nouă contestație nu poate fi formulată.“

12. În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (5) care consacră principiul legalității, ale art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului și ale art. 21 alin. (1) și (3) privind accesul liber la justiție și dreptul părților la un proces echitabil.

13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că a mai examinat critica potrivit căreia dispozițiile art. 488^6 alin. (1) din Codul de procedură penală nu reglementează o sancțiune pentru nerespectarea termenului de soluționare a urmăririi penale, stabilit de către judecătorul de drepturi și libertăți în cazul admiterii unei contestații privind durata procesului penal. Astfel, prin Decizia nr. 487 din 13 iulie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1123 din 25 noiembrie 2021, și Decizia nr. 237 din 27 aprilie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 731 din 9 august 2023, Curtea a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate, reținând, cât privește critica potrivit căreia legea procesual penală nu prevede sancțiunea aplicabilă în situația încălcării de către organele judiciare a termenului stabilit conform art. 488^6 alin. (1) din Codul de procedură penală, că, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, „Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“, așa încât o astfel de critică este inadmisibilă (paragrafele 19, respectiv 32 ale deciziilor precitate).

14. De altfel, Curtea Constituțională a statuat în mod constant în jurisprudența sa că nu își poate asuma rolul de a crea, de a abroga sau de a modifica o normă juridică, pentru a îndeplini rolul de legislator pozitiv (în acest sens a se vedea Decizia nr. 188 din 31 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 420 din 12 iunie 2015, paragraful 14, Decizia nr. 609 din 28 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 881 din 9 noiembrie 2017, paragraful 15, Decizia nr. 640 din 15 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1036 din 24 decembrie 2019, paragraful 14, Decizia nr. 824 din 12 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 192 din 10 martie 2020, paragraful 13, Decizia nr. 191 din 28 mai 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 692 din 3 august 2020, paragraful 13, Decizia nr. 245 din 4 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 662 din 27 iulie 2020, paragraful 15, Decizia nr. 515 din 30 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 747 din 17 august 2020, paragraful 13, și Decizia nr. 213 din 7 aprilie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 26 septembrie 2022, paragraful 12).

15. Modificarea conținutului unei norme juridice este o prerogativă exclusivă a autorității legislative în lumina dispozițiilor art. 61 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării“. Curtea Constituțională, potrivit competenței sale înscrise în art. 146 din Constituție și în Legea nr. 47/1992, verifică, în cadrul controlului de constituționalitate a legilor, conformitatea acestora cu dispozițiile constituționale, fără a putea modifica sau completa prevederea legală supusă controlului. De aceea, Curtea Constituțională nu se poate substitui Parlamentului pentru a modifica normele procesual penale criticate, în sensul solicitat de autori.

16. Având în vedere cele reținute anterior, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 488^6 alin. (1) din Codul de procedură penală este inadmisibilă.

17. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 13, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 488^6 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Magdalena-Mihaela Panait în Dosarul nr. 21.737/299/2020 al Judecătoriei Sectorului 1 București - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 1 București - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 17 octombrie 2024.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

MARIAN ENACHE

Magistrat-asistent,

Mihaela Ionescu

------