HOTĂRÎRE nr. 220 din 30 aprilie 1992

1. Medicul este absolventul unui institut superior medical recunoscut de lege, calitate care îi conferă dreptul de iniţiativa şi decizie în exercitarea actului medical.

2. Medicul poarta deplina răspundere a actului medical.

3. Medicul practician, prin natura umanitara şi liberala a profesiunii sale, nu este funcţionar public şi nici nu va putea fi asimilat funcţionarului public.

4. Medicii încadraţi în unităţi medico-sanitare din reţeaua publică vor respecta obligaţiile ce decurg din reglementările legale sanitare, din prevederile contractului de muncă şi ale reglementărilor de ordine interioară.

PRINCIPIILE DE BAZA

ale Statutului medicului în România

Capitolul 1

Medicul şi profesia medicală

Articolul 1

1. Medicul este absolventul unui institut superior medical recunoscut de lege, calitate care îi conferă dreptul de iniţiativa şi decizie în exercitarea actului medical.

2. Medicul poarta deplina răspundere a actului medical.

3. Medicul practician, prin natura umanitara şi liberala a profesiunii sale, nu este funcţionar public şi nici nu va putea fi asimilat funcţionarului public.

4. Medicii încadraţi în unităţi medico-sanitare din reţeaua publică vor respecta obligaţiile ce decurg din reglementările legale sanitare, din prevederile contractului de muncă şi ale reglementărilor de ordine interioară.

Articolul 2

Profesiunea medicală, indiferent dacă este organizată şi exercitată în sistem public sau privat, are ca scop prevenirea imbolnavirilor, promovarea, menţinerea şi recuperarea sănătăţii individului şi a colectivităţii.

Capitolul 2

Conţinutul şi caracteristicile profesiunii medicale

Articolul 3

Conţinutul activităţii medicului consta în

a) promovarea sănătăţii şi profilaxia imbolnavirilor;

b) stabilirea diagnosticului şi indicarea tratamentului bolilor;

c) efectuarea nemijlocită a procedurilor diagnostice şi terapeutice cuprinse în competentele profesionale;

d) educaţia pentru sănătate;

e) recuperarea medicală;

f) expertiza medicală;

g) învăţămînt şi cercetare medicală.

Articolul 4

1. Profesiunea medicală este umanitara prin faptul ca orice act medical se exercită în interesul sănătăţii individului şi al colectivităţii.

2. În orice condiţii de exercitare a profesiunii medicale, medicul trebuie să dovedească disponibilitate, corectitudine, devotament şi respect faţă de fiinta umană.

Articolul 5

1. În exercitarea profesiunii medicale, în sistem public sau privat, medicul se bucura de toată independenta profesională, ca o prerogativa a profesiei în interesul sănătăţii bolnavului. Decizia medicală nu poate fi supusă nici unei constrîngeri administrative sau de alta natură.

2. Problemele de etica profesională rezultate din subordonarea ierarhica vor fi stabilite prin Codul deontologic medical.

Articolul 6

Răspunderea ce deriva din exercitarea actului medical este profesională.

Articolul 7

1. Medicul este obligat sa păstreze secretul profesional.

2. Informaţiile deţinute de medic despre o anumită persoana, obţinute în urma exercitării profesiunii sale, nu poate fi impartasita unui terţ. Excepţiile sînt stabilite prin lege.

Articolul 8

Medicul are ca obligaţie profesională şi morala permanenta menţinere a calificării la nivelul cunoştinţelor curente ale profesiunii, în acord cu progresele stiintelor medicale şi generale.

Articolul 9

Medicul are îndatorirea fundamentală de a acorda asistenţa medicală de urgenta, indiferent de situaţia sau locul unde se găseşte.

Capitolul 3

Relaţiile ce se stabilesc în exercitarea profesiei medicale

Articolul 10

Relaţiile între medici se întemeiază pe corectitudine, colaborare, respect reciproc, solidaritate de breasla, potrivit Codului deontologic medical.

Articolul 11

1. Relaţiile medicului cu farmacistul se desfăşoară în spirit de colaborare, în limitele competentelor specifice stabilite.

2. Medicul colaborează cu personalul paramedical cu pregătire superioară din sistemul sanitar, responsabilităţile decurgind din activitatea desfăşurată conform competentelor specifice.

