RO
NORME METODOLOGICE din 10 aprilie 2003 privind modul de elaborare și conținutul hărților de risc natural la alunecări de teren
Table of Provisions (21)
Statutory Text (21 Articles)
Normele metodologice privind modul de elaborare și conținutul hărților de risc natural la alunecări de teren, denumite în continuare norme metodologice, prezintă cadrul general privind succesiunea operațiilor de întocmire a hărților de risc natural la alunecări de teren și conținutul acestora.
la normele metodologice
TERMINOLOGIE*)
*) În conformitate cu Glosarul internațional al termenilor de bază, specific managementului dezastrelor, editat de Departamentul Afacerilor Umanitare (DHA) - Geneva 1992, 1993, 1996, sub egida O.N.U. și adoptat în legislația țărilor membre U.E.
Dezastrele naturale sunt fenomene naturale distructive, generatoare de pagube materiale și pierderi de vieți omenești (ploi abundente, viituri, inundații, depuneri masive de zăpadă și gheață, alunecări de teren, cutremure de pământ etc.).
Hazardul natural reprezintă posibilitatea de aparitie într-o zonă și pe o perioadă determinata a unui fenomen ce poate genera distrugeri. Măsura hazardului este probabilitatea de depasire a mărimii caracteristice a respectivului fenomen natural într-un areal și într-un interval de timp dat.
Hazardul antropic (generat de om) se referă la acele fenomene, de regulă naturale, a căror variatie aleatoare este modificată ca urmare a acțiunii omului. Plaja acestor fenomene este foarte largă, plec7nd de la modificarea regimului de precipitații ca urmare a încălzirii atmosferei terestre (influența antropică ușoară) și terminand cu exploziile nucleare (influența antropică totală).
Zonele expuse hazardului natural sunt arealele delimitate geografic în care valori semnificative ale intensității mărimilor ce caracterizează fenomenele naturale au probabilități de depășire ridicate, fără a produce însă în mod expres pagube.
Zonele expuse hazardului alunecărilor de teren sunt arealele cu valori ridicate ale probabilității de alunecare.
Zonele expuse riscurilor naturale sau zonele de risc natural sunt arealele delimitate geografic în care intensitatea mărimilor ce caracterizează fenomenele naturale distructive are probabilități de depășire ridicate, conducând în mod obligatoriu la pagube materiale și/sau pierderi de vieți omenești.
Elementele expuse hazardului natural reprezintă totalitatea persoanelor și bunurilor materiale ce pot fi afectate de producerea fenomenului natural.
Elementele expuse hazardului alunecarilor de teren reprezintă totalitatea persoanelor și bunurilor materiale ce pot fi afectate de producerea alunecarilor de teren.
Caracteristica distructiva a unui fenomen natural generator de pagube reprezintă acea mărime specifică a fenomenului care prin interactiune cu structurile construcțiilor le produce acestora daune. De exemplu, inundatiile au doua caracteristici distructive: înălțimea coloanei de apa și câmpul de viteze; alunecarile de teren lente au câmpul de deplasări diferențiate.
Caracteristica distructiva a unei alunecări de teren reprezintă acea mărime specifică a fenomenului care prin interactiune cu structurile construcțiilor le produce acestora daune: câmpul de deplasări diferențiate pentru alunecările lente, deplasări de subsidenta pentru dezvoltările retrogresive, energia cinetică a masei alunecătoare pentru alunecările rapide.
Vulnerabilitatea reprezintă gradul de pierderi (de la 0% la 100%) rezultat dintr-un fenomen susceptibil de a produce pierderi umane și materiale.
Vulnerabilitatea elementelor expuse la diferite caracteristici distructive reprezintă gradul de afectare al acestora la acțiunea fenomenelor naturale generatoare de pagube. Vulnerabilitatea este un număr adimensional subunitar, având valoarea 0 pentru elementele neafectate și 1 pentru elementele afectate total (pierderi de vieți omenești și pagube de ruina).
Vulnerabilitatea la alunecări de teren reprezintă gradul de afectare al elementelor expuse la acțiunea hazardului alunecarilor de teren.
Riscul este estimarea matematică a probabilității producerii de pierderi umane și pagube materiale pe o perioadă de referința (viitoare) și într-o zonă dată pentru un anumit tip de dezastru. Riscul este definit ca produs între probabilitatea de producere a fenomenului generator de pierderi umane și pagubele materiale și valoarea acestora.
Riscul asociat alunecarilor de teren reprezintă pagubele materiale și pierderile umane potențiale cauzate de apariția acestor fenomene naturale.
