CONVENŢIE din 23 noiembrie 1971

Cetăţenii celor două state sînt scutiţi de vize pentru trecerea frontierei de stat în cadrul prevederilor şi în condiţiile stabilite prin prezenta convenţie.

la Convenţia dintre guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Republicii Democrate Germane privind desfiinţarea vizelor, încheiată la Bucureşti la 23 noiembrie 1971

1. Actele de călătorie care potrivit articolului 5 din convenţie, dau dreptul cetăţenilor Republicii Democrate Germane la trecerea frontierei sînt

a) Pentru călătorii în scop oficial

- pasaport diplomatic;

- pasaport de serviciu;

- pasaport simplu;

- legitimatie pentru copii;

- carnet de marinar;

- licenta de zbor;

- pasaport simplu provizoriu pentru cetăţenii Republicii Democrate Germane.

b) Pentru călătorii în scop particular sau turistic

- pasaport diplomatic;

- pasaport simplu;

- buletinul de identitate, cu act de călătorie;

- legitimatie pentru copii, cu act de călătorie;

- pasaport simplu provizoriu pentru cetăţenii Republicii Democrate Germane.

c) Călătorii în grup

- pasaport simplu, cu lista colectivă;

- buletin de identitate, cu lista colectivă;

- legitimatie pentu copii, cu lista colectivă.

d) Pentru călătoriile din tranzit, unul dintre documentele prevăzute la literele a-c din prezenta anexa.

2. Actele de călătorie care, potrivit articolului 5 din convenţie, dau dreptul cetăţenilor români la trecerea frontierei sînt

a) Pentru călătorii în scop oficial

- pasaport diplomatic;

- pasaport de serviciu;

- pasaport simplu, individual sau colectiv, eliberat de către Ministerul Afacerilor Externe;

- carnet de marinar, cu delegaţie de serviciu;

- legitimatie de serviciu a membrilor echipajelor avioanelor din aviaţia civilă (licenta de zbor).

b) Pentru călătorii în scop particular sau turistic

- pasaport diplomatic;

- pasaport simplu, individual sau colectiv, eliberat de Ministerul Afacerilor Interne;

- pasaport pentru cetăţenii români domiciliaţi în străinătate.

c) Pentru călătorii în grup, în interes de serviciu, particular sau turistic

- pasaport simplu, eliberat pe numele conducătorului grupului şi însoţit de lista nominală certificată de organul emitent.

d) Pentru călătoriile în tranzit, unul dintre actele prevăzute la literele a-c din prezenta anexa.

3. În cazul copiilor pînă la vîrsta de 14 ani se va proceda astfel

- cînd călătoresc împreună cu părinţii, vor fi înscrişi în actul de călătorie al unuia dintre aceştia.

- cînd călătoresc singuri, vor poseda un act de călătorie prevăzut cu fotografie.

------------

Cetăţenii unuia dintre statele contractante, care au domiciliul pe teritoriul acestui stat şi sînt posesori ai unuia dintre actele de călătorie care le da dreptul la trecerea frontierei de stat, pot călători pentru şedere temporară ori pot sa tranziteze teritoriul celuilalt stat contractant fără viza acestuia.

Prevederile prezentei convenţii nu se referă la cetăţenii oricăruia dintre cele doua state care doresc să-şi stabilească domiciliul pe teritoriul celuilalt stat.

Ieşirea şi înapoierea cetăţenilor fiecăruia dintre cele doua state, cu domiciliul pe teritoriul celuilalt stat, se fac în conformitate cu prevederile legale ale statului în care îşi au domiciliul.

1. Pentru trecerea frontirei de stat sînt valabile actele de călătorie prevăzute în anexa la prezenta convenţie. Modelele actelor de călătorie se vor schimba pe cale diplomatică.

2. În cazul schimbării actelor de călătorie sau introducerii unor noi acte de călătorie, cele doua părţi contractante se vor informa reciproc pe cale diplomatică trimitandu-şi, totodată, modelele acestor documente; introducerea lor în uz se va face numai după 30 de zile de la data notificării şi transmiterii modelelor.

Trecerea frontierei de stat, în cadrul prezentei convenţii, se face prin punctele de frontieră stabilite în conformitate cu legislaţia interna a fiecăruia dintre cele doua state.

1. Cetăţenii fiecăruia dintre cele doua state, care călătoresc în scop oficial pe teritoriul celuilalt stat, pot rămîne pe teritoriul acestuia pe durata misiunii lor; de aceasta prevedere beneficiază şi membrii lor de familie, dacă au aceeaşi cetăţenie.

