DECIZIA nr. 442 din 6 octombrie 2022 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 alin. (1) din Codul penal

Marian Enache

- președinte

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Varga Attila

- judecător

Daniela Ramona Marițiu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 alin. (1) din Codul penal, excepție ridicată de Gheorghe Rusu în Dosarul nr. 2.533/100/2015*/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 960D/2020.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra concluziilor scrise depuse la dosar prin care autorul excepției solicită respingerea acesteia ca devenită inadmisibilă. Totodată, referă asupra concluziilor scrise depuse de către Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care se solicită Curții ca, prin decizia pe care o va pronunța, să stabilească faptul că dispozițiile art. 155 alin. (1) din Codul penal sunt constituționale în măsura în care instituția întreruperii cursului prescripției este o instituție de drept procesual.

3. Președintele dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 561D/2021, nr. 711D/2021, nr. 758D/2021, nr. 2.740D/2021, nr. 517D/2022, nr. 518D/2022, nr. 859D/2022, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 alin. (1) din Codul penal. În dosarele nr. 561D/2021, nr. 711D/2021, nr. 758D/2021, nr. 517D/2022, nr. 518D/2022 și nr. 859D/2022 se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. În Dosarul nr. 2.740D/2021 răspunde, pentru autorul excepției, domnul avocat Irinel Samoilă, cu împuternicire avocațială depusă la dosar. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra concluziilor depuse la dosarele nr. 711D/2021 și nr. 517D/2022, prin care autorii excepției din cele două dosare, invocând prevederile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, au solicitat respingerea excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă.

4. Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Avocatul prezent lasă la aprecierea Curții Constituționale conexarea dosarelor. Reprezentanta Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 561D/2021, nr. 711D/2021, nr. 758D/2021, nr. 2.740D/2021, nr. 517D/2022, nr. 518D/2022, nr. 859D/2022 la Dosarul nr. 960D/2020, care a fost primul înregistrat.

5. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul avocatului prezent, care arată că Dosarul nr. 2.740D/2021 nu a fost conexat la acele dosare care au stat la baza pronunțării Deciziei de admitere nr. 358 din 26 mai 2022, astfel că autorul excepției din prezentul dosar nu poate fi titularul unei cereri de revizuire întemeiate pe decizia anterior menționată. Susține că, deși numai o decizie de admitere ar putea profita autorului excepției, acest lucru este împiedicat de dispozițiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992. Apreciază că se impune pronunțarea unei noi decizii de admitere, astfel încât inclusiv autorul excepției din această cauză să poată introduce o cerere de revizuire a cauzei sale care s-a soluționat cu pronunțarea unei hotărâri de condamnare.

6. Reprezentanta Ministerului Public arată că, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excepția de neconstituționalitate a devenit inadmisibilă. Solicită Curții ca, în considerentele deciziei, să realizeze o distincție clară între prescripție și întreruperea cursului prescripției. Susține că prin Decizia nr. 358 din 26 mai 2022 a fost operată această distincție. Arată că, în temeiul Deciziei nr. 1.092 din 18 decembrie 2012, revine Curții obligația de a realiza această calificare și de a da o interpretare clară a acestei chestiuni. În practica judiciară s-au stabilit două orientări jurisprudențiale, care fac vorbire de întreruperea cursului prescripției, pe de o parte, și de prescripția răspunderii penale, pe de altă parte. Arată că este unanim acceptat faptul că prescripția răspunderii penale este o instituție de drept substanțial. Cu toate acestea, natura juridică a întreruperii cursului prescripției nu este clară. Apreciază că prin Decizia nr. 358 din 26 mai 2022 nu au fost înlăturate instituția întreruperii cursului prescripției și nici termenele speciale ale prescripției răspunderii penale, astfel că această instituție nu a fost înlăturată în integralitate din fondul legislativ începând cu 2018 și până la momentul intervenției legislative prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2022 pentru modificarea art. 155 alin. (1) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal. Astfel, solicită ca, în considerentele deciziei ce urmează a fi pronunțată, Curtea să clarifice natura juridică a instituției întreruperii cursului prescripției răspunderii penale, în caz contrar fiind afectate prevederile constituționale ale art. 1 alin. (3), ale art. 16, ale art. 21 alin. (1) și (3) și ale art. 147 alin. (4).

