CONVENŢIE din 16 decembrie 1976

Cetăţenii români sau francezi care prestează în Franţa sau în Republica Socialistă România o activitate retribuită sau asimilată sînt, ca şi membrii de familie care locuiesc cu ei, supuşi legislatiilor de asigurări sociale ale statului pe teritoriul căruia îşi exercită activitatea, astfel cum acestea sînt enumerate în art. 3 de mai jos, în aceleaşi condiţii ca şi cetăţenii statului respectiv, sub rezervele şi modalităţile speciale convenite de comun acord.

Teritoriile avute în vedere prin dispoziţiile prezentei convenţii sînt

În ceea ce priveşte România: teritoriul Republicii Socialiste România.

În ceea ce priveşte Franţa: departamentele Republicii Franceze.

1. Legislatiile de asigurări sociale avute în vedere prin prezenta convenţie sînt

A. În România

a) Legislaţia privind asigurările sociale (batrinete, invaliditate, boala, accidente de muncă şi boli profesionale, deces).

b) Legislaţia privind asistenţa medicală.

c) Legislaţia referitoare la alocaţiile familiale.

B. În Franţa

a) Legislaţia care stabileşte organizarea asigurărilor sociale, cu excepţia dispoziţiilor care reglementează participarea străinilor la alegerile prilejuite de funcţionarea regimurilor de asigurare socială.

b) Legislaţia care stabileşte regimul asigurărilor sociale aplicabil lucrătorilor din profesiunile neagricole şi legislaţia de asigurări sociale aplicabilă lucrătorilor din profesiunile agricole, cu excepţia dispoziţiilor referitoare la asigurarea voluntara în favoarea cetăţenilor francezi care lucrează sau care au lucrat în afară teritoriului francez.

c) Legislatiile asupra prevenirii şi repararii daunelor din accidente de muncă şi din boli profesionale.

d) Legislaţia referitoare la prestaţii familiale.

e) Legislatiile asupra regimurilor speciale de asigurare socială, în măsura în care se referă la riscurile şi prestaţiile avute în vedere de legislatiile amintite la alineatele precedente, cu excepţia, în ceea ce priveşte funcţionarii, numai a dispoziţiilor specifice aplicabile acestora.

f) Legislatiile asupra regimului marinarilor, în condiţiile stabilite, dacă este cazul, prin înţelegerea generală.

Prezenta convenţie nu are în vedere dispoziţiile referitoare la asigurarea socială a studenţilor şi la prestaţiile necontributive.

2. Prezenta convenţie va avea, de asemenea, în vedere toate actele legislative sau de reglementare care ar modifica sau completa legislatiile enumerate la paragraful 1 al prezentului articol.

Totuşi

a) pentru aplicarea convenţiei la actele legislative sau de reglementare care se referă la o ramura noua a asigurărilor sociale, va fi necesar, în acest scop, un acord între cele doua părţi contractante;

b) aplicarea convenţiei la actele legislative sau de reglementare, care vor extinde regimurile existente asupra unor noi categorii de beneficiari, se va face de drept, în afară de cazul în care ar exista opoziţie, în aceasta privinta, a părţii contractante interesate, notificată celeilalte părţi contractante în termen de 3 luni începînd de la data publicării oficiale a acestor acte.

Perioadele de asigurare şi cele asimilate, realizate, dacă este cazul, sub regimul de asigurare românesc, pot fi luate în considerare pentru admiterea cetăţenilor celor două state, care domiciliază în Franţa, la asigurarea voluntara de batrinete (asigurare neîntreruptă), prevăzută de legislaţia franceza.

1. Membrii misiunilor diplomatice şi posturilor consulare ale părţilor contractante nu sînt cuprinşi în domeniul de aplicare a prezentei convenţii.

2. Totuşi, membrii personalului administrativ şi tehnic, angajaţii consulari şi membrii personalului de serviciu, precum şi personalul de serviciu al membrilor misiunilor diplomatice şi posturilor consulare, care au cetăţenia statului acreditant sau trimiţător şi fără a avea cetăţenia statului acreditar sau de reşedinţa, fiind în acelaşi timp rezidenţi permanenţi în statul acreditar sau de reşedinţa, au facultatea de a opta între aplicarea legislaţiei statului acreditant sau trimiţător şi cea a statului acreditar sau de reşedinţa. Acest drept de opţiune nu poate fi exercitat decît o singură dată, în condiţiile stabilite prin înţelegerea generală.

