DECIZIA nr. 646 din 17 octombrie 2019 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării terorismului, în interpretarea dată prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală privind pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept referitoare la infracțiunea de spălare a banilor

Valer Dorneanu

- președinte

Cristian Deliorga

- judecător

Marian Enache

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia-Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Cristina Teodora Pop

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cristina Bunea.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării terorismului, excepție ridicată de Palma Erika Podhora și Grigore Serac în Dosarul nr. 1.441/102/2016/a2 al Tribunalului Mureș - Secția penală, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.966 D/2017.

2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra faptului că dosarul este la al doilea termen de judecată și, în privința procedurii de citare învederează că, în dimineața zilei de 17 octombrie 2019, a fost trimisă la dosarul cauzei o înștiințare conform căreia autorul excepției de neconstituționalitate, domnul Grigore Serac, s-a mutat de la adresa la care a fost citat. Menționează că, pentru termenul din data de 26 septembrie 2019, autorul excepției de neconstituționalitate, domnul Grigore Serac, a fost citat la domiciliul procesual ales, unde a primit citația, precum și la o altă adresă, comunicată de Tribunalul Mureș – Secția penală, la care citația i-a fost înmânată personal. Prin urmare, modificarea adresei invocată a intervenit în intervalul de timp de la termenul de judecată din data de 26 septembrie 2019 și până la data de 17 octombrie 2019, fără ca autorul excepției să comunice Curții Constituționale această schimbare. Reprezentantul Ministerului Public apreciază că procedura de citare este legal îndeplinită. Curtea constată că procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate. Se arată că, din perspectiva criticii potrivit căreia autorul infracțiunii predicat poate fi și autorul infracțiunii de spălare a banilor, excepția de neconstituționalitate a devenit inadmisibilă, ca urmare a pronunțării de către Curtea Constituțională a Deciziei nr. 418 din 19 iunie 2018. Cu privire la lipsa prevederii în textul criticat a cerinței privind cunoașterea provenienței bunurilor de către autorul infracțiunii de spălare a banilor și, respectiv, stabilirea priorității în aplicare a normelor juridice naționale în raport cu dispozițiile Convenției Consiliului Europei privind spălarea, descoperirea, sechestrarea și confiscarea produselor infracțiunii și finanțarea terorismului, se susține că se impune ca aceste critici să fie respinse ca neîntemeiate, având în vedere că ele au fost analizate cu prilejul pronunțării deciziei anterior menționate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele

