DECIZIE nr. 38 din 7 martie 2000

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 7/1998 privind preţurile şi tarifele produselor şi serviciilor care se executa sau se prestează în ţara în cadrul activităţilor cu caracter de monopol natural, al celor supuse prin lege unui regim special sau al regiilor autonome, care se stabilesc cu avizul Oficiului Concurentei, aprobată prin Legea nr. 88/1999

Ioan Muraru - preşedinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 7/1998 privind preţurile şi tarifele produselor şi serviciilor care se executa sau se prestează în ţara în cadrul activităţilor cu caracter de monopol natural, al celor supuse prin lege unui regim special sau al regiilor autonome, care se stabilesc cu avizul Oficiului Concurentei, aprobată prin Legea nr. 88/1999, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Onetrans" - S.A. Onesti în Dosarul nr. 3.333/1999 al Judecătoriei Onesti, având ca părţi pe autorul excepţiei şi Inspectoratul de concurenta al judeţului Bacau.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 29 februarie 2000 şi au fost consemnate în încheierea din aceeaşi dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 7 martie 2000.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele

Prin Încheierea din 29 septembrie 1999, pronunţată în Dosarul nr. 3.333/1999, Judecătoria Onesti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 7/1998, aprobată şi modificată prin Legea nr. 88/1999, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Onetrans" - S.A. Onesti într-o cauza civilă având ca obiect soluţionarea plângerii formulate de autorul excepţiei împotriva procesului-verbal de contravenţie întocmit de Inspectoratul de concurenta al judeţului Bacau.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia a susţinut ca prevederile art. 5 alin. (1) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 7/1998, care stabilesc sancţiuni contravenţionale în cazul nerespectării art. 1 şi 2 din ordonanţa, contravin dispoziţiilor art. 49 din Constituţie, deoarece se restrânge în mod nejustificat exerciţiul unor drepturi, şi anume dreptul agentului economic de a-şi stabili singur preţurile pentru prestarea serviciilor de transport. Prevederile criticate contravin, de asemenea, şi art. 134 alin. (1) din Constituţie, Oficiul Concurentei incadrand în mod greşit activitatea de transport urban de călători cu autobuzul, în prevederile art. 1 şi 2 din ordonanţa, articole care se referă la tarifele produselor şi serviciilor prestate în ţara în cadrul activităţilor cu caracter de monopol natural, nu şi la activităţile societăţilor comerciale cu capital privat. Se susţine totodată ca Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 7/1998 era inaplicabila la data sanctionarii autorului excepţiei de către Oficiul Concurentei, întrucât a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 133 din 2 aprilie 1998 şi aprobată de Parlament prin Legea nr. 88 din 25 mai 1999, fiind promulgată de Preşedintele României prin Decretul nr. 170 din 21 mai 1999, anterior aprobării.

Autorul excepţiei mai arata ca ordonanţa este, de asemenea, neconstitutionala atât timp cat Guvernul nu aplica Legea nr. 189/1998 privind finanţele publice locale şi Legea bugetului de stat pe anul 1999 nr. 36/1999, în sensul alocării şi plăţii subvenţiilor în compensare pentru ajustarea preţurilor şi tarifelor la transportul urban de călători cu autobuzul, instituite pentru protecţia socială a populaţiei. Acest fapt a condus la înregistrarea unor pierderi importante în patrimoniul societăţii.

Exprimandu-şi opinia, instanţa de judecată a apreciat ca excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 7/1998 este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Preşedintele Camerei Deputaţilor, în punctul sau de vedere, considera ca reglementările criticate sunt constituţionale pentru următoarele motive

1. Critica privind aplicarea eronată a ordonanţei de urgenta de către Oficiul Concurentei, în raport cu statutul juridic al autorului excepţiei, nu are legătură cu problema constituţionalităţii textului în cauza, fiind de competenţa instanţelor judecătoreşti.