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele

7. Prin Decizia nr. 618 din 10 decembrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 2.533/100/2015*/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală, Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 alin. (1) din Codul penal, excepție ridicată de Gheorghe Rusu cu ocazia soluționării unei cauze penale.

8. Prin Încheierea din 9 februarie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 3.299/91/2014* al Curții de Apel Galați - Secția penală și pentru cauze cu minori, Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 din Codul penal, excepție ridicată de Nicolae Necoară cu ocazia soluționării unei cauze penale aflate în etapa procesuală a apelului.

9. Prin Încheierea din 15 februarie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 1.751/63/2019 al Tribunalului Dolj - Secția penală și pentru cauze cu minori, Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 alin. (1) din Codul penal privind sintagma „cursul prescripției se întrerupe“, excepție ridicată de Ion-Dragoș Cocoș-Noană cu ocazia soluționării unei cauze penale.

10. Prin Încheierea din 15 februarie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 6.606/3/2019 al Tribunalului București - Secția I penală, Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 alin. (1) din Codul penal, excepție ridicată de Elena Blaga cu ocazia soluționării unei cauze penale.

11. Prin Decizia penală nr. 2/R din 13 aprilie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 9.601/3/2021 al Tribunalului București - Secția I penală, Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 alin. (1) din Codul penal privind sintagma „cursul prescripției se întrerupe“, excepție ridicată de Adrian Răzvan Andronic cu ocazia soluționării unei cauze penale.

12. Prin Încheierea din 3 februarie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 5.123/63/2018 al Tribunalului Dolj - Secția penală și pentru cauze cu minori, Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 alin. (1) din Codul penal privind sintagma „cursul prescripției se întrerupe“, excepție ridicată de Zaradi Mohammad Nassim cu ocazia soluționării unei cauze penale.

13. Prin Încheierea din 11 februarie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 11.214/231/2019 al Judecătoriei Focșani - Secția penală, Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 din Codul penal, excepție ridicată de Corneliu Prunache cu ocazia soluționării unei cauze penale.

14. Prin Încheierea din 2 martie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 6.622/63/2019 al Curții de Apel Craiova - Secția penală și pentru cauze cu minori, Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 alin. (1) din Codul penal privind sintagma „cursul prescripției se întrerupe“, excepție ridicată de Cosmin Marian Anton cu ocazia soluționării unei cauze penale.

15. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin, în esență, că, după publicarea Deciziei Curții Constituționale nr. 297 din 26 aprilie 2018, legiuitorul nu a intervenit pentru a stabili cazurile de întrerupere a cursului prescripției, astfel că textul criticat este lipsit de claritate și previzibilitate.

16. Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală, Tribunalul București - Secția I penală, în Dosarul nr. 2.740D/2021, și Tribunalul Dolj - Secția penală și pentru cauze cu minori apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată. Mai întâi, invocă jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului în ceea ce privește exigențele de claritate și previzibilitate ale legii. Se susține că, pe de o parte, formularea unui act normativ trebuie să permită persoanei interesate să prevadă în mod rezonabil conduita pe care trebuie să o adopte, iar, pe de altă parte, claritatea și previzibilitatea sunt condiții esențiale ale calității și constituționalității normei juridice. Apreciază că dispozițiile art. 155 alin. (1) din Codul penal, respectiv sintagma „cursul prescripției se întrerupe“, se prezintă la acest moment într-o manieră total imprevizibilă, lipsa de reglementare a cazurilor și a situațiilor în care poate interveni întreruperea prescripției răspunderii penale fiind de natură să confere normei de drept penal, astfel cum este aceasta reglementată în prezent, un caracter neconstituțional. Soluțiile preconizate de acest text normativ nu trebuie aplicate în mod aleatoriu, legiuitorul fiind obligat să stabilească criterii și condiții clare și precise. Or, dispozițiile referitoare la întreruperea cursului prescripției răspunderii penale, astfel cum este reglementat de art. 155 alin. (1) din Codul penal, după publicarea Deciziei Curții Constituționale nr. 297 din 26 aprilie 2018, nu sunt suficient de clare și explicit stabilite la nivel legislativ, având consecințe directe atât asupra persoanei aflate în ipoteza normei, cât și pentru instanța chemată să aprecieze cu privire la temeinicia și legalitatea solicitărilor.