4. Prin Încheierea din 13 decembrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 1.441/102/2016/a2, Tribunalul Mureș - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării terorismului, excepție ridicată de Palma Erika Podhora și Grigore Serac într-o cauză având ca obiect stabilirea vinovăției autorilor excepției de neconstituționalitate, sub aspectul săvârșirii mai multor infracțiuni, printre care și cea de spălare a banilor, prevăzută la art. 29 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 656/2002.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 656/2002 au un caracter general și ambiguu, neindicând în mod clar în ce constă conduita incriminată, respectiv care este sfera de cuprindere a noțiunii de „dobândire, deținere, folosire de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârșirea de infracțiuni“. Se susține că această manieră de incriminare duce în derizoriu infracțiunea de spălare a banilor, în condițiile în care orice deținere sau folosire a oricăror bunuri, cunoscând că provin din săvârșirea unei infracțiuni, reprezintă conținutul constitutiv al normei de incriminare. Se arată că infracțiunea de spălare a banilor este o infracțiune gravă, iar prin reglementarea sa în legislația internă s-a urmărit nu doar îndeplinirea obligației de transpunere a aquis-ului comunitar, ci și prevenirea și sancționarea unor activități ilicite complexe, a unor circuite financiare infracționale de amploare, realizate prin manevre ascunse, care, de cele mai multe ori, nu permit nici identificarea infracțiunii predicat, nici tragerea la răspundere penală a autorului acestei infracțiuni. Se susține că acest comportament ilicit prevăzut de norma de incriminare ar trebui să fie bine determinat, iar modalitatea de deținere, dobândire sau folosire a bunurilor să îmbrace un caracter specific din care să rezulte, în mod clar, intenția de a disimula sau de a favoriza disimularea bunurilor provenite din săvârșirea infracțiunii predicat. Se arată că, pentru restabilirea constituționalității textului criticat, este nevoie ca nu orice conduită subsecventă unei infracțiuni producătoare de prejudicii materiale, constând în folosirea firească a produsului infracțiunii, fără a se încerca reintroducerea bunurilor sau a sumelor de bani în circuitul financiar, prin acte de natură a disimula proveniența acestora, să constituie infracțiunea de spălare a banilor. Se susține de asemenea că actuala reglementare a infracțiunii de spălare a banilor, în varianta prevăzută la art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, se suprapune cu infracțiunea de tăinuire, prevăzută la art. 270 alin. (1) din Codul penal. Pentru acest motiv, se ridică întrebarea dacă textul criticat intră în concurs cu dispozițiile art. 270 alin. (1) din Codul penal și se afirmă că un asemenea paralelism legislativ este de natură a contraveni prevederilor constituționale ale art. 23 alin. (12). Este invocată Convenția Consiliului Europei din 16 mai 2005 privind spălarea, descoperirea, sechestrarea și confiscarea produselor infracțiunii și finanțarea terorismului, semnată la Varșovia, despre care se afirmă că se impune a fi respectată prin prisma dispozițiilor constituționale ale art. 11 alin. (2) și ale art. 148. Se arată că statul român a ratificat, fără a formula rezerve, convenția anterior menționată și se face trimitere la art. 9 din aceasta, ce reglementează infracțiunea de spălare a banilor. Se susține că, din perspectiva Convenției de la Varșovia, se impune a fi clarificate următoarele trei aspecte: dacă autorul infracțiunii predicat poate fi și autorul infracțiunii de spălare a banilor; necuprinderea în textul criticat a cerinței cunoașterii provenienței bunurilor de către autorul infracțiunii de spălare a banilor; stabilirea priorității în aplicare a normelor juridice naționale în raport cu prevederile Convenției de la Varșovia, câtă vreme dispozițiile acesteia din urmă au fost transpuse în mod defectuos în dreptul intern, aspect ce determină o contrarietate între dispozițiile art. 29 din Legea nr. 656/2002 și prevederile art. 9 din aceeași Convenție. Se arată că scopul Convenției de la Varșovia și transpunerea sa în dreptul intern nu au nimic în comun cu criminalitatea tradițională națională, ci presupun prevenirea apariției unor probleme grave în fluxul financiar național și internațional, prin stimularea cooperării în vederea privării autorilor anumitor infracțiuni de produsele acestora. Prin urmare, între infracțiunea predicat și cea subsecventă de spălare a banilor trebuie să existe o legătură dialectică, cea de-a doua neputând exista fără infracțiunea predicat, motiv pentru care doar aceasta din urmă poate fi autonomă. Se susține că determinarea unei astfel de condiționări între infracțiunea predicat și cea subsecventă trebuie realizată la nivel legal, neputând fi lăsată la aprecierea instanțelor de judecată. Se face trimitere la Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală. Se conchide că prevederile art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 sunt lipsite de claritate, precizie și previzibilitate. Este invocată, totodată, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la calitatea legii și la principiul legalității incriminării, respectiv hotărârile din 25 noiembrie 1996, 4 mai 2000 și 8 iunie 2006, pronunțate în cauzele Wingrove împotriva Regatului Unit, Rotaru împotriva României și Lupșa împotriva României. Pentru aceleași motive, se susține că textul criticat încalcă prevederile art. 21 alin. (3), ale art. 23 alin. (12) și ale art. 24 din Constituție, precum și dispozițiile art. 6 din Convenție.

6. Tribunalul Mureș - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este întemeiată. Se susține că prevederile art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (5), ale art. 21 alin. (3), ale art. 23 alin. (12) și ale art. 148, precum și prevederilor art. 6 și 7 din Convenție. Se arată că textul criticat are caracter general și ambiguu, întrucât în conținutul său nu se indică în mod clar și de o manieră concretă în ce constă conduita incriminată, respectiv care este sfera de cuprindere a noțiunii de „dobândire, deținere, folosire de bunuri cunoscând că acestea provin din săvârșirea de infracțiuni“. Se susține că din modul în care este redactat textul criticat rezultă că orice deținere sau folosire a unui bun cunoscând că provine din săvârșirea de infracțiuni formează conținutul constitutiv al infracțiunii de spălare a banilor. Or, aceasta din urmă este o infracțiune gravă, motiv pentru care comportamentul ilicit corespunzător ar trebui să fie clar determinat, iar modalitatea de deținere, dobândire sau folosire a bunurilor, la care fac referire prevederile art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, să îmbrace un caracter specific, din care să rezulte cu claritate intenția de a disimula sau de a favoriza simularea provenienței bunurilor. Se susține că standardele anterior menționate se impun pentru a putea diferenția infracțiunea de spălare a banilor de folosirea „normală“ a bunurilor provenite din comiterea unor infracțiuni producătoare de prejudicii, precum furtul.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale supuse controlului de constituționalitate sunt constituționale. Se arată că prevederile art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 reglementează clar și precis, într-o manieră accesibilă, previzibilă și neechivocă infracțiunea de spălare a banilor. Se susține că, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale și celei a Curții Europene a Drepturilor Omului, legile nu pot avea o precizie absolută, având în vedere caracterul lor general, și că acestea trebuie completate cu o interpretare riguroasă, coerentă și previzibilă, atribuție ce revine organelor judiciare. Se face trimitere la deciziile Curții Constituționale nr. 889 din 16 octombrie 2007, nr. 20 din 8 ianuarie 2009, nr. 73 din 27 ianuarie 2011, nr. 79 din 27 ianuarie 2011 și nr. 874 din 23 octombrie 2012. Se mai susține că prevederile art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 dau expresie dispozițiilor constituționale ale art. 23 alin. (12) și ale art. 73 alin. (3) lit. h). Se arată că prevederile art. 21 alin. (3) din Constituție și cele ale art. 6 din Convenție nu au incidență în cauză, întrucât dispozițiile legale criticate constituie norme de drept penal substanțial.