3. Medicul organizează şi controlează activitatea personalului mediu sanitar şi ajutator din subordine.

4. Medicul stabileşte necesităţile de perfecţionare, instruieste şi apreciază pregătirea cadrelor medii din subordine.

Articolul 12

1. Relaţiile medic-pacient se fundamentează pe dreptul optional al pacientului, exercitat în condiţiile legii, şi se întemeiază pe respect şi încredere reciprocă.

2. Medicul este dator sa informeze pacientul sau reprezentanţii săi legali asupra unor eventuale riscuri ale actului medical, precum şi asupra unui eventual refuz al actului medical.

Articolul 13

Costul actului medical va fi suportat de individ sau de societate, în condiţiile reglementărilor legale.

Articolul 14

Importanţa şi aportul social ale corpului medical constituie criteriul fundamental al aprecierii morale şi materiale ale medicului de către societate.

Articolul 15

Medicul colaborează cu reprezentanţii cultelor şi ai instituţiilor de caritate şi binefacere în interesul pacientilor, respectîndu-se specificitatea şi responsabilitatea fiecărei instituţii, precum şi opţiunea bolnavului.

Articolul 16

1. Ordinul Medicilor constituie forma superioară de organizare profesională, nonguvernamentala, a întregului corp medical, ce va fi institutionalizata şi reglementată potrivit legii.

2. Ordinul Medicilor are ca scop apărarea prestigiului profesional al corpului medical, inclusiv în relaţiile cu mass-media, cît şi a intereselor bolnavilor.

3. Ordinul Medicilor este organizat pe baza principiilor eligibilităţii şi ierarhiei.

4. Ordinului Medicilor i se acordă, potrivit legii, în domeniul profesiunii medicale, competentele normative, administrative şi jurisdicţionale.

5. Ordinul Medicilor se pronunţa, în condiţiile legii, asupra competentei profesionale a oricărui medic.

6. Ordinul Medicilor poate reprezenta membrii săi în relaţiile medicilor cu asociaţiile ştiinţifice, sindicatele, cu asociaţiile şi instituţiile de asigurare a sănătăţii, precum şi cu alte organizaţii, asociaţii şi fundaţii.

Articolul 17

1. Culpa profesională se stabileşte fie de organismele Ordinului Medicilor, fie de organele de justiţie, în raport cu gravitatea faptelor şi consecinţele ce decurg din acestea.

2. Ordinul Medicilor poate exprima şi susţine în faţa oricărei autorităţi punctul sau de vedere în situaţiile privind culpa medicală.

Capitolul 4

Dispoziţii finale

Articolul 18

Medicii militari, şi după caz, civili, din reţeaua sanitară a Ministerului Apărării Naţionale, a Ministerului de Interne, a Ministerului Justiţiei - Direcţia Generală a Penitenciarelor -, Serviciului Roman de Informaţii şi Ministerului Transporturilor, sînt obligaţi să respecte, pe lîngă prevederile şi principiile prezentului statut, reglementările legale specifice din domeniul acestor instituţii.

Articolul 19

Prezenta hotărîre îşi produce efectele pînă la intrarea în vigoare a legii privind aprobarea Statutului medicului în România şi a Ordinului Medicilor.

Articolul 20

Orice dispoziţie contrară prezentei hotărîri îşi încetează aplicabilitatea.

-----------

Profesiunea medicală, indiferent dacă este organizată şi exercitată în sistem public sau privat, are ca scop prevenirea imbolnavirilor, promovarea, menţinerea şi recuperarea sănătăţii individului şi a colectivităţii.

Conţinutul activităţii medicului consta în

a) promovarea sănătăţii şi profilaxia imbolnavirilor;

b) stabilirea diagnosticului şi indicarea tratamentului bolilor;

c) efectuarea nemijlocită a procedurilor diagnostice şi terapeutice cuprinse în competentele profesionale;

d) educaţia pentru sănătate;

e) recuperarea medicală;

f) expertiza medicală;

g) învăţămînt şi cercetare medicală.

1. Profesiunea medicală este umanitara prin faptul ca orice act medical se exercită în interesul sănătăţii individului şi al colectivităţii.

2. În orice condiţii de exercitare a profesiunii medicale, medicul trebuie să dovedească disponibilitate, corectitudine, devotament şi respect faţă de fiinta umană.

1. În exercitarea profesiunii medicale, în sistem public sau privat, medicul se bucura de toată independenta profesională, ca o prerogativa a profesiei în interesul sănătăţii bolnavului. Decizia medicală nu poate fi supusă nici unei constrîngeri administrative sau de alta natură.

2. Problemele de etica profesională rezultate din subordonarea ierarhica vor fi stabilite prin Codul deontologic medical.