1. În cazurile în care pagubele materiale și pierderile umane sunt asociate direct alunecarii versantilor, riscul va fi definit ca produs între probabilitatea de alunecare și valoarea pagubelor materiale și pierderile umane după relațiile
R(m) = P(al) x Σ PM (lei/an)
R(u) = P(al) x Σ PU (morți/an),
în care
P(al) - probabilitatea de alunecare;
V - vulnerabilitatea elementelor expuse;
PM - pierderile materiale maximale cauzate de distrugerea totală a tuturor elementelor expuse;
PU - pierderile de vieți omenești;
R(m) - rata anuală a pierderilor materiale;
R(u) - rata anuală a pierderilor umane.
2. În cazul alunecărilor de teren lente primare sau reactivate, pagubele, atât materiale, cât și umane, nu mai sunt maximale. Vulnerabilitatea structurilor afectate de acest tip de alunecări de teren se poate exprima în funcție de intensitatea caracteristicii distructive. Ținându-se cont ca aceasta este o variabilă aleatoare ce depinde de variația câmpului de solicitări S și rezistente R din versant, se vor determina curba probabilităților de depășire și vulnerabilitatile aferente. În acest caz relațiile de definiție a riscului vor fi
în care
P(dep) - probabilitatea de depasire a caracteristicii distructive;
PM - pierderile materiale maximale cauzate de distrugerea totală a tuturor elementelor expuse;
PU - pierderile de vieți omenești;
R(m) - rata anuală a pierderilor materiale;
R(u) - rata anuală a pierderilor umane.
Suma se referă la totalitatea elementelor expuse hazardului de alunecare.
Hărțile de hazard natural reprezintă izolinii privind distribuția geografică plană a valorilor probabilităților de producere a fenomenelor naturale generatoare de pagube, fiind specifice fiecărui fenomen natural și fiecărei caracteristici distructive.
Hărțile de risc natural reprezintă izolinii privind distribuția geografică plana a valorilor pagubelor materiale și pierderilor umane cauzate de apariția fenomenelor naturale generatoare de pagube. Pentru arealele expuse simultan mai multor fenomene naturale distructive valorile riscului se pot adiționa.
Hărțile de hazard la alunecare reprezintă izolinii privind distribuția geografică plana a valorilor probabilitatilor de alunecare sau ale probabilitatilor de depasire pentru diferite caracteristici distructive specifice, generatoare de pagube.
Hărțile de risc asociat alunecărilor de teren reprezintă distribuția plană a valorilor pagubelor materiale și pierderilor umane anuale potențiale, cauzate de producerea alunecărilor de teren.
Harta de risc natural la alunecări de teren reprezintă sinteza datelor privind prognoza stării de echilibru a versantilor, a pagubelor materiale și a pierderilor de vieți omenești ce pot fi cauzate de producerea alunecarilor de teren, pe un anumit areal și într-un interval de timp dat.
la normele metodologice
ETAPELE ELABORĂRII HĂRȚILOR DE RISC LA ALUNECĂRI DE TEREN
(1) Harta de risc natural la alunecări de teren constituie parte componenta a documentației de amenajare a teritoriului județean și se detaliază în planurile de urbanism generale și în regulamentele locale de urbanism ale localităților fiecărui județ și municipiului București și urmează același regim juridic, de finanțare și aprobare stabilit, potrivit legii, pentru documentațiile de amenajare a teritoriului și documentațiile de urbanism.
(2) Harta de risc natural la alunecări de teren este documentul pe baza căruia consiliul județean poate declara un areal ca zonă de risc la alunecări de teren.
la normele metodologice
CRITERII
pentru estimarea potențialului și probabilitatii de producere a alunecarilor de teren
Nr.
crt.
SIMBOL
CRITERIUL
POTENȚIALUL DE PRODUCERE AL ALUNECĂRILOR (p)
SCĂZUT
MEDIU
RIDICAT
PROBABILITATEA DE PRODUCERE A ALUNECĂRILOR (P) ȘI COEFICIENTUL DE RISC
CORESPUNZĂTOR (K)
PRACTIC ZERO
REDUSĂ
MEDIE
MEDIE - MARE
MARE
FOARTE MARE
0
< 0,10
0,10 + 0,30
0,31 + 0,50
0,51 +
0,80
> 0,80
0
1
2
3
4
5
6
7
8
1
a
LITOLOGIC
Roci stâncoase, masive, compacte
sau fisurate, nealterate
Majoritatea rocilor sedimentare care fac
parte din formațiunea acoperitoare
(deluvii, coluvii și depozite proluviale)
și din categoria rocilor semistâncoase
(roci pelitice stratificate, cum sunt
șisturile argiloase, marnele și
marnocalcarele, cretele s.a., rocile
metamorfice, îndeosebi sisturile de
epizona și mai puțin cele de mesozona,
puternic alterate și exfoliate,unele roci
de natură magmatică puternic alterate
s.a.)
