DECIZIA nr. 475 din 15 octombrie 2024 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă

Marian Enache - președinte

Mihaela Ciochină - judecător

Cristian Deliorga - judecător

Dimitrie-Bogdan Licu - judecător

Gheorghe Stan - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Elena-Simina Tănăsescu - judecător

Varga Attila - judecător

Ingrid-Alina Tudora - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Alexandru Acatrinei în Dosarul nr. 10.175/3/2019 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 701D/2020.

2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere că se solicită Curții Constituționale o completare legislativă.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele

4. Prin Decizia civilă nr. 1344 din 9 decembrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 10.175/3/2019, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Alexandru Acatrinei într-o cauză având ca obiect soluționarea contestației formulate împotriva unei decizii de imputare referitoare la recuperarea sumelor reprezentând cheltuieli de școlarizare efectuate în timpul frecventării cursurilor Academiei de Poliție.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile criticate sunt neconstituționale, întrucât permit revizuirea doar în situația în care Curtea Constituțională a declarat neconstituțională prevederea criticată, nu și în situația în care excepția de neconstituționalitate a fost respinsă, însă considerentele pe care se bazează soluția edifică fondul cauzei. Prin imposibilitatea de a formula cerere de revizuire întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă pentru că excepția de neconstituționalitate a fost respinsă, deși considerentele deciziei Curții Constituționale au înrâurire asupra fondului, partea este discriminată în raport cu persoanele cărora le-a fost admisă excepția de neconstituționalitate ridicată, fiindu-i astfel încălcate dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil. Arată, astfel, că, potrivit dispozițiilor legale criticate, este inadmisibilă cererea de revizuire formulată în temeiul unei decizii a Curții Constituționale prin care a fost respinsă excepția de neconstituționalitate, dar ale cărei considerente sunt opuse considerentelor reținute de instanța judecătorească ce a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se dorește. Reglementarea criticată exclude nejustificat și în mod discriminatoriu ipoteza ca motivul de revizuire să aibă la bază o excepție de neconstituționalitate respinsă, soluție care se întemeiază pe considerente ce ar putea schimba întru totul hotărârea a cărei revizuire se cere.

6. Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența Curții Constituționale, și anume Decizia nr. 866 din 10 decembrie 2015, paragraful 26, prin care s-a statuat că, în conformitate cu dispozițiile art. 126 alin. (2) și ale art. 129 din Constituție, procedura de judecată și exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești sunt stabilite numai prin lege. Instanța consideră, de asemenea, că reglementarea criticată nu contravine nici art. 16 din Constituție, întrucât persoanele ale căror excepții de neconstituționalitate au fost admise nu se află în aceeași situație cu persoanele ale căror excepții de neconstituționalitate au fost respinse ca inadmisibile, pe considerentul că dispozițiile legale criticate nu au legătură cu soluționarea cauzei.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele

9. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă, care prevăd că „(1) Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: [...]

11. după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra excepției invocate în acea cauză, declarând neconstituțională prevederea care a făcut obiectul acelei excepții.“

11. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate contravin normelor constituționale ale art. 16 - Egalitatea în drepturi, ale art. 21 - Accesul liber la justiție și ale art. 24 - Dreptul la apărare.

12. Examinând excepția, Curtea reține că soluția legislativă criticată a mai format obiect al controlului de constituționalitate, în acest sens fiind, spre exemplu, Decizia nr. 163 din 16 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 5 iulie 2017, Decizia nr. 490 din 17 septembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 239 din 24 martie 2020, și Decizia nr. 414 din 22 septembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 109 din 8 februarie 2023, prin care s-a statuat în sensul conformității acesteia cu Legea fundamentală.

13. Astfel, prin Decizia nr. 414 din 22 septembrie 2022, antereferită, Curtea s-a mai pronunțat din perspectiva unor critici similare celor invocate în speță, formulate de același autor al excepției ca și în prezenta cauză, iar la paragrafele 15-21 din această decizie, Curtea a reținut că revizuirea este o cale extraordinară de atac, ce poate fi exercitată numai în condițiile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de lege, fără a presupune o analiză a temeiniciei soluției cu privire la drepturile subiective deduse judecății. Admisibilitatea cazului de revizuire, reglementat de prevederile legale criticate, rezidă în însăși existența unei decizii a Curții Constituționale prin care se admite o excepție de neconstituționalitate invocată de o parte în cauza soluționată prin hotărârea definitivă supusă revizuirii.

14. Rațiunea dispozițiilor legale criticate constă în faptul că revizuirea poate fi cerută când hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate. Dispozițiile legale constatate ca fiind neconstituționale nu mai pot fi aplicate de nicio instanță în nicio cauză și de nicio altă autoritate publică de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a deciziei Curții Constituționale. În ceea ce privește efectele unei decizii de admitere a excepției de neconstituționalitate, Curtea a reținut că aceasta face parte din ordinea juridică normativă, prin efectul acesteia prevederea neconstituțională încetându-și aplicarea pentru viitor (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 847 din 8 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 605 din 14 august 2008). În aceste condiții, decizia de constatare a neconstituționalității are putere numai pentru viitor, ceea ce înseamnă că instanțele de judecată vor aplica decizia respectivă numai în cauzele pendinte la momentul publicării acesteia, cauze în care respectivele dispoziții contrare Legii fundamentale sunt aplicabile, precum și în cauzele în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate până la data sus-menționată, în această ultimă ipoteză decizia pronunțată de Curtea Constituțională constituind, în materie civilă, temei al revizuirii potrivit art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă.

15. Având în vedere că, în cadrul procesului judiciar, excepția de neconstituționalitate se înscrie în rândul excepțiilor de procedură prin care se urmărește împiedicarea unei judecăți care s-ar întemeia pe o dispoziție legală neconstituțională (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 866 din 10 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 1 februarie 2016, paragraful 30), dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă dau efect juridic deciziilor Curții Constituționale, asigurând posibilitatea schimbării hotărârii pronunțate în temeiul unui text declarat ulterior neconstituțional. Prin reglementarea acestui motiv de revizuire, legiuitorul a urmărit pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice care să reflecte adevărul, prin revenirea la starea de legalitate conformă cu Legea fundamentală.

16. Curtea a reținut în jurisprudența sa că dispozițiile art. 509 alin. (1) din Codul de procedură civilă sunt norme de procedură, iar, în conformitate cu dispozițiile art. 126 alin. (2) și ale art. 129 din Constituție, procedura de judecată și exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești sunt stabilite numai prin lege. Din aceste norme constituționale reiese că legiuitorul are libertatea de a stabili condițiile în care părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, cu respectarea normelor și principiilor consacrate prin Legea fundamentală (a se vedea în acest sens Decizia nr. 866 din 10 decembrie 2015, precitată, paragraful 29).

17. Faptul că o decizie de respingere a unei excepții de neconstituționalitate nu se circumscrie motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă nu reprezintă niciun viciu de neconstituționalitate, astfel încât Curtea apreciază că nu poate fi reținută încălcarea dispozițiilor constituționale invocate de autorul excepției de neconstituționalitate.

18. Așa fiind, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Alexandru Acatrinei în Dosarul nr. 10.175/3/2019 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 15 octombrie 2024.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

MARIAN ENACHE

Magistrat-asistent,

Ingrid-Alina Tudora

----