2. În legătură cu încălcarea dispoziţiilor art. 49 din Constituţie se opineaza ca aceste reglementări nu sunt incidente în cauza. Textul constituţional face referire la restrangerea exercitării unor drepturi sau a unor libertăţi prevăzute în titlul II cap. II din Constituţie. Referitor la aceasta problema Curtea Constituţională a decis ca drepturile şi libertăţile fundamentale sunt în folosul cetăţenilor, şi nu al persoanelor juridice, indiferent de forma lor de organizare. De aceea autorul excepţiei de neconstituţionalitate, care este o societate comercială, nu poate invoca art. 49 din Constituţie.

3. Art. 134 alin. (1) din Constituţie stabileşte într-adevăr caracterul de piaţa al economiei României. Aceasta realitate constituţională nu poate face însă abstractie de obligaţia statului, prevăzută la art. 134 alin. (2) din Constituţie, de a asigura protecţia concurentei loiale, precum şi protejarea intereselor naţionale în activitatea economică. Or, obiectul de reglementare al ordonanţei de urgenta aparţine tocmai acestor imperative constituţionale, în condiţiile în care categoriile de produse şi servicii avute în vedere de actul normativ criticat exced, prin natura lor, mecanismului de funcţionare a pieţei libere, fiind destinate intereselor publice.

În punctul de vedere al Guvernului se apreciază ca excepţia este neîntemeiată pentru următoarele motive

1. Art. 5 alin. (1) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 7/1998 reglementează sancţiunea contravenţională a agenţilor economici care nu au respectat art. 2, potrivit căruia ajustarea periodică a preţurilor şi tarifelor produselor şi serviciilor care se executa sau se prestează în ţara, în cadrul activităţilor cu caracter de monopol natural, se realizează numai pe baza avizului Oficiului Concurentei, cu informarea prealabilă a Guvernului şi, respectiv, a acelor agenţi economici care au practicat alte preţuri sau tarife decât cele avizate ori fără avizul Oficiului Concurentei.

2. Dispoziţiile art. 49 alin. (1) din Constituţie nu sunt aplicabile în cauza, deoarece fac parte din titlul II cap. II din Constituţie, referitor la drepturile şi libertăţile cetăţenilor, nu şi ale persoanelor juridice, în speta ale societăţilor comerciale.

3. Dispoziţiile legale a căror constituţionalitate este contestată nu încalcă nici prevederile art. 134 alin. (1) din Constituţie, întrucât asigurarea libertăţii comerţului se realizează prin respectarea legislaţiei economice în ansamblul sau, urmărindu-se şi interesul public în activitatea comercială.

Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Preşedintelui Camerei Deputaţilor, precum şi cel al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine următoarele

Potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie şi art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei îl constituie prevederile art. 5 alin. (1) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 7/1998 privind preţurile şi tarifele produselor şi serviciilor care se executa sau se prestează în ţara în cadrul activităţilor cu caracter de monopol natural, al celor supuse prin lege unui regim special sau al regiilor autonome, care se stabilesc cu avizul Oficiului Concurentei, aprobată prin Legea nr. 88/1999.

Art. 5 alin. (1) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 7/1998 prevede: "Nerespectarea de către agenţii economici a prevederilor art. 2, practicarea altor preţuri sau tarife decât cele avizate sau fără avizul Oficiului Concurentei, precum şi prezentarea de date eronate la fundamentarea cererii de ajustare a preţurilor şi tarifelor constituie contravenţie, dacă fapta nu este săvârşită în astfel de condiţii încât să fie considerată, potrivit legii penale, infracţiune, şi se sancţionează cu amendă de la 10.000.000 lei la 50.000.000 lei. Sumele încasate necuvenit ca urmare a săvârşirii contravenţiei se confisca, iar preţurile şi tarifele practicate greşit se corecteaza. Nivelul amenzilor va fi actualizat prin hotărâre a Guvernului, în funcţie de nivelul inflaţiei."

