DECIZIE nr. 2 din 16 ianuarie 2001

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (4) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 198/1999 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa

Lucian Mihai - preşedinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Gabriela Ghita - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (4) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 198/1999 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa, excepţie ridicată de Societatea de Investiţii Financiare Banat-Crisana în Dosarul nr. 1.634/COM/2000 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia comercială şi de contencios administrativ.

La apelul nominal se constata lipsa autorului excepţiei, precum şi a celorlalte părţi (Societatea Comercială "Comfruct" - S.A. Lipova din Arad şi Fondul Proprietăţii de Stat Bucureşti), faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepţiei ca fiind nefondata. Se apreciază ca dispoziţiile art. 3 alin. (4) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 198/1999 nu contravin prevederilor constituţionale ale art. 41. În acest sens se invoca şi jurisprudenta Curţii Constituţionale referitoare la constituţionalitatea acestor dispoziţii legale, menţionându-se Decizia nr. 206/2000.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele

Prin Încheierea din 23 martie 2000, pronunţată în Dosarul nr. 1.637/COM/2000, Curtea de Apel Timişoara - Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (4) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 198/1999 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa, excepţie ridicată de Societatea de Investiţii Financiare Banat-Crisana din Arad, într-o cauza având ca obiect judecarea recursului formulat de aceasta societate împotriva Sentinţei civile nr. 766/1999 a Tribunalului Arad.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca textul criticat al Ordonanţei de urgenta a Guvernului contravine prevederilor art. 41 alin. (2) din Constituţie, deoarece, în mod abuziv şi cu încălcarea dreptului de proprietate asupra acţiunilor pe care Societatea de Investiţii Financiare Banat-Crisana le deţine, dispune scoaterea terenurilor agricole din capitalul sau social. Totodată se arata ca prin Hotărârea Guvernului nr. 746/1991 privind stabilirea valorii de patrimoniu a terenurilor agricole în vederea aplicării art. 36 şi art. 38 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 s-a stabilit modul de evaluare a terenurilor agricole, iar valoarea acestora a fost inclusă în capitalul social. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate "Hotărârea Guvernului nr. 746/1991 a produs un efect constitutiv de drepturi pentru actionarii Fondului Proprietăţii de Stat şi Societăţii de Investiţii Financiare Banat-Crisana şi, ca urmare, capitalul sau social s-a mărit cu valoarea acţiunilor aferente valorii terenurilor agricole". Cu toate acestea, dispoziţiile art. 3 alin. (4) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 198/1999 prevăd ca terenurile agricole nu fac parte din capitalul social, "ceea ce impune societăţilor comerciale să-şi reducă capitalul social, cu consecinţa prejudicierii acţionarilor".

Curtea de Apel Timişoara - Secţia comercială şi de contencios administrativ, exprimandu-şi opinia, considera ca dispoziţiile criticate "sunt constituţionale, întrucât nu aduc atingere dreptului de proprietate astfel cum a fost reconstituit în favoarea foştilor proprietari deveniti acţionari prin art. 36 din Legea nr. 18/1991 şi art. 35 din Legea arendării nr. 16/1994".

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În susţinerea acestui punct de vedere se arata, în esenta, ca Hotărârea Guvernului nr. 746/1991 cuprinde dispoziţii privind majorarea capitalului social al societăţilor comerciale agricole cu valoarea terenurilor aflate în proprietatea acestora, dar "aceste dispoziţii nu pot constitui temeiul legal pentru majorarea capitalului social al societăţilor comerciale agricole, foste întreprinderi agricole de stat, cu valoarea terenurilor agricole aflate în exploatarea acestora, a căror situaţie juridică nu a fost clarificata".

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 3 alin. (4) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 198/1999 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa, dispoziţii al căror conţinut este următorul: "Terenurile agricole şi terenurile aflate permanent sub luciu de apa nu fac parte din capitalul social al societăţilor comerciale prevăzute la art. 1 şi 2."

