DECIZIA nr. 494 din 17 octombrie 2024 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 94 alin. (4) și ale art. 340 și 342 din Codul de procedură penală

Marian Enache - președinte

Mihaela Ciochină - judecător

Cristian Deliorga - judecător

Dimitrie-Bogdan Licu - judecător

Laura-Iuliana Scântei - judecător

Gheorghe Stan - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Elena-Simina Tănăsescu - judecător

Varga Attila - judecător

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 94 alin. (4) și ale art. 340 și 342 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Societatea D.G. Petrol - S.R.L. din București în Dosarul nr. 3.060/3/2020 al Tribunalului București - Secția I penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.514D/2020.

2. La apelul nominal se prezintă, pentru autoarea excepției, administratorul special Dan Ignișka, lipsind celelalte părți. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului prezent, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, reiterând susținerile cuprinse în notele scrise aflate la dosar.

4. Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere lipsa legăturii dispozițiilor art. 342 din Codul de procedură penală cu soluționarea cauzei în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate, pe de o parte, și, pe de altă parte, faptul că motivele invocate de autoare privesc modul de aplicare a normelor procesual penale criticate în cauza concretă în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate. În subsidiar, solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate și, în acest sens, invocă Decizia Curții Constituționale nr. 617 din 22 septembrie 2020.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele

5. Prin Încheierea din 20 august 2020, pronunțată în Dosarul nr. 3.060/3/2020, Tribunalul București - Secția I penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 94 alin. (4) și ale art. 340 și 342 din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Societatea D.G. Petrol - S.R.L. din București într-o cauză având ca obiect soluționarea plângerilor formulate, printre alții, și de autoarea excepției împotriva unei ordonanțe de clasare.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține, în esență, că dispozițiile art. 94 alin. (4) din Codul de procedură penală sunt neclare, lipsite de previzibilitate, câtă vreme există o contradicție între cele două teze ale alineatului menționat. Astfel, susține că, în cauză, instanța de judecată nu a înțeles la justa valoare principiul egalității de arme între acuzare și apărare, preferând să aplice prima teză a alin. (4) al art. 94 din Codul de procedură penală, cu consecința transformării „dreptului“ procurorului de a restricționa dreptul legal al suspectului de a consulta dosarul de la „cel mult 10 zile“ la o perioadă nedeterminată. Așadar, susține că, în cauză, instanțele judecătorești, în loc să aprecieze în mod just „limitarea“ restricționării, în sensul chiar al scăderii de la 15 zile la 10 zile a unei eventuale restricționări a accesului la dosarul de urmărire penală, au lăsat la dispoziția procurorilor prezenți în instanță să decidă extinderea „interzicerii“ accesului la dosarul de urmărire penală chiar pentru o perioadă nedeterminată. Invocă și alte cauze în care instanța de judecată a interpretat și a aplicat dispozițiile art. 94 alin. (4) din Codul de procedură penală în sensul celor precizate anterior. Cu privire la dispozițiile art. 340 și 342 din Codul de procedură penală, solicită să se constate că prevederile referitoare la judecătorul de cameră preliminară și la atribuțiile acestuia sunt neclare și imprecise, lipsite de previzibilitate în ceea ce privește drepturile de care beneficiază petenții. În acest sens, arată că, în cauză, judecătorul de cameră preliminară a refuzat să admită cereri referitoare la administrarea probelor, întrucât a apreciat că nu se află în situația de a îndeplini un rol activ în aflarea adevărului, reținând, totodată, că dispozițiile art. 342 din Codul de procedură penală nu sunt aplicabile în speță. Apreciază că, în acest fel, judecătorul de cameră preliminară acceptă ca Direcția Națională Anticorupție să ascundă probe în dosar, cu încălcarea dispozițiilor constituționale și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale invocate. Prezintă și alte aspecte procedurale din cauza în care a fost invocată prezenta excepție de neconstituționalitate.

