DECIZIE nr. 196 din 12 octombrie 2000

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^3 alin. 2 teza întâi, raportate la art. 363 alin. 3 teza a doua a primei fraze, coroborate cu prevederile art. 310 alin. 2 teza întâi din Codul de procedură penală

Ioan Muraru - preşedinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Cristina Radu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 385^3 alin. 2 teza întâi, raportate la art. 363 alin. 3 teza a doua a primei fraze, coroborate cu prevederile art. 310 alin. 2 teza întâi din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de către Iustinian Minculescu în Dosarul nr. 535/2000 al Tribunalului Arges - Secţia penală.

La apelul nominal răspunde avocatul Gheorghe Ionescu, pentru Iustinian Minculescu, lipsind Florian Tuca, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, avocatul autorului excepţiei solicita admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, sustinand ca textele criticate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi a cetăţenilor în faţa legii şi ale art. 24 privind garantarea dreptului la apărare. Se arata ca părţii care a fost prezenta la dezbateri, însă din cauza amânării pronunţării nu a mai fost prezenta la pronunţare, ar trebui sa i se comunice o copie de pe dispozitivul hotărârii, termenul de exercitare a căilor de atac curgand astfel de la comunicare, sau ar trebui citata la pronunţarea hotărârii.

Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepţiei, cu motivarea ca necitarea părţilor la pronunţare şi curgerea termenului de exercitare a căilor de atac de la pronunţare, în situaţia amânării pronunţării, nu încalcă principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor în faţa legii şi nu restrang dreptul la apărare.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, observa următoarele

Prin Încheierea din 22 mai 2000, pronunţată în Dosarul nr. 535/2000, Tribunalul Arges - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 385^3 alin. 2 teza întâi, raportate la art. 363 alin. 3 teza a doua a primei fraze, coroborate cu prevederile art. 310 alin. 2 teza întâi din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Iustinian Minculescu, recurent-inculpat în recursul declarat împotriva Sentinţei penale nr. 77 din 16 februarie 2000 a Judecătoriei Curtea de Arges.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca textele criticate sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1) şi ale art. 24 din Constituţie. În opinia autorului excepţiei, părţile pentru care pronunţarea hotărârii s-a amânat, fără culpa lor, şi care nu au fost citate la termenul fixat pentru pronunţare sunt supuse unui tratament juridic diferenţiat, discriminatoriu, faţă de părţile care au putut afla rezultatul deliberării în aceeaşi zi în care a avut loc dezbaterea. Pe de altă parte, se arata în continuare, nici o dispoziţie legală nu obliga instanţele de judecată să facă apelul şi sa menţioneze prezenta părţilor la pronunţare. În susţinerea îngrădirii exerciţiului dreptului la apărare se precizează ca partea lipsa la pronunţare, "neputând afla în timp util rezultatul judecaţii, nu poate exercita în termen legal calea de atac a apelului sau a recursului, în acest fel hotărâri judecătoreşti poate nelegale şi netemeinice rămân definitive, cu consecinţele de rigoare".

Tribunalul Arges - Secţia penală, exprimandu-şi opinia, în conformitate cu dispoziţiile art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicată, apreciază ca normele procedurale criticate nu contravin dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi celor ale art. 24 din Constituţie, întrucât dispoziţiile art. 310 alin. 1 din Codul de procedură penală, potrivit cărora hotărârea se pronunţa în şedinţa publică, sunt de natura sa garanteze respectarea drepturilor procesuale şi constituţionale ale tuturor părţilor în procesul penal. Nici dispoziţia privind necitarea părţilor la pronunţare - arata instanţa - nu poate fi privită ca fiind neconstitutionala, deoarece partea căreia i s-a amânat pronunţarea afla acest lucru în aceeaşi zi, cu ocazia pronunţării în şedinţa publică a celorlalte hotărâri, iar necomunicarea copiei de pe dispozitiv nu contravine dispoziţiilor art. 360 din Codul de procedură penală, care indica expres persoanele cărora li se comunică hotărârea.

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca textele legale atacate sunt constituţionale; la pronunţare părţile nu sunt citate datorită anunţării în şedinţa publică, la încheierea dezbaterilor, a amanarilor şi a datei pronunţării, astfel încât părţile sunt considerate ca au luat termen în cunoştinţa. În plus, indiferent dacă au fost sau nu prezente la dezbateri, părţile au acces liber la dosar şi la registrele instanţei privitoare la activitatea de judecată, putând lua cunoştinţa de faza în care se afla dosarul. Este necesar, se arata în continuare, a fi facuta distincţie între dreptul constituţional la apărare şi dreptul de exercitare a căilor de atac. În acest sens se apreciază ca dispoziţiile art. 385^3 alin. 2 teza întâi, raportate la dispoziţiile art. 363 alin. 3 teza a doua a primei fraze, sunt în strânsă legătură cu art. 128 din Constituţie, şi nu cu art. 24. Dispoziţiile constituţionale ale art. 128 fac "trimitere la lege în ceea ce priveşte exercitarea căilor de atac".

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, republicată, retine următoarele

Curtea Constituţională constata ca a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie următoarele dispoziţii din Codul de procedură penală

- Art. 385^3 alin. 2 teza întâi: "Dispoziţiile art. 363-365 privind data de la care curge termenul, [...] caii de atac se aplică în mod corespunzător.";

- Art. 363 alin. 3 teza a doua a primei fraze: "Pentru partea care a fost prezenta la dezbateri sau la pronunţare, termenul curge de la pronunţare.";

- Art. 310 alin. 2 teza întâi: "La pronunţarea hotărârii părţile nu se citeaza".