Art. 1 şi 2 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 198/1999 prevăd

- Art. 1: "Prezenta ordonanţă de urgenţă stabileşte cadrul juridic privind privatizarea societăţilor comerciale agricole, care deţin în exploatare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa, constituite în conformitate cu prevederile Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale, precum şi regimul concesionarii terenurilor proprietate publică şi privată a statului, aflate în exploatarea acestor societăţi."

- Art. 2: "Prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă se aplică şi societăţilor comerciale rezultate din divizarea sau fuziunea societăţilor comerciale menţionate la art. 1, care deţin în exploatare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa."

Deşi autorul excepţiei susţine ca dispoziţiile criticate contravin art. 41 din Constituţie, din conţinutul motivarii excepţiei rezultă ca în realitate acesta a avut în vedere încălcarea numai a prevederilor art. 41 alin. (2) teza întâi, potrivit cărora "Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular".

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constata ca prevederile art. 3 alin. (4) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 198/1999 au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Constituţie, şi anume art. 41 alin. (2) teza întâi. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 206 din 17 octombrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 13 decembrie 2000, şi prin Decizia nr. 249 din 23 noiembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 97 din 26 februarie 2001, Curtea Constituţională a reţinut în esenta următoarele

Din analiza actelor normative care au cuprins succesiv reglementări privind situaţia juridică a terenurilor agricole şi a celor aflate sub luciu de apa rezultă ca aceste categorii de terenuri nu au fost niciodată incluse în mod legal în capitalul social al societăţilor comerciale agricole. Chiar dacă Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 8 august 1990, a prevăzut ca "Bunurile din patrimoniul societăţii sunt proprietatea acesteia, cu excepţia celor dobândite cu alt titlu", aceasta dispoziţie legală nu poate fi disociata, în ceea ce priveşte situaţia terenurilor agricole şi a celor aflate sub luciu de apa, de reglementările speciale intervenite după anul 1989 pentru clarificarea complexei probleme a situaţiei juridice a acestor terenuri. În acest sens, prin Legea nr. 9 din 17 iulie 1990 privind interzicerea temporară a înstrăinării terenurilor prin acte între vii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 1 august 1990, se stabilise deja ca "Până la adoptarea unei noi reglementări legale privind regimul fondului funciar se interzice înstrăinarea, prin acte între vii, a terenurilor de orice fel situate înăuntrul sau în afară localităţilor".

De altfel, asa cum se retine în jurisprudenta Curţii Constituţionale, întreaga legislaţie ulterioară cu privire la terenurile agricole şi a celor aflate sub luciu de apa a avut în vedere ca aceste categorii de terenuri, aflate în exploatarea societăţilor comerciale agricole, nu erau în proprietatea acestor societăţi şi nu indreptatea includerea acelor terenuri în capitalul lor social.

Asa fiind, Curtea Constituţională, prin deciziile pronunţate, a statuat ca art. 3 alin. (4) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 198/1999 nu încalcă prevederile art. 41 alin. (2) teza întâi din Constituţie, referitoare la garantarea dreptului de proprietate, deoarece societăţile comerciale nu au drept de proprietate asupra terenurilor la care se referă menţionată ordonanţa de urgenţă a Guvernului.

Întrucât nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea acestei soluţii, cele statuate anterior prin deciziile Curţii Constituţionale nr. 206 din 17 octombrie 2000 şi nr. 249 din 23 noiembrie 2000 îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţa.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (4) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 198/1999 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa, excepţie ridicată de Societatea de Investiţii Financiare Banat-Crisana în Dosarul nr. 1.634/COM/2000 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia comercială şi de contencios administrativ.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 ianuarie 2001.

PREŞEDINTELE

CURŢII CONSTITUŢIONALE,

LUCIAN MIHAI

Magistrat-asistent,

Gabriela Dragomirescu

-----