2. Cetăţenii fiecăruia dintre cele doua state, care călătoresc în scop personal, pot rămîne pe teritoriul celuilalt stat pînă la 30 de zile de la data trecerii frontierei. În cazuri întemeiate, organele competente ale statului de reşedinţa pot prelungi şederea, în cadrul valabilităţii actului de călătorie, cu pînă la 60 de zile; o noua prelungire a şederii poate fi acordată numai cu consimţămîntul expres al reprezentantei diplomatice sau consulare a celuilalt stat.

3. Cetăţenii fiecăruia dintre cele doua state pot rămîne în tranzit pe teritoriul celuilalt stat, în conformitate cu prevederile legale ale acestuia.

1. Cetăţenii fiecăruia dintre cele doua state, care şi-au pierdut actul de călătorie pe teritoriul celuilalt stat, sînt obligaţi sa anunţe imediat organele competente ale statului de reşedinţa; aceeaşi obligaţie le revine şi în cazul în care actul de călătorie a fost distrus. Organul sesizat eliberează o adeverinta cu privire la anunţarea pierderii sau distrugerii actului de călătorie.

2. Reprezentanta diplomatică sau consulară competenţa eliberează cetăţenilor, pe baza adeverintei menţionate la alineatul 1 al prezentului articol, unul dintre actele prevăzute în anexa, care le da dreptul de a se înapoia în patrie sau de a-şi continua călătoria; un astfel de act se eliberează şi cetăţeanului înscris într-un pasaport colectiv sau familial, care trebuie să-şi intrerupa călătoria dintr-un motiv întemeiat. Acest act trebuie să poarte viza de ieşire a organului competent al statului de reşedinţa.

1. Cetăţenii fiecăruia dintre cele doua state sînt obligaţi ca în timpul şederii pe teritoriul celuilalt stat să respecte prevederile legale ale statului de reşedinţa.

2. Prevederile prezentei convenţii nu aduc atingere dreptului fiecăruia dintre cele doua state de a ridica sau limita şederea temporară a unui cetăţean al celuilalt stat, în cazul încălcării legilor interne ale statului de reşedinţa, sau de a refuza intrarea pe teritoriul lor a persoanelor indezirabile - cetăţeni ai celuilalt stat.

Vizele care se acordă conform articolelor 4 şi 8 alineatul 2, prelungirea dreptului de şedere prevăzut la articolul 7 alineatul 2, precum şi adeverinta prevăzută la articolul 8 alineatul 1 al prezentei convenţii, sînt scutite de orice taxa.

Dacă va fi necesar, organele competente ale celor două state se vor consulta asupra problemelor ce vor aparea ca urmare a aplicării prezentei convenţii.

1. Prezenta convenţie va fi supusă aprobării guvernelor celor două state şi va intra în vigoare în a treizecea zi de la schimbul notelor prin care se confirma aprobarea ei.

2. Pe data intrării în vigoare a prezentei convenţii îşi pierd valabilitatea toate înţelegerile cu privire la desfiinţarea vizelor încheiate între cele doua state.

Prezenta convenţie s-a încheiat pe timp nelimitat şi va rămîne în vigoare încă 6 luni de la data la care va fi denunţată, în scris, de către unul dintre statele contractante.

Convenţia s-a încheiat la Bucureşti la data de 23 noiembrie 1971, în doua exemplare originale, fiecare în limba română şi limba germană, ambele texte avînd aceeaşi valoare.

între guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Republicii Democrate Germane privind desfiinţarea vizelor

Guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Republicii Democrate Germane,

în dorinţa de a întări şi dezvolta în continuare relaţiile de prietenie dintre cele doua state şi de a asigura condiţii cat mai bune cetăţenilor lor pentru cunoaşterea reciprocă a rezultatelor obţinute în munca de construire a socialismului, precum şi pentru a facilita călătoriile acestora,

au hotărât sa încheie prezenta convenţie;

în acest scop, au numit ca împuterniciţi ai lor

guvernul Republicii Socialiste România, pe Vasile Gliga, adjunct al ministrului afacerilor externe;

guvernul Republicii Democrate Germane, pe dr. Hans Voss, ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al Republicii Democrate Germane în Republica Socialistă România;

care, după schimbul împuternicirilor lor, găsite în buna şi cuvenită forma, au convenit asupra următoarelor