Art. 2 din ordonanţa, text la care se face trimitere prin aceste prevederi, are următorul cuprins

"(1) Preţurile şi tarifele produselor şi serviciilor prevăzute la art. 1 se pot ajusta periodic, pe baza avizului Oficiului Concurentei, cu informarea prealabilă a Guvernului, în limitele preţului nominal rezultat din aplicarea, la preţul iniţial, a modificării parametrului de ajustare pentru fiecare produs sau serviciu, ţinându-se seama şi de prevederile programelor proprii de reducere a costurilor.

(2) În cazurile în care, pe baza analizei situaţiei financiare a producătorilor sau a prestatorilor, a influentelor reale în costuri şi a avantajului cuvenit consumatorilor, Oficiul Concurentei avizează preţuri sau tarife mai mici decât nivelul nominal rezultat din aplicarea la preţul iniţial a modificării parametrului de ajustare, diferenţa nu se va lua în calcul la ajustarile ulterioare. În avizul Oficiului Concurentei se va menţiona, pe lângă preţul sau tariful ajustat, şi nivelul parametrului existent la data respectiva, faţă de care se va determina modificarea parametrului respectiv la ajustarea ulterioară.

(3) Pentru energia electrica, energia termica şi serviciile internaţionale de posta ajustarea preţurilor şi a tarifelor se va face pe baza cursului mediu de schimb al leului faţă de dolarul S.U.A. pe primele 20 de zile ale lunii în care se solicita ajustarea, calculat pe baza datelor comunicate de Banca Naţionala a României.

(4) Pentru celelalte produse şi servicii prevăzute în anexa la prezenta ordonanţă de urgenţă preţurile şi tarifele se ajusteaza pe baza ultimului indice al preţurilor de consum publicat de Comisia Naţionala pentru Statistica."

1. Autorul excepţiei susţine ca aceste prevederi legale au fost aplicate greşit, fapt care a determinat înregistrarea unor pierderi importante în patrimoniul societăţii comerciale.

Analizând excepţia de neconstituţionalitate sub acest aspect, Curtea constata ca argumentele formulate nu au nici o legătură cu constituţionalitatea art. 5 alin. (1) din ordonanţa, fiind de competenţa instanţelor de judecată stabilirea atât a legalităţii dispoziţiei date de Oficiul Concurentei, cat şi circumstanţă nealocarii subvenţiilor în compensare, de la bugetul de stat, pentru ajustarea preţurilor şi tarifelor de la transportul urban de călători cu autobuzul.

2. Referitor la prevederile art. 5 alin. (1) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 7/1998, care stabilesc sancţiuni contravenţionale pentru agenţii economici care nu respecta reglementările art. 2 din ordonanţa, ori practica alte preţuri sau tarife decât cele avizate sau fără avizul Oficiului Concurentei, precum şi la prezentarea de date eronate la fundamentarea cererii de ajustare a preţurilor şi tarifelor Curtea constata ca acestea nu pot fi considerate neconstituţionale, deoarece nu au nici o legătură cu art. 49 alin. (1) din Constituţie, text invocat de autorul excepţiei, care priveşte restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Acest text prevede că "Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav". Asadar norma constituţională face referire exclusiv la restrangerea unor drepturi sau a unor libertăţi ale cetăţenilor, în sensul art. 15 alin. (1) din Constituţie. Aceasta înseamnă ca drepturile şi libertăţile persoanelor juridice, indiferent de forma lor de organizare ori de faptul ca sunt de drept privat sau public, nu constituie obiectul reglementărilor cuprinse în prevederile titlului II al Constituţiei.