Prin excepţie de la dispoziţiile art. 1 din prezenta convenţie

1. Nu sînt supuşi regimului de asigurări sociale al statului în care se prestează activitatea şi rămîn supuşi regimului de asigurări sociale al statului de origine

a) de drept, personalul retribuit, detaşat de către cel care l-a angajat, în celălalt stat, pentru a efectua o lucrare determinata cu caracter temporar, în măsura în care durata detaşării nu depăşeşte 3 ani, în care sînt cuprinse şi perioadele de concediu;

b) sub rezerva unui acord prealabil, consimţit concomitent de autorităţile competente ale celor două state sau de autorităţile pe care acestea le-au delegat în acest scop, personalul retribuit, detaşat de către cel care l-a angajat, în celălalt stat, să efectueze o lucrare determinata cu caracter temporar a carei durata, iniţial prevăzută sau nu, trebuie să se prelungească mai mult de 3 ani.

2. Personalul retribuit al întreprinderilor publice sau particulare de transport din una dintre părţile contractante, care lucrează în celălalt stat, fie în mod permanent, fie cu titlu temporar, fie ca personal ambulant, este supus regimului de asigurări sociale în vigoare în statul unde îşi are sediul întreprinderea.

Totuşi, atunci cînd întreprinderea are pe teritoriul celuilalt stat o sucursala sau o reprezentanta permanenta, înţelegerea generală va determina condiţiile în care personalul retribuit, folosit de către aceasta, va putea fi supus legislaţiei statului unde este instalata aceasta unitate.

Autorităţile competente ale părţilor contractante vor putea sa prevadă de comun acord şi, în special, în interesul personalului retribuit din unul sau din celălalt stat, şi alte excepţii de la dispoziţiile art. 1.

De asemenea, vor putea conveni ca excepţiile prevăzute la articolul precedent nu se vor aplica în anumite cazuri particulare.

Persoanele care se duc dintr-un stat în altul pentru a exercita o activitate retribuită beneficiază, ca şi membrii lor de familie care le însoţesc, de prestaţiile de boala, maternitate, prevăzute de legislaţia statului noului loc de muncă, dacă

a) au început o perioadă de asigurare în baza legislaţiei acestui din urma stat;

b) îndeplinesc condiţiile cerute pentru deschiderea dreptului la prestaţii tinindu-se seama, la nevoie, de perioadele de asigurare sau asimilate realizate anterior potrivit legislaţiei din celălalt stat.

Personalul român salariat în Franţa sau lucrătorii francezi salariaţi în Republica Socialistă România beneficiază în timpul unei sederi temporare efectuată în statul de origine, cu ocazia unui concediu plătit sau a unui concediu fără plata, de prestaţiile de boala, maternitate, dacă le sînt necesare îngrijiri medicale, imediate, inclusiv spitalizarea, sub rezerva ca instituţia de asigurare de care aparţine cel interesat sa fi atestat ca dreptul la prestaţii este deschis.

Aceasta atestare, care echivaleaza cu o aprobare, nu este valabilă decît pentru o durată maxima de 3 luni.

Totuşi, acest termen poate fi prelungit pentru o noua perioada de 3 luni, prin hotărîrea instituţiei de asigurare de care aparţine cel interesat, pe baza unui aviz favorabil al organelor de control medical.

În ipoteza unei boli care prezintă un caracter de excepţionala gravitate, astfel definită prin înţelegerea generală amintita mai sus, personalul retribuit, care are dreptul la prestaţii de boala, maternitate, în sarcina instituţiei competente a statului unde lucrează, păstrează acest beneficiu în sarcina acestei instituţii atunci cînd el este autorizat sa continue tratamentul pe teritoriul celuilalt stat.

Aceasta autorizare nu poate fi refuzată decît dacă este stabilit ca deplasarea celui interesat este de natura să-i pericliteze starea sănătăţii sau aplicarea tratamentului medical.

Prevederile art. 9 şi 10 se aplică şi membrilor de familie care însoţesc personalul retribuit.