Roci sedimentare detritice
neconsolidate - necimentate, de
tipul argilelor și argilelor grase,
saturate, plastic moi - plastic
consistente, cu umflări și contracții
mari, argile montmorillonitice,
puternic expansive, prafuri și
nisipuri mici și mijlocii afânate în
stare submersată, brecia sării etc.
2
b
GEOMORFOLOGIC
Relief plan orizontal afectat de
procese de eroziune
nesemnificative, văile care
constituie rețeaua hidrografică fiind
într-un avansat stadiu de maturitate
Relief de tip colinar, caracteristic
zonelor piemontane și de podiș,
fragmentat de rețele hidrografice cu văi
ajunse într-un anumit stadiu de
maturitate, mărginite de versanți cu
înălțimi medii și inclinări în general,
medii și mari.
Relief caracteristic zonelor de deal
și de munte, puternic afectat de o rețea densă de văi ținere cu versanți
înalți și puternic înclinați,
majoritatea văilor fiind subsecvente
(paralele cu direcția stratelor).
3
c
STRUCTURAL
Corpuri masive de roci stâncoase de natură magmatică, roci sedimentare stratificate, cu strate în poziție orizontală, roci metamorfice
cu suprafețe de sistuozitate dispuse
în plane orizontale.
Majoritatea structurilor geologice cutate
și faliate afectate de clivaj și fisurație,
structurile diapire, zonele ce marchează
fruntea pânzelor de sariaj.
Structuri geologice caracteristice
ariilor geosinclinale în facies de flis
și formatiunilor de molasă din
depresiunile marginale, structuri
geologice stratificate, puternic
cutate și dislocate, afectate de o
rețea densă de clivaj, fisurație și
stratificație.
4
d
HIDROLOGIC
ȘI CLIMATIC
Zone în general aride, cu precipitații medii anuale reduse.
Debitele scurse pe albiile râurilor,
ale căror bazine hidrografice se
extind în zone de deal și de munte,
în general sunt controlate de
precipitațiile din aceste zone. Pe
albiile râurilor predomină procesele
de sedimentare, eroziunea
producându-se numai lateral în
timpul viiturilor.
Cantități moderate de precipitații.
Văile principale din rețeaua hidrografică
au atins stadiul de maturitate în timp ce
afluenții acestora se afla încă în stadiul de tinerețe. În timpul viiturilor se
produc atât eroziuni verticale cât și
laterale.
Importante transporturi și depuneri de
debite solide.
Precipitații lente de lungă durata cu posibilități mari de infiltrare a apei
în roci.
La ploi rapide, viteze mari de
scurgeri cu transport de debite
solide.
Predomină procesele de eroziune
verticală.
5
e
HIDROGEOLOGIC
Curgerea apelor freatice are loc la
gradienți hidraulici foarte mici.
Forțele de filtrație sunt neglijabile.
Nivelul liber al apei freatice se afla la adâncime mare.
Gradienți de curgere a apei freatice
moderați. Forțele de filtrație au valori care pot influența sensibil starea de
echilibru a versanților.
Nivelul apei freatice, în general, se
situează la adâncimi mai mici de 5
metri.
Curgerea apelor freatice are loc sub gradienți hidraulici mari. La baza versanților, uneori și pe versanți,
apar izvoare de apă. Există o
curgere din interiorul versanților
către suprafața acestora cu
dezvoltarea unor forțe de filtrație ce
pot contribui la declanșarea unor
alunecări de teren.
6
f
SEISMIC
Intensitate seismică pe scara M.S.K
mai mică de gradul 6
Intensitate seismică de gradul 6-7
Intensitate seismică mai mare de gradul 7
7
g
SILVIC
Gradul de acoperire cu vegetație arboricolă mai mare de 80%.
Păduri de foioase cu arbori de dimensiuni mari.
Gradul de acoperire cu vegetație
arboricolă cuprins între 20% și 80%.
Păduri de foioase și conifere, cu arbori
de vârste și dimensiuni variate.
Gradul de acoperire cu vegetație
arboricolă mai mic de 20%.
8
h
ANTROPIC
Pe versanți nu sunt executate construcții importante, acumulările de apă lipsesc.