17. Curtea de Apel Galați - Secția penală și pentru cauze cu minori apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

18. Tribunalul București - Secția I penală, în Dosarul nr. 758D/2021, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Susține că textul criticat reprezintă o normă juridică clară, ce corespunde exigențelor Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, persoana având previzibilitate asupra a ceea ce presupune răspunderea penală, inclusiv din perspectiva termenelor și condițiilor instituției prescripției răspunderii penale.

19. Judecătoria Focșani - Secția penală apreciază că după publicarea Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018, dispozițiile art. 155 alin. (1) din Codul penal și-au păstrat aplicabilitatea, în interpretarea dată în considerentele deciziei, cursul prescripției răspunderii penale fiind întrerupt prin îndeplinirea actelor de procedură care au fost comunicate inculpaților. Potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, atât dispozitivul, cât și considerentele pe care se sprijină acesta se bucură de putere de lucru judecat. Coroborând dispozitivul deciziei anterior menționate cu paragrafele 28 și 34, apreciază că art. 155 alin. (1) din Codul penal produce în continuare efecte juridice, însă cu limitarea actelor de procedură care pot întrerupe cursul prescripției răspunderii penale la cele care trebuie comunicate suspectului sau inculpatului. Întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale se produce în condițiile reținute în paragraful 34 din Decizia nr. 297 din 26 aprilie 2018, respectiv doar „prin îndeplinirea unui act care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului în desfășurarea procesului penal“, în mod asemănător soluției legislative anterioare, prevăzute de art. 123 alin. (1) din Codul penal din 1969, care „îndeplinea condițiile de previzibilitate impuse prin dispozițiile constituționale analizate în prezenta cauză“.

20. Curtea de Apel Craiova - Secția penală și pentru cauze cu minori, contrar dispozițiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu și-a exprimat punctul de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

21. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

22. Guvernul apreciază că, prin Decizia nr. 297 din 26 aprilie 2018, Curtea Constituțională nu a constatat numai neconstituționalitatea soluției legislative care prevede întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză, din cuprinsul art. 155 alin. (1) din Codul penal, ci a oferit o interpretare sintagmei respective prin trimiterea la reglementarea din cuprinsul art. 123 al Codului penal din 1969, care prevedea întreruperea cursului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea unui act care, potrivit legii, trebuia comunicat în cauza în care persoana vizată avea calitatea de învinuit sau inculpat, statuând astfel că numai în această interpretare legea devine previzibilă. Așadar, Curtea Constituțională nu a înțeles să considere că nu ar mai exista instituția prescripției speciale a răspunderii penale, ci a statuat, în considerente, că soluția legislativă ce corespunde exigențelor Constituției este cea reglementată în art. 123 alin. 1 din Codul penal anterior. Apreciază că Decizia Curții Constituționale nr. 297 din 26 aprilie 2018 nu are ca efect imposibilitatea întreruperii cursului prescripției răspunderii penale, ca o consecință a faptului că legiuitorul nu a intervenit asupra textului de lege. Dimpotrivă, considerentele deciziei anterior menționate sunt neechivoce, în sensul întreruperii cursului termenului de prescripție printr-un act de procedură care trebuie supus comunicării, fiind exclusă - contrar celor susținute de autorul excepției - interpretarea efectului deciziei în procesul de aplicare a legii. Așa fiind, aplicarea - până la intervenția legiuitorului - direct a dispozițiilor Constituției, astfel cum au fost interpretate de instanța de contencios constituțional în deciziile sale, nu poate genera lipsa de claritate și previzibilitate a normei și nici inaplicabilitatea instituției întreruperii cursului prescripției răspunderii penale.