Personalul retribuit român sau lucrătorii francezi, la care se referă art. 6 (1) din prezenta convenţie, ca şi membrii lor de familie care îi însoţesc, beneficiază de prestaţii de boala, maternitate, pe timpul întregii durate a şederii lor în statul unde lucrează. Aceleaşi drepturi le au şi persoanele prevăzute la art. 5 (2) care au optat pentru aplicarea legislaţiei statului acreditant.

Asigurarea prestaţiilor în natura se face, potrivit modalităţilor ce vor fi prevăzute în înţelegerea generală, fie prin instituţia locului de şedere temporară, în contul instituţiei de asigurare de care aparţine cel interesat, fie direct de către aceasta din urma.

În cazurile prevăzute la art. 9, 10, 11 şi 12, prestaţiile în natura (îngrijiri) vor fi acordate de instituţia statului locului de şedere, potrivit legislaţiei aplicabile în statul respectiv.

Cheltuielile efectuate nu pot duce la obligaţii mai mari decît cele care decurg din aplicarea legislaţiei statului respectiv cetăţenilor proprii.

Înţelegerea generală stabileşte modalităţile potrivit cărora sînt restituite costurile prestaţiilor în natura, ca şi cheltuielile ocazionate de controalele medicale pe care instituţiile din statul de şedere temporară sau în care are noul domiciliu le-ar putea efectua la solicitarea instituţiei de asigurare de care aparţine cel interesat.

În cazul în care se convine asupra unei restituiri pe bază de justificare, acordarea de proteze, de mare aparatura şi alte prestaţii în natura de mare importanţa, a căror lista va fi anexată la înţelegerea generală, este, în afară cazurilor de urgenta absolută, supusă autorizării instituţiei de asigurare de care aparţine cel interesat.

În cazurile prevăzute la art. 9 şi 10, decesul survenit pe teritoriul statului de şedere temporară se considera ca şi cum ar fi survenit pe teritoriul celuilalt stat.

Personalul român retribuit sau lucrătorul francez, victima a unui accident de muncă sau care a contractat o boala profesională pe teritoriul uneia dintre părţile contractante şi are dreptul la prestaţiile cuvenite pe perioada de incapacitate temporară, păstrează beneficiul acestor prestaţii în sarcina instituţiei competente atunci cînd cere sa continue tratamentul pe teritoriul celuilalt stat, cu condiţia ca, înainte de plecarea sa, sa fi obţinut autorizarea instituţiei franceze sau române de asigurare de care aparţine cel interesat.

Aceasta autorizare nu poate fi refuzată decît dacă se stabileşte ca deplasarea celui interesat este de natura sa pericliteze starea sănătăţii sale sau aplicarea tratamentului medical.

Personalul prevăzut la art. 6 (1) din prezenta convenţie, victima a unui accident de muncă sau care a contractat o boala profesională pe teritoriul statului unde acesta lucrează, are drept la prestaţiile cuvenite pe timpul perioadei de incapacitate temporară.

El beneficiază de primele îngrijiri potrivit legislaţiei statului pe teritoriul căruia lucrează.

Acordarea prestaţiilor se continua, potrivit modalităţilor ce vor fi definite prin înţelegerea generală, fie către instituţia locului de şedere temporară, în contul instituţiei de asigurare de care aparţine cel interesat, fie direct de către aceasta din urma.

Dispoziţiile art. 13 şi 14 de mai sus sînt aplicabile la prestaţiile în natura acordate pe timpul perioadei de incapacitate temporară, potrivit legislaţiei privind accidentele de muncă şi bolile profesionale.

Pentru a se aprecia gradul de incapacitate permanenta, rezultată dintr-un accident de muncă sau dintr-o boala profesională, în raport de legislaţia unui stat, accidentele şi bolile profesionale ivite mai înainte sub legislaţia celuilalt stat sînt luate în considerare pentru deschiderea dreptului, ca şi cum s-ar fi ivit sub legislaţia primului stat.

Pentru lucrătorii salariaţi care se duc dintr-un stat în altul, perioadele de asigurare sau asimilate, realizate sub regimul asigurărilor sociale din primul stat, sînt insumate, la nevoie, cu condiţia ca acestea sa nu se suprapuna cu perioadele de asigurare sau asimilate, realizate sub regimul de asigurare al celuilalt stat şi numai pentru deschiderea dreptului la prestaţii la acest din urma stat.