Pe versanți sunt executate o serie de lucrări (platforme de drumuri și cale
ferată, canale de coastă, cariere s.a.) cu
extindere limitată și pentru care s-au executat lucrări corespunzătoare de protecție a versanților.
Versanți afectați de o rețea densă de conducte de alimentare cu apă și canalizare, drumuri, căi ferate,
canale de coastă cariere,
supraîncărcarea acestora în partea
superioară cu depozite de haldă,
construcții grele s.a.
Lacuri de acumulare care umezesc
versanții în partea inferioară.
Pe baza hărților de risc natural la alunecări de teren, autoritățile administrației publice locale
a) identifica, declara și monitorizează zonele de risc la alunecări de teren;
b) asigură managementul situațiilor de criza în cazul producerii alunecărilor de teren;
c) stabilesc, după caz, măsurile de prevenire și atenuare a riscului natural la alunecări de teren, precum și condițiile de autorizare a executării construcțiilor în arealele respective;
d) detaliază exigențele minime de conținut ale documentațiilor de urbanism și de amenajare a teritoriului pentru zonele expuse riscului natural la alunecări de teren.
Terminologia specifică cu care se operează în elaborarea hărților de risc la alunecări de teren este prezentată în anexa A la prezentele norme metodologice.
Elaborarea hărții de risc natural la alunecări de teren se realizează, de regula, într-un sistem informațional integrat, având la baza bănci de date informatizate și hărți digitale.
Pentru elaborarea hărții de risc natural la alunecări de teren a fiecărui județ trebuie parcurse etapele prezentate în anexa B la prezentele norme metodologice.
(1) Banca de date aferentă hărții de risc natural la alunecări de teren se realizează prin colectarea, stocarea și prelucrarea informațiilor și datelor necesare referitoare la
a) baza topografică și cartografică (hărți existente digitizate, fotograme, imagini satelitare etc.);
b) alunecările de teren existente și lucrările de remediere executate;
c) caracterizarea mediului natural din punct de vedere geologic, geomorfologic, hidrogeologic, hidrologic, meteorologic, pedologic, al vegetației etc.;
d) intervențiile asupra versanților de natura să schimbe echilibrul natural al acestora (defrișări, lucrări de terasamente, amplasarea construcțiilor pe versanți sau la partea superioară a acestora etc.);
e) utilizarea prezentă și de perspectivă a terenului (zone locuite, zone industriale, suprafețe agricole, păduri etc.);
f) elementele expuse hazardului la alunecări de teren (construcții, terenuri).
(2) Identificarea alunecărilor de teren și inventarierea acestora se fac de către autoritățile publice locale prin completarea datelor cuprinse în fișa-anexa la Ordinul comun al ministrului lucrărilor publice și amenajării teritoriului, al șefului Departamentului pentru Administrație Publică Locală, secretar de stat, și al ministrului apelor, pădurilor și protecției mediului privind delimitarea zonelor expuse riscurilor naturale nr. 62/N-19.o/288-1.955/1998, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 354 din 16 septembrie 1998.
(1) Harta de risc natural la alunecări de teren a județului, parte componenta a planului de amenajare a teritoriului județean și/sau zonal, se elaborează, de regulă, la scara 1:25.000. Documentațiile de urbanism - planurile de urbanism generale și regulamentele locale de urbanism aferente - detaliază harta de risc natural la alunecări de teren prin planuri de risc la scări adecvate.
(2) Baza topografică și cartografică pentru harta de risc natural la alunecări de teren utilizează sistemul de proiectie Stereo '70, cu echidistanța curbelor de nivel de 2 m și nivel de referința Marea Neagră.
Harta de hazard la alunecări de teren a județului, componenta a hărții de risc natural la alunecări de teren, se întocmește etapizat, începând cu zonele cu densitate mare a elementelor expuse hazardului la alunecări de teren, precum și/sau în zonele în care s-au identificat fenomene de instabilitate.
(1) Harta de hazard la alunecări de teren se întocmește pe baza planurilor și hărților topografice, prin documentare, studii și cercetări de teren, avându-se în vedere date geologice, geomorfologice, hidrogeologice, hidrologice, meteorologice, existența alunecărilor de teren și a lucrărilor de remediere a acestora, date referitoare la intervențiile asupra versanților de natură să schimbe echilibrul natural și altele.
(2) Harta de hazard la alunecări de teren se elaborează în conformitate cu principiile din Ghidul privind identificarea și monitorizarea alunecărilor de teren și stabilirea soluțiilor-cadru de intervenție - GT006-97, aprobat prin Ordinul ministrului lucrărilor publice și amenajării teritoriului nr. 18/N/1997 și publicat în Buletinul construcțiilor nr. 10/1998, și Ghidul de redactare a hărților de risc la alunecare a versantilor, pentru asigurarea stabilitatii construcțiilor - GT019-98, aprobat prin Ordinul ministrului lucrărilor publice și amenajării teritoriului nr. 80/N/1998 și publicat în Buletinul construcțiilor nr. 6/2000.
