DECIZIA nr. 505 din 17 octombrie 2024 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 40 alin. (5) lit. b) și alin. (8) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal

Marian Enache

- președinte

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Mihaela Ionescu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 40 alin. (5) și (8) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție ridicată de Marius Ciprian Ciubotariu în Dosarul nr. 26.199/245/2020 al Judecătoriei Iași - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 521D/2021.

2. La apelul nominal lipsește autorul excepției. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, întrucât soluția legislativă criticată este clară și previzibilă.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele

4. Prin Încheierea din 16 februarie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 26.199/245/2020, Judecătoria Iași - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 40 alin. (5) și (8) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal. Excepția a fost ridicată de Marius Ciprian Ciubotariu într-o cauză având ca obiect soluționarea contestației formulate împotriva unei încheieri pronunțate de judecătorul de supraveghere a privării de libertate de la penitenciarul Iași, prin care a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de autorul excepției împotriva deciziei și raportului comisiei pentru stabilirea, individualizarea și schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul penitenciarului Iași. Atât prin raportul comisiei pentru stabilirea, individualizarea și schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, cât și prin încheierea judecătorului de supraveghere a privării de libertate s-a propus menținerea, respectiv a fost menținut regimul închis de executare a pedepsei aplicate autorului excepției, reținându-se ca motiv natura și modul de săvârșire a infracțiunii.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că legea nu definește sintagmele „eforturi necesare“, respectiv „implicare activă“ și nici nu stabilește vreun criteriu pentru a determina semnificația acestora, astfel încât persoana condamnată să își poată adapta conduita. Apreciază că textele de lege criticate lasă loc unei aplicări discreționare, în condițiile în care activitățile din planul individualizat de evaluare și intervenție educativă și terapeutică au caracter de recomandare. De asemenea, susține că dispozițiile criticate permit reanalizarea schimbării regimului de executare a pedepsei fără limită de timp, comisia pentru stabilirea, individualizarea și schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate putând dispune „amânarea“ la fiecare 6 luni, până la executarea integrală a pedepsei aplicate.

6. Judecătoria Iași - Secția penală apreciază că textele de lege criticate sunt clare și vizează aspecte ce pot fi corect stabilite prin raportare la recompensele sau sancțiunile aplicate, la gradul de implicare în cadrul activităților educative, la comportamentul general al persoanei private de libertate. Subliniază că atitudinea persoanei aflate în executarea unei pedepse privative de libertate nu poate fi apreciată separat de fapta pentru care a fost condamnată, gravitatea acesteia necesitând să fie echilibrată de un comportament care să justifice presupunerea că scopul pedepselor a fost atins. Totodată, consideră că susținerile autorului referitoare la amânarea sine die a reanalizării schimbării regimului de executare a pedepsei sunt lipsite de consistență, în condițiile în care sunt stabilite criterii clare în raport cu care se poate dispune schimbarea regimului de executare, prin realizarea unui echilibru între natura și gravitatea faptei și conduita persoanei condamnate, care trebuie să fie de asemenea natură încât să justifice presupunerea că se poate obține reintegrarea sa în comunitate, la finalizarea pedepsei.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele

9. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile art. 40 alin. (5) și (8) din Legea nr. 254/2013. Față de motivele de neconstituționalitate formulate de autor, Curtea reține că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 40 alin. (5) lit. b) și alin. (8) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 14 august 2013, care au următorul conținut

[...] (5) Schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate în regimul imediat inferior ca grad de severitate se poate dispune, ținându-se seama de natura și modul de săvârșire a infracțiunii, dacă persoana condamnată: [...]

b) a întreprins eforturile necesare în cadrul muncii prestate sau s-a implicat activ în activitățile stabilite în Planul individualizat de evaluare și intervenție educativă și terapeutică. [...]

(8) Hotărârea comisiei prevăzute la art. 32, prin care se dispune menținerea sau schimbarea regimului de executare, cuprinde și termenul de reanalizare care nu poate fi mai mare de un an.

11. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (5) privind calitatea legii.

12. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile legale criticate se circumscriu celei de-a patra faze a procesului penal, și anume fazei de executare, și privesc condițiile de schimbare a regimului de executare a pedepselor privative de libertate. Cadrul normativ existent în materia regimurilor de executare a pedepselor privative de libertate cuprinde ansamblul de reguli privind executarea pedepselor privative de libertate și este bazat pe sistemele progresiv și regresiv, persoanele condamnate trecând dintr-un regim în altul, în condițiile prevăzute de lege. Regimul de executare a pedepsei privative de libertate se stabilește de către comisia pentru stabilirea, individualizarea și schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, alcătuită din: directorul penitenciarului, care este și președintele comisiei, șeful serviciului sau biroului pentru aplicarea regimurilor și șeful serviciului sau biroului educație ori șeful serviciului sau biroului asistență psihosocială. Decizia de stabilire a regimului de executare a pedepselor privative de libertate se comunică persoanei condamnate împreună cu menționarea căii de atac existente și a termenului de exercitare a acesteia. Împotriva modului de stabilire a regimului de executare, persoana condamnată poate formula plângere la judecătorul de supraveghere a privării de libertate, iar împotriva încheierii judecătorului de supraveghere a privării de libertate, persoana condamnată și administrația penitenciarului pot formula contestație la judecătoria în a cărei circumscripție se află penitenciarul. Instanța se pronunță prin sentință definitivă, care se comunică persoanei condamnate și administrației penitenciarului.