1. Perioadele de asigurare îndeplinite sub fiecare dintre legislatiile celor două părţi contractante, precum şi perioadele recunoscute ca asimilate cu perioadele de asigurare, sînt insumate, la nevoie, cu condiţia ca ele sa nu se suprapuna şi numai pentru aprecierea condiţiilor de deschidere a dreptului la prestaţii.

2. Perioadele recunoscute ca asimilate perioadelor de asigurare sînt, în fiecare stat, acelea care sînt recunoscute ca atare prin legislaţia statului respectiv.

Atunci cînd perioada recunoscută ca asimilată unei perioade de asigurări prin legislaţia unui stat coincide cu o perioadă de asigurări realizată în celălalt stat se ia în considerare de către instituţia acestui din urma stat numai perioada de asigurare.

Atunci cînd aceeaşi perioadă este recunoscută ca asimilată unei perioade de asigurări, în acelaşi timp de către legislaţia română şi de către legislaţia franceza, această perioadă este luată în considerare de către instituţia statului unde cel interesat a fost asigurat cu titlu obligatoriu, în ultimul timp, înainte de perioada în cauza.

3. Atunci cînd legislaţia unuia dintre cele doua state acorda anumite avantaje de batrinete, numai dacă perioadele de asigurări au fost îndeplinite într-o profesie supusă unui regim special de asigurări sau, eventual, într-o profesie sau o munca determinata, perioadele îndeplinite sub legislaţia celuilalt stat nu vor fi luate în considerare pentru admiterea la beneficiarul acestor avantaje, decît dacă ele au fost realizate sub un regim de asigurare corespunzător sau, în lipsa, în aceeaşi profesie ori, eventual, în aceeaşi funcţie.

Dacă, cu toată însumarea unor astfel de perioade, cel interesat nu îndeplineşte condiţiile care să-i permită sa beneficieze de aceste avantaje, perioadele amintite sînt atunci insumate în vederea admiterii la beneficiul prestaţiilor regimului general de asigurare, fără a se tine seama de specificul lor.

Copiii personalului la care se referă art. 6 (1) din prezenta convenţie, care însoţesc acest personal pe teritoriul celuilalt stat, au dreptul la prestaţiile familiale prevăzute de către legislaţia căreia personalul respectiv îi rămîne supus, asa cum vor fi stabilite prin înţelegerea generală.

O înţelegere generală, adoptată de către autorităţile competente ale celor două state, va stabili, în măsura în care va fi necesar, condiţiile de aplicare a prezentei convenţii şi, în special, cele referitoare la articolele care trimit în mod expres la amintita înţelegere generală.

Prin aceasta înţelegere generală vor fi desemnate organismele de legătură ale celor două state.

În afară de acestea, vor fi stabilite modelele de formulare necesare punerii în aplicare a procedurilor şi formalităţilor stabilite în comun.

Sînt considerate, pentru fiecare dintre părţile contractante, ca autorităţi competente, în sensul prezentei convenţii, miniştrii care sînt însărcinaţi, fiecare în ceea ce priveşte aplicarea legislatiilor enumerate în art. 3.

Autorităţile competente ale celor două state

- vor încheia, în afară de înţelegerea generală la care se referă art. 23, orice înţelegeri care să o completeze sau sa o modifice, mai ales în vederea definirii modalităţilor efectuării atît a controlului medical şi administrativ, cît şi a procedurilor de expertiza necesare aplicării prezentei convenţii;

- îşi vor comunică direct toate informaţiile referitoare la măsurile luate, pe plan intern, pentru aplicarea prezentei convenţii şi a înţelegerilor convenite pentru aplicarea sa;

- îşi vor sesiza reciproc dificultăţile care ar putea aparea pe plan tehnic din aplicarea dispoziţiilor convenţiei sau a înţelegerilor convenite pentru aplicarea sa;

- îşi vor comunică direct toate informaţiile referitoare la modificările aduse legislatiilor şi reglementărilor la care se referă art. 3, în măsura în care aceste modificări ar fi susceptibile de a afecta aplicarea prezentei convenţii sau a înţelegerilor convenite pentru aplicarea sa.

Autorităţile competente şi instituţiile de asigurări sociale ale celor două părţi contractante îşi vor da concursul pentru aplicarea atît a prezentei convenţii, cît şi a legislaţiei de asigurări sociale a celuilalt stat.