Răspunderea ce deriva din exercitarea actului medical este profesională.

1. Medicul este obligat sa păstreze secretul profesional.

2. Informaţiile deţinute de medic despre o anumită persoana, obţinute în urma exercitării profesiunii sale, nu poate fi impartasita unui terţ. Excepţiile sînt stabilite prin lege.

Medicul are ca obligaţie profesională şi morala permanenta menţinere a calificării la nivelul cunoştinţelor curente ale profesiunii, în acord cu progresele stiintelor medicale şi generale.

Medicul are îndatorirea fundamentală de a acorda asistenţa medicală de urgenta, indiferent de situaţia sau locul unde se găseşte.

Relaţiile între medici se întemeiază pe corectitudine, colaborare, respect reciproc, solidaritate de breasla, potrivit Codului deontologic medical.

1. Relaţiile medicului cu farmacistul se desfăşoară în spirit de colaborare, în limitele competentelor specifice stabilite.

2. Medicul colaborează cu personalul paramedical cu pregătire superioară din sistemul sanitar, responsabilităţile decurgind din activitatea desfăşurată conform competentelor specifice.

3. Medicul organizează şi controlează activitatea personalului mediu sanitar şi ajutator din subordine.

4. Medicul stabileşte necesităţile de perfecţionare, instruieste şi apreciază pregătirea cadrelor medii din subordine.

1. Relaţiile medic-pacient se fundamentează pe dreptul optional al pacientului, exercitat în condiţiile legii, şi se întemeiază pe respect şi încredere reciprocă.

2. Medicul este dator sa informeze pacientul sau reprezentanţii săi legali asupra unor eventuale riscuri ale actului medical, precum şi asupra unui eventual refuz al actului medical.

Costul actului medical va fi suportat de individ sau de societate, în condiţiile reglementărilor legale.

Importanţa şi aportul social ale corpului medical constituie criteriul fundamental al aprecierii morale şi materiale ale medicului de către societate.

Medicul colaborează cu reprezentanţii cultelor şi ai instituţiilor de caritate şi binefacere în interesul pacientilor, respectîndu-se specificitatea şi responsabilitatea fiecărei instituţii, precum şi opţiunea bolnavului.

1. Ordinul Medicilor constituie forma superioară de organizare profesională, nonguvernamentala, a întregului corp medical, ce va fi institutionalizata şi reglementată potrivit legii.

2. Ordinul Medicilor are ca scop apărarea prestigiului profesional al corpului medical, inclusiv în relaţiile cu mass-media, cît şi a intereselor bolnavilor.

3. Ordinul Medicilor este organizat pe baza principiilor eligibilităţii şi ierarhiei.

4. Ordinului Medicilor i se acordă, potrivit legii, în domeniul profesiunii medicale, competentele normative, administrative şi jurisdicţionale.

5. Ordinul Medicilor se pronunţa, în condiţiile legii, asupra competentei profesionale a oricărui medic.

6. Ordinul Medicilor poate reprezenta membrii săi în relaţiile medicilor cu asociaţiile ştiinţifice, sindicatele, cu asociaţiile şi instituţiile de asigurare a sănătăţii, precum şi cu alte organizaţii, asociaţii şi fundaţii.

1. Culpa profesională se stabileşte fie de organismele Ordinului Medicilor, fie de organele de justiţie, în raport cu gravitatea faptelor şi consecinţele ce decurg din acestea.

2. Ordinul Medicilor poate exprima şi susţine în faţa oricărei autorităţi punctul sau de vedere în situaţiile privind culpa medicală.

Medicii militari, şi după caz, civili, din reţeaua sanitară a Ministerului Apărării Naţionale, a Ministerului de Interne, a Ministerului Justiţiei - Direcţia Generală a Penitenciarelor -, Serviciului Roman de Informaţii şi Ministerului Transporturilor, sînt obligaţi să respecte, pe lîngă prevederile şi principiile prezentului statut, reglementările legale specifice din domeniul acestor instituţii.

Prezenta hotărîre îşi produce efectele pînă la intrarea în vigoare a legii privind aprobarea Statutului medicului în România şi a Ordinului Medicilor.

Orice dispoziţie contrară prezentei hotărîri îşi încetează aplicabilitatea.

-----------

privind aprobarea principiilor de baza ale Statutului medicului în România

Guvernul României hotărăşte

Se aprobă principiile de baza ale Statutului medicului în România cuprinse în anexa, care fac parte integrantă din prezenta hotărîre.