13. De asemenea, Curtea reține că, în activitatea sa, comisia pentru stabilirea, individualizarea și schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate va ține cont și de rezultatele aplicării instrumentelor-standard de evaluare a activităților desfășurate de deținuți, aprobate prin decizie a directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor. Astfel, Curtea reține că, pentru stabilirea regimului de executare a deținuților, membrii comisiei prevăzute de art. 32 din Legea nr. 254/2013 țin cont și de rezultatele aplicării instrumentelor-standard de evaluare a activităților desfășurate de deținuți, prevăzute la art. 40 alin. (4) din același act normativ, și au în vedere indicatori obiectivi, cum sunt: durata pedepsei privative de libertate și perioada executată până la momentul stabilirii regimului de executare; gradul de risc al deținutului, natura și modul de săvârșire a infracțiunii, persoana acestuia; antecedentele penale; vârsta și starea de sănătate; conduita pozitivă sau negativă, inclusiv în perioadele de detenție anterioare; nevoile identificate și abilitățile necesare includerii în programe educative, de asistență psihologică și asistență socială; disponibilitatea de a presta muncă și de a participa la activități educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică și asistență socială, moral-religioase, instruire școlară și formare profesională [a se vedea art. 88 alin. (1) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 157/2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 271 din 11 aprilie 2016].

14. Totodată, Sistemul de creditare a participării deținuților la activități și programe de educație, asistență psihologică și socială, la activități lucrative, precum și în situații de risc, stabilit prin decizie a directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor - a se vedea în acest sens Decizia directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor nr. 443/2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 427 din 7 iunie 2016 -, este, potrivit art. 208 alin. (10) din același regulament, parte integrantă a instrumentelor-standard de evaluare a activităților desfășurate de către deținuți. Prin urmare, aplicarea instrumentelor-standard este o obligație a comisiei, iar stabilirea lor a fost delegată de legiuitor directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor. O astfel de reglementare legală de delegare a unor atribuții unei autorități nu este contrară art. 61 alin. (1) din Constituție, deoarece ordinele emise de conducătorii unor organe ale administrației publice centrale de specialitate sunt acte date în executarea unui act normativ și se emit numai pe baza și în executarea legilor, a hotărârilor și a ordonanțelor Guvernului (a se vedea art. 77 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010).

15. Curtea reține că schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate în regimul imediat inferior ca grad de severitate se poate dispune, de către comisia menționată anterior, ținându-se seama de natura și modul de săvârșire a infracțiunii, cu respectarea a două condiții cumulative, respectiv dacă persoana condamnată a avut o bună conduită, stabilită prin raportare la recompensele acordate și sancțiunile aplicate și nu a recurs la acțiuni care indică o constantă negativă a comportamentului și dacă a întreprins eforturile necesare în cadrul muncii prestate sau s-a implicat activ în activitățile stabilite în Planul individualizat de evaluare și intervenție educativă și terapeutică. Totodată, comisia prevăzută la art. 32 din Legea nr. 254/2013 are obligația să analizeze periodic situația persoanei condamnate în vederea schimbării regimului de executare a pedepselor privative de libertate, iar hotărârea comisiei, prin care se dispune menținerea sau schimbarea regimului de executare, va cuprinde și termenul de reanalizare, care nu poate fi mai mare de un an.

16. Așa fiind, Curtea constată că încadrarea/schimbarea într-un regim sau altul de executare a pedepsei privative de libertate constituie o posibilitate administrativă de individualizare a modalității de executare a pedepsei, ținându-se seama de natura și modul de săvârșire a infracțiunii și având în vedere comportamentul deținutului și capacitatea acestuia de îndreptare și reintegrare socială, atât Legea nr. 254/2013, cât și regulamentul de aplicare al acesteia, precitat, stabilind suficiente criterii obiective în acest sens. Cu alte cuvinte, nu se poate susține că, în cadrul procedurii de schimbare a regimului de executare a pedepselor privative de libertate, sintagmele „eforturi necesare“ și „implicare activă“ ar avea o semnificație specifică acestei din urmă faze a procesului penal, diferită de cea uzuală, astfel încât să fie necesară definirea acestora prin dispozițiile Legii nr. 254/2013. În consecință, Curtea constată că este pe deplin respectată cerința referitoare la calitatea legilor, astfel consacrată de art. 1 alin. (5) din Constituție.

17. Mai mult, Curtea reține că principiul legalității pedepsei implică faptul că nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condițiile și în temeiul legii. Întrucât cadrul general prevăzut de art. 40 din Legea nr. 254/2013 reglementează o activitate ulterioară fazei de judecată - în care s-a stabilit existența vinovăției în materie penală -, atunci procedura privind schimbarea regimului de executare a unei pedepse deja pronunțate de către instanța de judecată nu are semnificația unei hotărâri de condamnare sau de aplicare a unei pedepse în sensul art. 23 alin. (12) din Constituție și al art. 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.

18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Marius Ciprian Ciubotariu în Dosarul nr. 26.199/245/2020 al Judecătoriei Iași - Secția penală și constată că dispozițiile art. 40 alin. (5) lit. b) și alin. (8) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Iași - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 17 octombrie 2024.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

MARIAN ENACHE

Magistrat-asistent,

Mihaela Ionescu

------