Normele constituţionale invocate de autorul excepţiei ca fiind incalcate sunt următoarele

- Art. 16 alin. (1): "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.";

- Art. 24 alin. (1): "Dreptul la apărare este garantat".

Analizând critica de neconstituţionalitate, Curtea observa ca autorul excepţiei are în vedere ipoteza în care una dintre părţile procesului penal este prezenta la dezbatere, dar lipseşte la pronunţarea hotărârii, amânată la alt termen, ulterior zilei în care a avut loc dezbaterea, termen pentru care nu mai este citata. Susţine ca, într-o asemenea situaţie, partea respectiva suferă un tratament juridic inegal, dezavantajos, în comparatie cu partea căreia hotărârea i s-a dat în ziua dezbaterii şi a fost prezenta la pronunţare, întrucât în ambele situaţii termenul de apel sau de recurs curge de la pronunţare. Sub un alt aspect, partea necitata şi absenta la termenul de pronunţare amânat nu poate afla în timp util soluţia data în cauza pentru a exercita căile legale de atac, fiindu-i astfel îngrădit exerciţiul dreptului la apărare.

Examinând textele de lege criticate, Curtea nu poate retine încălcarea principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, înscris la art. 16 alin. (1) din Constituţie. Ambele categorii de părţi ale procesului penal pot exercita căile legale de atac în acelaşi termen şi în aceleaşi condiţii. Asadar nu tratamentul juridic este diferit, ci situaţia concretă în care se afla părţile: una, fiind prezenta la pronunţare, afla de îndată rezultatul deliberării, iar cealaltă, fiind lipsa la pronunţare, trebuie să depună diligente suplimentare pentru cunoaşterea soluţiei şi, poate, va avea mai puţin timp la dispoziţie pentru a se hotărî dacă declara sau nu apel ori recurs, după caz.

Curtea constata ca aceste deosebiri ale situaţiilor în care se afla diferite părţi din proces, prezente sau lipsa la pronunţarea hotărârii, nu impun instituirea unui tratament juridic diferenţiat. Partea prezenta la dezbateri nu se mai citeaza la pronunţare, întrucât ea, în mod real, poate afla data la care se va face pronunţarea. Potrivit dispoziţiilor art. 306 din Codul de procedură penală hotărârea se pronunţa de îndată după încheierea dezbaterilor, deliberarea şi pronunţarea putând fi amânate pentru motive temeinice cel mult 15 zile. Este la libera opţiune a fiecărei părţi dacă asteapta sau nu până la terminarea şedinţei de judecată şi a deliberării, pentru a afla imediat rezultatul. Amânarea deliberării şi a pronunţării se dispune printr-o încheiere care este tot o hotărâre, ce se pronunţa în şedinţa publică, în condiţiile prevăzute la art. 310 alin. 1 din Codul de procedură penală, fiecare dintre părţile prezente la dezbateri putând lua la cunoştinţa termenul la care se va pronunţa hotărârea de rezolvare pe fond a cauzei.

Curtea nu poate retine, ca fiind întemeiate, nici susţinerile autorului excepţiei, în sensul că dispoziţiile legale criticate ingradesc exerciţiul dreptului la apărare de către părţile procesului penal şi ca încalcă astfel prevederile art. 24 alin. (1) din Constituţie. Exercitarea căilor de atac de către toate părţile procesului, ca parte componenta a dreptului la apărare, este prevăzută ca un act procesual în art. 128 din Constituţie, potrivit căruia "Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii". De asemenea, conform prevederilor art. 125 alin. (3) din Constituţie "Competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege".

Legea procesual penală, prin reglementarea condiţiilor de exercitare a căilor de atac, inclusiv a termenelor şi a momentului de la care acestea încep să curgă, nu restrânge pentru nici o parte exerciţiul dreptului la apărare şi nici al celui de declarare a apelului sau a recursului. Sub acest aspect Curtea constata ca toate părţile procesului penal au asigurata, în mod efectiv, posibilitatea de a cunoaşte termenul la care se face deliberarea şi pronunţarea hotărârii. Partea care, indiferent din ce motive, nu este prezenta la pronunţare dispune de numeroase posibilităţi de informare pentru a afla rezultatul deliberării în timp util în vederea exercitării căilor de atac, dacă o considera necesară. În cazul în care, din motive obiective, independente de voinţa şi de culpa sa, nu a putut participa la dezbateri sau la pronunţare ori nu a putut exercita căile de atac în termen legal, drepturile părţii respective sunt aparate prin dispoziţiile art. 364 alin. 1 din Codul de procedură penală, potrivit cărora "Apelul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen, dacă instanţa de apel considera ca întârzierea a fost determinata de o cauza temeinica de împiedicare, iar cererea de apel a fost facuta în cel mult 10 zile de la începerea executării pedepsei sau a despăgubirilor civile". Aceasta reglementare, potrivit dispoziţiilor art. 385^3 alin. 2 din Codul de procedură penală, se aplică în mod corespunzător şi în cazul recursului.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin (2) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), precum şi al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^3 alin. 2 teza întâi, raportate la art. 363 alin. 3, teza a doua a primei fraze, coroborate cu prevederile art. 310 alin. 2 teza întâi din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Iustinian Minculescu în Dosarul nr. 535/2000 al Tribunalului Arges-Secţia penală.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 octombrie 2000.

PREŞEDINTE,

prof. univ. dr. Ioan Muraru

Magistrat-asistent,

Cristina Radu

--------