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, conform încheierii de sesizare, dispozițiile art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării terorismului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 702 din 12 octombrie 2012, care au următorul cuprins: „(1) Constituie infracțiunea de spălare a banilor și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 12 ani: [...] c) dobândirea, deținerea sau folosirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârșirea de infracțiuni.“

12. Ulterior invocării prezentei excepții de neconstituționalitate, Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării terorismului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 702 din 12 octombrie 2012, a fost abrogată prin Legea nr. 129 din 11 iulie 2019 pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 589 din 18 iulie 2019. Cu privire la o astfel de ipoteză, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, prin care a constatat că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare. Având în vedere că autorii prezentei excepții de neconstituționalitate au fost trimiși în judecată, printre altele, pentru săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor, în formele prevăzute la art. 29 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 656/2002, precum și soluția pronunțată prin Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, Curtea reține că se impune a se pronunța asupra constituționalității prevederilor art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării terorismului.

13. Anterior sesizării Curții Constituționale cu prezenta excepție de neconstituționalitate, dispozițiile art. 29 alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea nr. 656/2002 au făcut obiectul Deciziei nr. 16 din 8 iunie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală privind pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept referitoare la infracțiunea de spălare a banilor, respectiv dacă acțiunile enumerate în cuprinsul art. 29 alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea nr. 656/2002, republicată (schimbarea sau transferul, ascunderea ori disimularea și dobândirea, deținerea sau folosirea) reprezintă modalități normative distincte de săvârșire a infracțiunii de spălare a banilor sau reprezintă variante alternative ale elementului material al laturii obiective a infracțiunii de spălare a banilor. Prin decizia anterior menționată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 654 din 25 august 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit, printre altele, că subiectul activ al infracțiunii de spălare a banilor poate fi și subiect activ al infracțiunii din care provin bunurile. Așa fiind, la data sesizării Curții Constituționale cu prezenta excepție de neconstituționalitate, prevederile art. 29 alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea nr. 656/2002 erau aplicabile în interpretarea dată acestora prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016 anterior menționată. Având în vedere aceste considerente, Curtea reține ca obiect al excepției de neconstituționalitate dispozițiile art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării terorismului în interpretarea dată prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală privind pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (a se vedea Decizia nr. 418 din 19 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 19 iulie 2018, paragrafele 11-12).

14. Se susține că textul criticat contravine prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) cu privire la calitatea legii, ale art. 11 alin. (1) și (2) referitor la dreptul internațional și dreptul intern, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 23 alin. (12) cu privire la principiul legalității incriminării și ale art. 148 referitor la integrarea în Uniunea Europeană, precum și prevederilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil.

15. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile legale criticate au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate, prin Decizia nr. 418 din 19 iunie 2018, precitată, constatându-se că dispozițiile art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării terorismului, în interpretarea dată prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală privind pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în ceea ce privește subiectul activ al infracțiunii (pct. 2 din dispozitiv), sunt neconstituționale.

16. Având în vedere sesizarea Curții cu prezenta excepție de neconstituționalitate prin Încheierea din 13 decembrie 2017, prin urmare anterior pronunțării Deciziei nr. 418 din 19 iunie 2018, precum și dispozițiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, conform cărora „Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale“, Curtea reține că prezenta excepție de neconstituționalitate urmează a fi respinsă, ca devenită inadmisibilă.

17. Potrivit Deciziei nr. 126 din 3 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 185 din 11 martie 2016, Curtea reține că soluția mai sus arătată va putea constitui temei al unei cereri de revizuire.

18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE

Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării terorismului, în interpretarea dată prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală privind pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept referitoare la infracțiunea de spălare a banilor, excepție ridicată de Palma Erika Podhora și Grigore Serac în Dosarul nr. 1.441/102/2016/a2 al Tribunalului Mureș - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Mureș - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 17 octombrie 2019.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop

-----