DECIZIE nr. 66 din 18 aprilie 2000

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. 6 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului

Lucian Mihai - preşedinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. 6 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, excepţie ridicată de Elisaveta Rusu şi Dumitru Rusu în Dosarul nr. 4.837/1999 al Judecătoriei Sibiu.

La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei, arătând ca asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 112/1995 Curtea Constituţională s-a pronunţat, statuand ca acest text este constituţional. În cauza nu au intervenit elemente noi care să determine o modificare a jurisprudenţei Curţii.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele

Prin Încheierea din 19 ianuarie 2000, pronunţată în Dosarul nr. 4.837/1999, Judecătoria Sibiu a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. 6 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, excepţie ridicată de Elisaveta Rusu şi Dumitru Rusu.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate s-a susţinut ca dispoziţiile art. 9 alin. 6 din Legea nr. 112/1995 sunt neconstituţionale, deoarece "ingradesc grav dreptul de proprietate privată care este ocrotit şi garantat prin Constituţie". Se mai susţine ca aceste norme care îi împiedica sa dobândească locuinţa închiriată, în condiţiile în care au donat fiicei lor o alta locuinţa dintr-un interes acut familial, contravin şi economiei de piaţa.

Judecătoria Sibiu, exprimandu-şi opinia, considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece reglementarea în cauza este o expresie a modului în care statul în calitate de proprietar înţelege sa stabilească regimul juridic al bunurilor sale. Art. 41 din Constituţie garantează şi ocroteşte proprietatea privată, dar numai acea proprietate obţinută prin mijloace legale.

Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată pentru următoarele motive

Art. 9 din Legea nr. 112/1995 prevede posibilitatea vânzării către chiriaşi a locuinţelor care nu se restituie în natura foştilor proprietari, alin. 6 al aceluiaşi articol stabilind o excepţie de la aceasta prevedere. Prin acest text nu se aduc îngrădiri dreptului de proprietate privată prevăzut în art. 41 alin. (1) din Constituţie, ci statul, în calitatea sa de proprietar, stabileşte regimul juridic al bunurilor sale. Alin. 6 al art. 9 instituie o ingradire a capacităţii de folosinţa a persoanei fizice, ingradire permisă de art. 6 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice, care prevede: "Nimeni nu poate fi îngrădit în capacitatea de folosinţa, nici lipsit în tot sau în parte de capacitatea de exerciţiu, decât în cazurile şi în condiţiile stabilite de lege." Se mai arata ca referirile la încălcarea art. 41 alin. (1) şi (2) din Constituţie şi la art. 480 din Codul civil nu îşi găsesc aplicarea în speta, deoarece nu avem de-a face cu o restrangere a dreptului de proprietate, pârâţii neavând un drept de proprietate în exercitarea căruia să fie împiedicaţi. Situaţia în care se găsesc este aceea a unei restrangeri a capacităţii lor de a avea drepturi şi obligaţii civile. În concluzie, se face referire la Decizia nr. 485/1997 prin care Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. 6 din Legea nr. 112/1995.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, constata următoarele

Curtea Constituţională constata ca a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Textul art. 9 alin. 6 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, are următorul cuprins: "Fac excepţie de la prevederile alin. 1 chiriaşii titulari sau membrii familiei lor - soţ, sotie, copii minori - care au dobândit sau au înstrăinat o locuinţa proprietate personală după 1 ianuarie 1990, în localitatea de domiciliu."

Alin. 1 al art. 9 prevede: "Chiriaşii titulari de contract ai apartamentelor ce nu se restituie în natura foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora pot opta, după expirarea termenului prevăzut la art. 14, pentru cumpărarea acestor apartamente cu plata integrală sau în rate a preţului."

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine ca dispoziţiile alin. 6 al art. 9 "încalcă grav dreptul de proprietate privată care este ocrotit şi garantat".

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constata ca dispoziţiile art. 9 alin. 6 din Legea nr. 112/1995 au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie. Astfel, prin Decizia nr. 92 din 10 iunie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 352 din 26 iulie 1999, Curtea a statuat ca acest text este constituţional. În motivarea acestei decizii s-a reţinut ca dispoziţiile art. 9 alin. 6 nu contravin prevederilor art. 41 şi ale art. 135 alin. (6) din Constituţie, referitoare la proprietate. Posibilitatea vânzării către chiriaşi a locuinţelor ce nu se restituie în natura foştilor proprietari constituie recunoaşterea prin lege a unui drept subiectiv, inlaturandu-se astfel discriminarea anterioară, când un asemenea drept era recunoscut numai chiriaşilor din locuinţele construite din fondurile statului. Faptul ca prin dispoziţiile criticate este exclusa o categorie de chiriaşi nu contravine dispoziţiilor constituţionale, deoarece potrivit art. 49 alin. (1) din Constituţie exerciţiul unor drepturi sau libertăţi poate fi restrâns prin lege. Astfel, dispoziţiile cuprinse în art. 9 alin. 6 din Legea nr. 112/1995 reprezintă o asemenea limitare.

Considerentele şi soluţia acestei decizii sunt valabile şi în cauza de faţa, întrucât nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale şi, prin urmare, excepţia urmează să fie respinsă.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu majoritate de voturi,

CURTEA

În numele legii

DECIDE

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. 6 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, excepţie ridicată de Elisaveta Rusu şi Dumitru Rusu în Dosarul nr. 4.837/1999 al Judecătoriei Sibiu.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 aprilie 2000.