3. În ceea ce priveşte critica formulată de autorul excepţiei, potrivit căreia art. 5 alin. (1) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 7/1998 contravine dispoziţiei art. 134 alin. (1) din Constituţie, Curtea constata ca este neîntemeiată. Alin. (1) al art. 134 stabileşte într-adevăr ca "Economia României este economie de piaţa". În conformitate însă cu alin. (2) lit. a) al aceluiaşi articol "Statul trebuie să asigure: libertatea comerţului, protecţia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie;", iar potrivit lit. f), "crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii". Or, aceste cerinţe imperative nu pot fi realizate decât prin respectarea legislaţiei economice, în ansamblul sau, de către toate persoanele care participa la activitatea economică. De altfel, potrivit art. 43 alin. (1) din Constituţie, "Statul este obligat sa ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natura să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent". Or, serviciile de transport urban de călători cu autobuzul, troleibuzul şi cu metroul, menţionate în lista-anexa la Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 7/1998, la stabilirea preţurilor cu avizul Oficiului Concurentei, sunt servicii de interes general, supuse unui regim special, tocmai pentru ca se referă la protecţia concurentei şi la interesele generale ale cetăţenilor. Prin urmare, a considera, în aceste situaţii, ca preţurile şi tarifele pentru serviciile de transport urban cu autobuzul, care sunt în conformitate cu prevederile art. 17 din Ordonanţa Guvernului nr. 19/1997 privind transporturile, aprobată prin Legea nr. 197/1998, se stabilesc în funcţie de cerere şi oferta, în condiţiile în care aceste servicii publice sunt prestate de unul ori de un număr restrâns de agenţi economici, ar insemna nu numai o încălcare a dispoziţiilor prevăzute la art. 134 alin. (2) lit. a) şi f) din Constituţie, dar şi o vătămare a intereselor generale ale beneficiarilor acestor servicii publice, cu urmări asupra nivelului lor de trai.

4. Autorul excepţiei critica Legea de aprobare a Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 7/1998, deoarece a fost promulgată după publicarea sa în Monitorul Oficial al României.

Curtea constata ca şi aceasta critica este neîntemeiată. Legea nr. 88/1999 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 7/1998 privind preţurile şi tarifele produselor şi serviciilor care se executa sau se prestează în ţara în cadrul activităţilor cu caracter de monopol natural, al celor supuse prin lege unui regim special sau al regiilor autonome, care se stabilesc cu avizul Oficiului Concurentei, a fost adoptată de Camera Deputaţilor şi de Senat la 19 aprilie 1999 şi a fost promulgată prin Decretul nr. 170 din 21 mai 1999, după care, potrivit procedurii legislative, legea a fost datată la 25 mai 1999 şi înscrisă sub nr. 88/1999. Ulterior, la data de 1 iunie 1999, a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 246.

5. În notele scrise, depuse la dosarul Curţii Constituţionale, autorul excepţiei considera ca Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 7/1998 contravine dispoziţiilor art. 114 alin. (4) din Constituţie, referitoare la adoptarea ordonanţelor de urgenta. Aceasta sustinere nu respecta însă prevederile art. 12 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicată, potrivit cărora "Sesizările trebuie făcute în forma scrisă şi motivate". Totodată, conform dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, "Curtea Constituţională hotărăşte asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea legilor şi a ordonanţelor". Rezultă din cele doua reglementări ca motivarea excepţiei, cu precizarea dispoziţiilor constituţionale incalcate prin textul de lege criticat, trebuia facuta anterior sesizării Curţii, şi anume în momentul ridicării excepţiei de neconstituţionalitate în faţa instanţei de judecată. Curtea Constituţională este competenţa să se pronunţe numai în limitele sesizării. Or, din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate nu rezultă ca prin ordonanţa criticata au fost incalcate şi dispoziţiile art. 114 alin. (4) din Constituţie.

Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu majoritate de voturi,

CURTEA

În numele legii

DECIDE

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 7/1998 privind preţurile şi tarifele produselor şi serviciilor care se executa sau se prestează în ţara în cadrul activităţilor cu caracter de monopol natural, al celor supuse prin lege unui regim special sau al regiilor autonome, care se stabilesc cu avizul Oficiului Concurentei, aprobată prin Legea nr. 88/1999, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Onetrans" - S.A. Onesti în Dosarul nr. 3.333/1999 al Judecătoriei Onesti.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 martie 2000.

PREŞEDINTE,

prof. univ. dr. Ioan Muraru

Magistrat-asistent,

Mihai Paul Cotta

--------