23. În concluzie, plecând de la noțiunile de claritate și previzibilitate, dezvoltate prin jurisprudența Curții Constituționale ca fiind acele cerințe de calitate a legii care impun ca textul legislativ să fie formulat clar, fluent și inteligibil, fără dificultăți sintactice și pasaje obscure sau echivoce, respectiv ca destinatarul legii să aibă reprezentarea aspectelor în funcție de care este obligat să își modeleze conduita sau să fie capabil să prevadă consecințele legii asupra sa, Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

24. Arată că în două decizii de admitere a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că întreruperea cursului termenului de prescripție se poate realiza doar prin îndeplinirea unui act care, potrivit legii, trebuie comunicat în cauza în care persoana vizată avea calitatea de învinuit sau inculpat, așa cum a statuat expres Curtea Constituțională. În același sens sunt și deciziile nr. 290/A din 6 noiembrie 2018, nr. 306/A din 22 noiembrie 2018 ale Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și Decizia nr. 142 din 27 mai 2019 a Completului de 5 judecători din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

25. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Guvernului, susținerile avocatului prezent, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele

26. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

27. În ceea ce privește obiectul excepției de neconstituționalitate, Curtea constată că, în unele dosare, deși instanțele judecătorești au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 din Codul penal, iar în alte dosare Curtea a fost sesizată cu dispozițiile art. 155 alin. (1) din Codul penal privind sintagma „cursul prescripției se întrerupe“, din motivarea autorilor excepției rezultă că aceștia critică prevederile alin. (1) al art. 155 din Codul penal. Curtea observă că dispozițiile art. 155 alin. (1) au fost modificate prin articolul unic din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 531 din 30 mai 2022. Având în vedere însă că instanța de contencios constituțional a fost sesizată anterior acestor modificări, Curtea, analizând și motivările formulate, constată că sunt supuse controlului de constituționalitate dispozițiile art. 155 alin. (1) în redactarea anterioară acestor modificări. Astfel, obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 155 alin. (1) din Codul penal, cu următorul conținut: „(1) Cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză.“

28. Autorii excepției de neconstituționalitate susțin că textul criticat contravine prevederilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) potrivit căruia, în România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie, art. 11 alin. (1) referitor la dreptul internațional și dreptul intern, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 referitor la accesul liber la justiție și art. 126 alin. (1) referitor la instanțele judecătorești. De asemenea, invocă prevederile art. 6 și 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

29. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, prin Decizia nr. 358 din 26 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 9 iunie 2022, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 155 alin. (1) din Codul penal sunt neconstituționale. Prin această decizie, Curtea a reținut, în esență, că ansamblul normativ în vigoare nu oferă toate elementele legislative necesare aplicării previzibile a normei sancționate prin Decizia nr. 297 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 25 iunie 2018. Astfel, deși Curtea Constituțională a făcut trimitere la vechea reglementare, evidențiind reperele unui comportament constituțional pe care legiuitorul avea obligația să și-l însușească, aplicând cele statuate de Curte, acest fapt nu poate fi interpretat ca o permisiune acordată de către instanța de contencios constituțional organelor judiciare de a stabili ele însele cazurile de întrerupere a prescripției răspunderii penale. În consecință, Curtea a constatat că, în condițiile stabilirii naturii juridice a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, în absența intervenției active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 alin. (1) din Constituție, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii și până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripției răspunderii penale, fondul activ al legislației nu conține vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripției răspunderii penale.