Beneficiul scutirilor de taxe de timbru şi de taxe consulare, prevăzute de către legislaţia uneia dintre părţile contractante pentru acele ce trebuie prezentate administraţiilor sau instituţiilor de asigurare socială ale acestei părţi contractante, se extinde la actele corespunzătoare ce trebuie prezentate pentru aplicarea prezentei convenţii administraţiilor sau instituţiilor de asigurare socială ale celeilalte părţi contractante.

Toate actele, documentele şi orice dovezi ce trebuie prezentate în executarea prezentei convenţii sînt scutite de viza de legalizare.

Comunicările pentru aplicarea prezentei convenţii de către beneficiarii acestei convenţii sau de către autorităţi, instituţii sau organe de jurisdicţie ale unui stat, adresate autorităţilor, instituţiilor sau organelor de jurisdicţie ale celuilalt stat, sînt redactate în limba oficială a unuia sau a celuilalt stat.

De ambele părţi nu poate fi facuta nici o dificultate transferurilor financiare care rezultă din aplicarea atît a prezentei convenţii, cît şi a legislaţiei de asigurări sociale a celeilalte părţi, şi, în special, cu privire la asigurarea voluntara şi la regimurile complimentare de pensionare.

Autorităţile competente ale celor două state vor putea, de comun acord, sa încredinţeze organismelor de legătură sarcina de a centraliza, în vederea transferării în celălalt stat, sumele rezultate din unele operaţii prevăzute în prezenta convenţie.

Transferurile prevăzute la art. 29 se efectuează în devize libere, pe baza cursului oficial de schimb în vigoare la data transferului.

Toate dificultăţile referitoare la aplicarea prezentei convenţii vor fi soluţionate, de comun acord, de către autorităţile prevăzute la art. 24.

În cazul în care nu ar fi posibil să se ajungă, pe aceasta cale, la o soluţie, aceasta va trebui să fie cautata pe cale diplomatică.

Fiecare parte contractantă va notifica celeilalte îndeplinirea procedurilor constituţionale necesare, în ceea ce o priveşte, pentru intrarea în vigoare prezentei convenţii. Aceasta va intra în vigoare în prima zi a celei de-a doua luni care va urma datei ultimei notificări.

Orice perioada de asigurare realizată în baza legislaţiei unui stat, înainte de data intrării în vigoare a prezentei convenţii, este luată în considerare dar numai pentru deschiderea dreptului la prestaţiile prevăzute de dispoziţiile prezentei convenţii, în conformitate cu dispoziţiile acesteia.

Pentru personalul a cărui detaşare este în curs la data intrării în vigoare a convenţiei, această dată constituie punctul de plecare al termenului prevăzut la art. 6 paragraful 1 al convenţiei.

Prezenta convenţie va rămîne în vigoare pe durata nedeterminată. Fiecare parte contractantă o va putea denunta cu un preaviz de 6 luni, notificat pe cale diplomatică.

În caz de denunţare, prevederile prezentei convenţii vor rămîne aplicabile drepturilor dobîndite.

Încheiată la Paris la 16 decembrie 1976, în doua exemplare originale în limba română şi în limba franceza, ambele texte avînd aceeaşi valoare.

Pentru guvernul

Republicii Socialiste România,

MANEA MANESCU

Pentru guvernul

Republicii Franceze,

RAYMOND BARRE

-----

între guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Republicii Franceze privind asigurările sociale

Guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Republicii Franceze,

animate de dorinţa de a întări cooperarea lor, cu respectarea stricta a suveranităţii şi independentei naţionale a fiecărui stat,

dorind sa dezvolte relaţiile între cele doua state în domeniul asigurărilor sociale,

afirmind principiul egalităţii de tratament al cetăţenilor celor două părţi contractante faţă de legislaţia de asigurări sociale a fiecăreia dintre ele,

au convenit asupra următoarelor dispoziţii

Titlul I

Dispoziţii generale

Titlul II

Dispoziţii speciale fiecărei categorii de prestaţii

Capitolul 1

Boala, maternitate, deces

Capitolul 2

Accidente de muncă şi boli profesionale

Capitolul 3

Invaliditate

Capitolul 4

Batrinete

Capitolul 5

Prestaţii familiale

Titlul III

Dispoziţii diverse