7. Tribunalul București - Secția I penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Reține că dispozițiile art. 94 alin. (4) din Codul de procedură penală sunt formulate în mod clar și precis, în sensul că se prevede în ce condiții se poate restricționa de către procuror accesul la dosarul de urmărire penală, în condițiile în care urmărirea penală nu este publică. Arată că, în procedura de soluționare a plângerii, petenta - autoare a excepției de neconstituționalitate - a avut acces nelimitat la dosarul de urmărire penală, fiind acordate mai multe termene în acest scop, mai ales că au existat neclarități din partea acesteia cu privire la numărul de volume pe care îl conține dosarul de urmărire penală. Menționează, totodată, că dosarul de urmărire penală a fost înmânat petentei - autoare a excepției de neconstituționalitate - și în format electronic. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 340 din Codul de procedură penală, reține că acestea au constituit obiectul controlului de constituționalitate în nenumărate rânduri, reglementarea actuală fiind formulată în acord cu deciziile Curții Constituționale. Cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 342 din Codul de procedură penală, reține că textul de lege reglementează obiectul camerei preliminare, o fază intermediară a procesului penal. Or, împrejurarea că plângerea formulată împotriva soluției procurorului se soluționează de judecătorul de cameră preliminară în camera de consiliu nu atribuie cauzei o procedură specială de soluționare, petenta - autoare a excepției de neconstituționalitate - realizând o confuzie în acest sens, procedura de cameră preliminară fiind parcursă doar atunci când instanța este sesizată prin rechizitoriu, aspect care nu se regăsește în speța de față.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 94 alin. (4) și ale art. 340 și 342 din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: – Art. 94 alin. (4): „(4) În cursul urmăririi penale, procurorul poate restricționa motivat consultarea dosarului, dacă prin aceasta s-ar putea aduce atingere bunei desfășurări a urmăririi penale. După punerea în mișcare a acțiunii penale, restricționarea se poate dispune pentru cel mult 10 zile.“;– Art. 340

(1) Persoana a cărei plângere împotriva soluției de clasare, dispusă prin ordonanță sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță

(2) Dacă plângerea nu a fost rezolvată în termenul prevăzut la art. 338, dreptul de a face plângere poate fi exercitat oricând după împlinirea termenului de 20 de zile în care trebuia soluționată plângerea, dar nu mai târziu de 20 de zile de la data comunicării modului de rezolvare.

(3) Plângerea trebuie să cuprindă: numele, prenumele, codul numeric personal, calitatea și domiciliul petiționarului ori, pentru persoana juridică, denumirea, sediul, indicarea reprezentantului legal ori convențional, data ordonanței sau a rechizitoriului atacat, numărul de dosar și denumirea parchetului, indicarea motivelor plângerii.

(4) Dispozițiile art. 289 alin. (3)-(5) se aplică în mod corespunzător.

(5) În cazul în care nu cuprinde data ordonanței sau a rechizitoriului atacate, numărul de dosar și denumirea parchetului, plângerea se restituie pe cale administrativă, situație în care completarea plângerii poate fi efectuată nu mai târziu de 20 de zile de la data restituirii.;

– Art. 342: „Obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenței și a legalității sesizării instanței, precum și verificarea legalității administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.“

12. În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin atât dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (5) care consacră principiul legalității, ale art. 21 privind accesul liber la justiție și dreptul părților la un proces echitabil, ale art. 24 referitor la dreptul la apărare și ale art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, cât și prevederilor art. 6 privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 7 referitor la principiul legalității și ale art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, astfel cum a fost formulată, aceasta ridică o problemă de admisibilitate dintr-o dublă perspectivă, și anume din punctul de vedere al legăturii dispozițiilor art. 342 din Codul de procedură penală cu soluționarea cauzei în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate, precum și al limitelor de competență a Curții Constituționale atunci când procedează la soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate, în ceea ce privește normele procesual penale ale art. 94 alin. (4) și ale art. 340.

