DECIZIA nr. 491 din 17 octombrie 2024 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 455 alin. (1) din Codul de procedură penală

Marian Enache - președinte

Mihaela Ciochină - judecător

Cristian Deliorga - judecător

Dimitrie-Bogdan Licu - judecător

Laura-Iuliana Scântei - judecător

Gheorghe Stan - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Elena-Simina Tănăsescu - judecător

Varga Attila - judecător

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 455 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Georgeta Tiță în Dosarul nr. 1.544/98/2019 al Curții de Apel București - Secția a II-a penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.136D/2020.

2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, întrucât textul de lege criticat nu are legătură cu soluționarea cauzei în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele

4. Prin Încheierea din 18 iunie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 1.544/98/2019, Curtea de Apel București - Secția a II-a penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 455 alin. (1) din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Georgeta Tiță într-o cauză având ca obiect soluționarea apelurilor formulate de parchet și de autoarea excepției împotriva unei sentințe penale pronunțate cu ocazia soluționării cererii de revizuire formulate de parchet în defavoarea condamnatului. Instanța de apel a invocat, din oficiu, excepția de inadmisibilitate a apelului formulat de succesorii părții civile.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține, în esență, că, prin Decizia nr. 2 din 17 ianuarie 2017, Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art. 453 alin. (3) din Codul de procedură penală sunt neconstituționale cu privire la cazul de revizuire prevăzut la alin. (1) lit. a) al aceluiași articol, astfel că se poate formula o cerere de revizuire, cu privire la acest din urmă caz de revizuire, și în defavoarea condamnatului, nu doar în favoarea condamnatului, așa încât au fost puse într-o poziție de echilibru drepturile părții civile cu cele ale condamnatului. Observă însă că dispozițiile art. 455 alin. (1) din Codul de procedură penală nu au fost modificate, ca urmare a pronunțării deciziei instanței de control constituțional menționate, astfel încât să se mențină în echilibru drepturile părții civile (în speță, ale succesorilor acesteia) și ale condamnatului, contrar dispozițiilor art. 16 și 21 din Constituție. Așa încât susține că, potrivit normelor procesual penale criticate, succesorii condamnatului decedat pot introduce o cerere de revizuire, însă succesorii părții civile nu pot formula o astfel de cerere, din această perspectivă apreciind că normele procesual penale criticate sunt neconstituționale.

6. Curtea de Apel București - Secția a II-a penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, reține că diferența de tratament juridic instituită prin dispozițiile art. 455 alin. (1) din Codul de procedură penală între membrii de familie ai persoanei condamnate, după moartea acesteia, și membrii de familie (succesorii în drepturi) ai persoanelor vătămate/părților civile este justificată de existența unor cazuri diferite. Acest tratament diferențiat, pentru situații diferite în esență, are ca scop principal protejarea securității raporturilor juridice, mai ales în situația unei persoane cercetate penal și achitate definitiv.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este, în principal, inadmisibilă, iar, în subsidiar, neîntemeiată. În ceea ce privește soluția de inadmisibilitate, reține că, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională nu are competența de a modifica sau completa prevederile supuse controlului și, totodată, că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată cu ocazia soluționării unei apel declarat omisso medio, într-o procedură de revizuire inițiată de parchet, în cadrul căreia autoarea are calitatea de intimată. Pe fondul criticilor formulate, reține că succesorii persoanei vătămate/părții civile nu pot cere revizuirea în latura penală întrucât, prin ipoteză, aceștia nu au figurat ca părți în procesul inițial; or, câtă vreme revizuirea este o cale extraordinară de atac de retractare, a cărei admitere în principiu determină rejudecarea cauzei, ea nu poate avea loc într-un alt cadru decât cel avut în vedere de instanță în primul ciclu procesual. În acest sens, art. 455 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală prevede expres că pot cere revizuirea părțile din proces, în limitele calității lor procesuale. Arată că numai în cazul condamnatului legiuitorul derogă de la acest principiu, recunoscând membrilor de familie ai acestuia (indiferent că sunt sau nu și „succesori în drepturi“/„moștenitori“) dreptul de a formula cerere de revizuire, chiar și după decesul său, dacă revizuirea urmărește dovedirea netemeiniciei soluției de condamnare, rațiunea reglementării fiind aceea că, într-o astfel de situație, principiul aflării adevărului și reabilitarea persoanei condamnate pe nedrept trebuie să prevaleze față de autoritatea de lucru judecat a hotărârii supuse revizuirii.

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 455 alin. (1) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: „(1) Pot cere revizuirea: a) părțile din proces, în limitele calității lor procesuale; b) un membru de familie al condamnatului, chiar și după moartea acestuia, numai dacă cererea este formulată în favoarea condamnatului.“

12. În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, normele procesual penale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi și ale art. 21 privind accesul liber la justiție și dreptul părților la un proces echitabil.

13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, prin modul cum formulează criticile de neconstituționalitate, autoarea solicită modificarea dispozițiilor art. 455 alin. (1) din Codul de procedură penală, în sensul completării acestora prin adăugarea succesorilor părții civile printre persoanele care pot cere revizuirea în defavoarea condamnatului cât privește cazul de revizuire reglementat la art. 453 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală.

14. Curtea reține însă că o asemenea solicitare nu intră în competența de soluționare a instanței de control constituțional, care, conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. În acest sens, Curtea Constituțională a statuat în mod constant în jurisprudența sa că nu își poate asuma rolul de a crea, de a abroga sau de a modifica o normă juridică, pentru a îndeplini rolul de legislator pozitiv (în acest sens, a se vedea Decizia nr. 188 din 31 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 420 din 12 iunie 2015, paragraful 14, Decizia nr. 609 din 28 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 881 din 9 noiembrie 2017, paragraful 15, Decizia nr. 640 din 15 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1036 din 24 decembrie 2019, paragraful 14, Decizia nr. 824 din 12 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 192 din 10 martie 2020, paragraful 13, Decizia nr. 191 din 28 mai 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 692 din 3 august 2020, paragraful 13, Decizia nr. 245 din 4 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 662 din 27 iulie 2020, paragraful 15, Decizia nr. 515 din 30 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 747 din 17 august 2020, paragraful 13, și Decizia nr. 213 din 7 aprilie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 26 septembrie 2022, paragraful 12).

15. Modificarea conținutului unei norme juridice este o prerogativă exclusivă a autorității legislative în lumina dispozițiilor art. 61 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării“. Curtea Constituțională, potrivit competenței sale înscrise în art. 146 din Constituție și în Legea nr. 47/1992, verifică, în cadrul controlului de constituționalitate a legilor, conformitatea acestora cu dispozițiile constituționale, fără a putea modifica sau completa prevederea legală supusă controlului. De aceea, Curtea Constituțională nu se poate substitui Parlamentului pentru a modifica normele procesual penale criticate, în sensul solicitat de autoare.

16. Având în vedere cele reținute anterior, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 455 alin. (1) din Codul de procedură penală este inadmisibilă.

17. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 455 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Georgeta Tiță în Dosarul nr. 1.544/98/2019 al Curții de Apel București - Secția a II-a penală.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a II-a penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 17 octombrie 2024.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

MARIAN ENACHE

Magistrat-asistent,

Mihaela Ionescu

-----