30. Curtea a constatat că o astfel de consecință este rezultatul nerespectării de către legiuitor a obligațiilor ce îi revin potrivit Legii fundamentale și al pasivității sale, chiar și în ciuda faptului că deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție semnalau încă din anul 2019 practica neunitară rezultată din lipsa intervenției legislative. De asemenea, Curtea a subliniat că rațiunea care a stat la baza pronunțării Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 nu a fost înlăturarea termenelor de prescripție a răspunderii penale sau înlăturarea instituției întreruperii cursului acestor termene, ci alinierea dispozițiilor art. 155 alin. (1) din Codul penal la exigențele constituționale. Astfel, Curtea a observat că termenele de prescripție generală reglementate de dispozițiile art. 154 din Codul penal nu sunt afectate de deciziile Curții Constituționale.

31. În acest context, Curtea a reținut că situația creată prin pasivitatea legiuitorului, în urma publicării deciziei de admitere amintite, reprezintă o încălcare a prevederilor art. 1 alin. (3) și (5) din Legea fundamentală, care consacră caracterul de stat de drept al statului român, precum și supremația Constituției. Aceasta deoarece prevalența Constituției asupra întregului sistem normativ reprezintă principiul crucial al statului de drept. Or, garant al supremației Legii fundamentale este însăși Curtea Constituțională, prin deciziile pe care le pronunță, astfel că neglijarea constatărilor și dispozițiilor cuprinse în deciziile acesteia determină fragilizarea structurii constituționale ce trebuie să caracterizeze statul de drept (în același sens, Decizia nr. 230 din 28 aprilie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 519 din 26 mai 2022).

32. Așadar, Curtea a constatat că legiuitorul a nesocotit prevederile art. 147 alin. (4) din Constituție, ignorând efectele obligatorii ale Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018, cu consecința creării unui viciu de neconstituționalitate mai grav generat de aplicarea neunitară a textului de lege „cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea“, care, în mod evident, nu prevede niciun caz de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale.

33. Având în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale“ și ținând cont de faptul că Decizia nr. 358 din 26 mai 2022, precitată, a fost publicată ulterior sesizării instanței de contencios constituțional în cauzele anterior menționate, se constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 alin. (1) din Codul penal a devenit inadmisibilă.

34. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE

Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 alin. (1) din Codul penal, excepție ridicată de Gheorghe Rusu în Dosarul nr. 2.533/100/2015*/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală, de Nicolae Necoară în Dosarul nr. 3.299/91/2014* al Curții de Apel Galați - Secția penală și pentru cauze cu minori, de Ion-Dragoș Cocoș-Noană în Dosarul nr. 1.751/63/2019 al Tribunalului Dolj - Secția penală și pentru cauze cu minori, de Elena Blaga în Dosarul nr. 6.606/3/2019 al Tribunalului București - Secția I penală, de Adrian Răzvan Andronic în Dosarul nr. 9.601/3/2021 al Tribunalului București - Secția I penală, de Zaradi Mohammad Nassim în Dosarul nr. 5.123/63/2018 al Tribunalului Dolj - Secția penală și pentru cauze cu minori, de Corneliu Prunache în Dosarul nr. 11.214/231/2019 al Judecătoriei Focșani - Secția penală și de Cosmin Marian Anton în Dosarul nr. 6.622/63/2019 al Curții de Apel Craiova - Secția penală și pentru cauze cu minori.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală, Curții de Apel Galați - Secția penală și pentru cauze cu minori, Tribunalului Dolj - Secția penală și pentru cauze cu minori, Tribunalului București - Secția I penală, Judecătoriei Focșani - Secția penală, Curții de Apel Craiova - Secția penală și pentru cauze cu minori și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 6 octombrie 2022.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

MARIAN ENACHE

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Marițiu

----