PREŞEDINTELE

CURŢII CONSTITUŢIONALE,

LUCIAN MIHAI

Magistrat-asistent,

Maria Bratu

*

În opinia separata la Decizia Curtii Constitutionale nr. 92 din 10 iunie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 352 din 26 iulie 1999, ne-am exprimat aprecierea privind neconstitutionalitatea dispoziţiilor art. 7 alin. 3 lit. a) şi ale art. 9 alin. 6 din Legea nr. 112/1995, pentru faptul ca instituie o discriminare evidenta între diferitele categorii de chiriasi ai locuintelor trecute în proprietatea statului, incalcand astfel principiul egalitatii cetatenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, consacrat în art. 16 alin. (1) din Constitutie. Aceste dispozitii îi priveaza de o serie de drepturi pe unii chiriasi pentru simplul fapt ca după data de 1 ianuarie 1990 au dobândit sau au înstrăinat o locuinta în localitatea de domiciliu. În acelasi timp, îi sancţionează pe chiriasii respectivi pentru acte juridice indeplinite chiar anterior intrarii în vigoare a legii, incalcand şi principiul neretroactivitatii legii, inscris în art. 15 alin. (2) din Constitutie.

Argumentele invocate în susţinerea acelei opinii separate sunt valabile şi în prezenta cauza, în care s-a supus controlului de constituţionalitate doar art. 9 alin. 6 din Legea nr. 112/1995. Situaţia speciala a chiriasilor defavorizati în aceasta speta, care demonstreaza elocvent injustetea reglementarii legale, ne determina sa revenim la susţinerea neconstitutionalitatii dispozitiei criticate, pentru a face unele sublinieri suplimentare în motivarea acestei opinii. În speta, autorii excepţiei de neconstitutionalitate, anterior datei de 1 ianuarie 1990, au achizitionat o locuinta, necorespunzatoare ca spatiu şi dotari pentru uzul intregii familii, pe care ulterior au donat-o fiicei lor majore care locuia împreună cu ei. În anul 1998 au cumparat locuinta inchiriata, trecuta în proprietatea statului şi nerestituita, în baza Legii nr. 112/1995, fostilor proprietari. Obiectul procesului civil, în cadrul caruia a fost ridicata excepţia de neconstitutionalitate, îl constituie anularea contractului de cumparare a acestei locuinte.

Curtea Constituţională, prin deciziile sale anterioare, examinand constitutionalitatea dispoziţiilor art. 9 alin. 1 din Legea nr. 112/1995, referitoare la posibilitatea chiriasilor de a opta pentru cumpararea locuintelor deţinute, a stabilit ca aceste dispozitii sunt menite sa elimine reglementarile anterioare, prin care unele categorii de chiriasi erau excluse de la beneficiul dreptului de a cumpara locuintele inchiriate de la stat, criteriul de discriminare fiind modul de dobândire de către stat a locuintelor respective. Astfel, în Decizia nr. 73 din 19 iulie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 8 august 1995, se arata, printre altele: "Este vorba, totodata, despre recunoasterea, prin lege, a unei indreptatiri egale a persoanelor cărora li s-au repartizat cu chirie locuinte ale statului, de a le cumpara, indiferent de modul în care locuintele au fost dobandite în proprietate de către stat, inlaturandu-se discriminarea actuala dintre chiriasii din locuintele construite de stat şi cei care ocupa locuinte dobandite în proprietate, în alte moduri, de către acesta."

Este evident ca prin dispozitiile art. 9 alin. 1 din Legea nr. 112/1995 s-a inlaturat o discriminare între chiriasi, dar neobservarea faptului ca prin dispozitiile alin. 6 al aceluiasi articol s-a instituit o alta discriminare, la fel de nejustificata, denota inconsecventa. Art. 9 alin. 6 din Legea nr. 112/1995 priveaza de dreptul de a cumpara locuintele inchiriate de la stat pe acei chiriasi care după data de 1 ianuarie 1990 au dobândit ori au înstrăinat, ei personal sau vreunul dintre membrii lor de familie, o locuinta în localitatea de domiciliu. Or, acest fapt nu este de natura sa inlature identitatea de situaţie şi de calitate pe care le au toţi chiriasii locuintelor aflate în proprietatea statului. Dobandirea sau înstrăinarea, într-o perioadă arbitrar delimitata, a unei locuinte, indiferent de calitatea acesteia ori de condiţiile de dobândire sau de motivele instrainarii, nu poate plasa chiriasii respectivi intr-o situaţie atât de diferita faţă de ceilalti chiriasi, care să justifice în mod rational un tratament juridic diferentiat.

Tratamentul juridic diferentiat şi restrictiv, prevăzut pentru o categorie de chiriasi, nu poate fi justificat nici prin dispozitiile art. 49 alin. (1) din Constitutie, intrucat nu exista nici una dintre cauzele limitativ prevăzute de aceasta norma constituţională, care ar putea impune restrangerea exercitiului unor drepturi sau libertati. De altfel, textul art. 9 alin. 6 din Legea nr. 112/1995 nu restrange exercitiul vreunor drepturi sau libertati, ci exceptează de la beneficiul unui drept subiectiv o categorie de persoane, drept acordat altor categorii de persoane care realmente se afla în situaţii identice.

Pe lângă caracterul discriminatoriu, dispozitiile art. 9 alin. 6 din Legea nr. 112/1995 au şi un caracter retroactiv, contrar prevederilor art. 15 alin. (2) din Constitutie, instituind sancţiuni civile pentru acte juridice incheiate anterior datei intrarii în vigoare a legii.

Kozsokar Gabor,

judecator

----