14. În această situație, Curtea va examina cu prioritate problema de admisibilitate expres consacrată de dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, respectiv lipsa legăturii dispozițiilor art. 342 din Codul de procedură penală, criticate, cu cauza în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate. Astfel, în ceea ce privește dispozițiile art. 342 din Codul de procedură penală, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată în soluționarea plângerilor formulate, printre alții, și de autoarea excepției, în temeiul dispozițiilor art. 340 din Codul de procedură penală, împotriva unei ordonanțe de clasare.

15. În aceste condiții, Curtea constată că dispozițiile art. 342 din Codul de procedură penală, care reglementează obiectul procedurii în camera preliminară, nu au legătură cu cauza în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate. Curtea reține că unul dintre elementele care configurează regimul specific al excepțiilor de neconstituționalitate, condiționând admisibilitatea acestora, este caracterul concret al controlului pe care Curtea îl realizează în această situație, raportat la cauza în care a fost ridicată excepția. Legătura cu soluționarea cauzei presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiții ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigențele pe care le impun dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privința pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului (Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 august 2014, paragraful 15). Potrivit instanței de contencios constituțional, incidența textului de lege criticat în soluționarea cauzei aflate pe rolul instanței judecătorești nu trebuie analizată in abstracto, ci trebuie verificat, în primul rând, interesul procesual al invocării excepției de neconstituționalitate, mai ales prin prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituționalității textului de lege criticat (Decizia nr. 465 din 23 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 788 din 29 octombrie 2014, paragraful 20). Dacă autorul excepției nu are un interes real, personal în promovarea acesteia, posibila admitere a excepției nu schimbă cu nimic situația acestuia, ci privește numai drepturile altor persoane (Decizia nr. 315 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 548 din 24 iulie 2014, paragraful 20).

16. Or, în cazul excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 342 din Codul de procedură penală nu rezultă o asemenea legătură a textului de lege criticat cu cauza concretă în care excepția de neconstituționalitate a fost ridicată, cu consecința respingerii acesteia ca inadmisibilă, în raport cu dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, astfel cum au fost interpretate de Curtea Constituțională în jurisprudența sa.

17. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 94 alin. (4) și ale art. 340 din Codul de procedură penală, Curtea reține o problemă de admisibilitate prin raportare la limitele de competență a Curții Constituționale atunci când procedează la soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate. În acest sens, Curtea observă că, în cauza de față, pretinsa neconstituționalitate a normelor procesual penale criticate este motivată exclusiv din perspectiva unor împrejurări concrete, individualizate la speța aflată pe rolul instanței de judecată, generate de restricționarea consultării dosarului de urmărire penală de către judecătorul de cameră preliminară, respectiv de respingerea unor cereri formulate în cauză cu privire la administrarea probelor. În consecință, Curtea constată că, prin excepția de neconstituționalitate formulată, autoarea nu tinde spre evidențierea unei reale contradicții între textele de lege supuse controlului de constituționalitate și dispozițiile din Legea fundamentală invocate, ci vizează, în realitate, modul de aplicare a normelor procesual penale criticate în ceea ce privește consultarea dosarului de urmărire penală și administrarea probelor în soluționarea plângerii de către judecătorul de cameră preliminară.

18. Curtea reamintește însă că modul de aplicare a dispozițiilor criticate de către organele judiciare, la care face referire autoarea excepției și care constituie, în realitate, cauza nemulțumirii acesteia, nu poate constitui motiv de neconstituționalitate a textelor de lege criticate și, prin urmare, nu intră sub incidența controlului de constituționalitate, ci este de competența instanței de judecată învestite cu soluționarea litigiului. A răspunde criticilor autoarei excepției în această situație ar însemna o ingerință a Curții Constituționale în activitatea de judecată, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 126 din Constituție, potrivit cărora justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege. În consecință, din această perspectivă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 94 alin. (4) și ale art. 340 din Codul de procedură penală este inadmisibilă.

19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 94 alin. (4) și ale art. 340 și 342 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Societatea D.G. Petrol - S.R.L. din București în Dosarul nr. 3.060/3/2020 al Tribunalului București - Secția I penală.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului București - Secția I penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 17 octombrie 2024.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

MARIAN ENACHE

Magistrat-asistent,

Mihaela Ionescu

----