(3) Harta de hazard la alunecări de teren se actualizează periodic și ori de câte ori intervin modificări ale datelor inițiale.
Pentru redactarea hărții de hazard la alunecări de teren este necesară parcurgerea următoarelor etape
a) estimarea valorii și a distribuției geografice a coeficienților de risc K(a÷h) pe baza criteriilor din anexa C la prezentele norme metodologice, în domeniul de variatie specific: litologic [K(a)], geomorfologic [K(b)], structural [K(c)], hidrologic și climatic [K(d)], hidrogeologic [K(e)], seismic [K(f)], silvic [K(g)], antropic [K(h)];
b) stabilirea gradelor de potențial (scăzut, mediu, ridicat) cărora le corespunde o anumită probabilitate de producere a alunecarilor (practic zero, redusă, medie, medie-mare, mare și foarte mare);
c) împărțirea arealului pe care se dorește întocmirea hărții de hazard la alunecări de teren în suprafețe poligonale delimitate astfel încât sa reprezinte depozite cat mai omogene litologic și structural;
d) evaluarea, pentru fiecare suprafață poligonală, a coeficienților de risc K(a÷h);
e) calcularea coeficientului mediu de hazard K(m), corespunzător fiecărei suprafețe poligonale analizate, cu relația
f) întocmirea hărții cu distribuția geografică a coeficientului mediu de hazard K(m).
(1) Elaborarea hărții de risc natural la alunecări de teren se face pe baza hărții de hazard la alunecări de teren și pe baza analizei datelor privind elementele expuse hazardului la alunecări de teren și a vulnerabilității acestora, utilizându-se pentru estimarea riscului la alunecări de teren relațiile de definiție prezentate în anexa A la prezentele norme metodologice.
(2) Elaborarea hărții definite la alin. (1) se face cu precădere pentru zonele în care se afla un număr și/sau o categorie importanța de elemente supuse unui hazard ridicat al alunecărilor de teren.
Harta de risc natural la alunecări de teren cuprinde, în principal, delimitarea următoarelor zone
a) arealele declarate, potrivit legii, zone de risc la alunecări de teren;
b) zonele construite expuse alunecarilor de teren și la care urmează să se stabilească măsuri pentru atenuarea și/sau înlăturarea efectelor alunecărilor de teren;
c) zonele unde frecventa și amploarea ridicată a alunecarilor de teren nu permit executarea de lucrări de remediere și impun instituirea interdicției amplasării construcțiilor definitive.
Interpretarea hărții de risc natural la alunecări de teren permite adoptarea unor categorii de măsuri pentru prevenirea producerii alunecărilor de teren și atenuarea efectelor acestora, constând, în principal, în
a) modificări în utilizarea terenurilor; restrictionarea și, după caz, interzicerea amplasării construcțiilor și/sau a utilizării terenului, în funcție de categoria de folosință și de limitările induse de riscul la alunecări de teren;
b) schimbarea destinației terenurilor și adoptarea măsurilor constructive suplimentare, acolo unde este cazul;
c) elaborarea de programe privind asigurarea bunurilor și persoanelor pentru cazuri de alunecări de teren;
d) monitorizarea alunecarilor de teren în vederea instituirii sistemelor de prognoza și avertizare;
e) alocarea judicioasă a fondurilor pentru aplicarea măsurilor menite sa diminueze riscul la alunecări de teren;
f) realizarea planurilor de intervenție în caz de dezastru.
(1) Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței inițiază elaborarea, avizează în comitetele tehnice de specialitate și aprobă ghidurile, metodologiile și studiile-pilot necesare elaborării hărților de risc natural la alunecări de teren.
(2) Finanțarea acțiunilor prevăzute la alin. (1) se asigura din venituri proprii constituite potrivit art. 40 alin. 1 din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcții, cu modificările și completările ulterioare.
Anexele A, B și C fac parte integrantă din prezentele norme metodologice.
Notă
Aprobate prin HOTĂRÂREA nr. 447 din 10 aprilie 2003, publicată în Monitorul Oficial nr. 305 din 7 mai 2003.
Capitolul 1
Dispoziții generale
Capitolul 2
Modul de elaborare și conținutul hărților de risc natural la alunecări de teren
Capitolul 3
Dispoziții finale
-------