DECIZIA nr. 607 din 10 octombrie 2019 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, în ansamblul său

Valer Dorneanu

- președinte

Cristian Deliorga

- judecător

Marian Enache

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Bianca Drăghici

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, precum și a Ordonanței Guvernului nr. 15/2002, în integralitatea sa, excepție ridicată de Cabinetul Individual de Avocatură Belecciu Gilmar, prin avocat Gilmar Belecciu, în Dosarul nr. 29.033/212/2015* al Judecătoriei Constanța - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.744D/2017.

2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere că în această materie există precedent constituțional.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele

4. Prin Încheierea din 19 octombrie 2017, astfel cum a fost modificată prin Încheierea nr. 17.485 din 30 octombrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 29.033/212/2015*, Judecătoria Constanța - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, precum și a Ordonanței Guvernului nr. 15/2002, în integralitatea sa. Excepția a fost ridicată de Cabinetul Individual de Avocatură Belecciu Gilmar, prin avocat Gilmar Belecciu, într-o cauză având ca obiect o acțiune în constatarea nulității obligației de plată a rovinietei.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că introducerea tarifului de utilizare și a rovinietei este neconstituțională. Astfel, apreciază că taxa criticată, denumită rovinietă pentru utilizarea drumurilor, este o taxă de drum la fel ca cea inclusă în prețul benzinei și contravine principiului prevăzut în art. 56 din Constituția României - principiul justei așezări a sarcinilor fiscale - și principiului unicității taxei, reglementat de Codul fiscal, în sensul că pentru unul și același serviciu prestat unei persoane, aceasta nu datorează taxa decât o singură dată, taxa atacată reprezentând o suprapunere în mod vădit cu taxa reglementată prin art. 175 și art. 193 din Codul fiscal, a cărei finalitate este tot folosirea drumurilor publice naționale.

6. Autorul consideră că este injustă plata taxei pe valoarea adăugată la o taxă denumită rovinietă, ambele direcționate către bugetul general al statului. În opinia sa, această situație constituie o îmbogățire fără justă cauză a statului român.

7. Autorul apreciază că rovinieta nu se încadrează în nicio definiție admisă de Directiva 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, astfel că, în opinia sa, „ne aflam în ipoteza unei simple taxe aplicată de un stat membru, desprinzându-se ideea că taxa pe valoarea adăugată este datorată doar în momentul în care o persoană impozabilă pune la dispoziția unei alte persoane (fie ea impozabilă sau neimpozabilă) bunuri sau servicii de care aceasta să beneficieze în schimbul unei contraprestații“.

8. Cu privire la critica de neconstituționalitate a Ordonanței Guvernului nr. 15/2002, în ansamblul său, prin raportare la art. 115 alin. (4) din Constituție, se arată că Guvernul poate adopta o ordonanță de urgență numai dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiții: existența unei situații extraordinare, reglementarea acesteia să nu poată fi amânată și urgența să fie motivată în cuprinsul ordonanței. Față de aceste repere susține că, în preambulul ordonanței de urgență supuse controlului, caracterul de urgență este determinat de oportunitatea, rațiunea și utilitatea reglementării, fără a se evidenția însă existența unei situații extraordinare a cărei reglementare nu poate fi amânată. În final, autorul conchide că, în situația în care se va admite prezenta excepție de neconstituționalitate, este lipsită de utilitate examinarea celorlalte critici aduse actului normativ în raport cu prevederile art. 56 din Constituția României.

9. Judecătoria Constanța - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată, iar dispozițiile criticate nu intră în conflict cu prevederile art. 56 din Constituție, având în vedere că, prin perceperea unui tarif de utilizare a drumurilor naționale, nu se încalcă aceste prevederi constituționale, contribuția cetățenilor prin plata tarifului de utilizare la formarea (parțială) a bugetului necesar pentru întreținerea drumurilor naționale îndeplinind condiția de a fi prevăzută de lege și corespunzând unui serviciu, respectiv aceluia de punere la dispoziție a infrastructurii rutiere naționale. În fapt, nemulțumirea reclamantului este determinată, în accepțiunea sa, de obligația de a achita de două ori un tarif pentru același serviciu, ceea ce ar contraveni prevederilor Codului fiscal, care reglementează principiul unicității taxei, însă o asemenea verificare nu poate face obiectul controlului de constituționalitate, care vizează conformitatea unor prevederi din legi sau ordonanțe cu Constituția, iar nu cu un act de rang inferior normei fundamentale. În ceea ce privește neconstituționalitatea ordonanței în ansamblul său, instanța apreciază că excepția nu este întemeiată, întrucât susținerile reclamantului nu sunt pertinente, acesta făcând confuzie între ordonanța de urgență a Guvernului și ordonanța de Guvern.

10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

11. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată, având în vedere că atât prevederile art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, cât și Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, în ansamblul său, au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate, inclusiv prin raportare la art. 56 din Constituție (de exemplu, Decizia nr. 782 din 20 septembrie 2007, Decizia nr. 745 din 24 iunie 2008 și Decizia nr. 1.204 din 20 septembrie 2011), Curtea Constituțională respingând criticile formulate. Totodată, se arată că prevederile constituționale ale art. 115 alin. (4) nu au incidență în cauză, în condițiile în care Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 a fost adoptată în temeiul Legii nr. 751/2001 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe, în acord cu art. 115 alin. (1) și (2) din Constituție, iar nu ca Ordonanță „de urgență“ a Guvernului, în sensul prevederilor constituționale invocate de autor.

12. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele

13. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

14. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit Încheierii de sesizare din 19 octombrie 2017, astfel cum a fost modificată prin Încheierea nr. 17.485 din 30 octombrie 2017, dispozițiile art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2002, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, precum și Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, în integralitatea sa. Însă, având în vedere notele autorului excepției depuse în motivarea criticii, Curtea reține că obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, în ansamblul său.

15. Autorul excepției consideră că dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 56 privind contribuțiile financiare și ale art. 115 alin. (4), potrivit căruia „Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență numai în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligația de a motiva urgența în cuprinsul acestora“.

16. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, prin Decizia nr. 257 din 21 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 27 iunie 2013, a statuat că dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 au ca obiect tarifarea utilizării și a trecerii pe rețeaua de drumuri naționale din România și instituie reguli speciale privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, pentru diferite categorii de autovehicule și de proprietari și utilizatori ai acestora, stabilind același regim juridic în cadrul fiecărei categorii și prevăzând în mod diferit de la o categorie la alta, în funcție de particularitățile acestora.

17. De asemenea, Curtea reține că, potrivit art. 1 alin. (1) lit. e) și j) și alin. (1^1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, tariful de utilizare reprezintă o anumită sumă a cărei plată conferă unui vehicul dreptul de a utiliza, pe parcursul unei perioade date, rețeaua de drumuri naționale din România, concesionată Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A.; rovinieta constituie înregistrarea în format electronic a tarifului de utilizare, iar rovinieta valabilă reprezintă înregistrarea în baza de date a SIEGMCR a informațiilor privind achitarea corespunzătoare a tarifului de utilizare pentru un vehicul, a cărei perioadă de valabilitate cuprinde data și ora pentru care se efectuează verificarea. De asemenea, potrivit art. 1 alin. (1) lit. n) din ordonanță, SIEGMCR - sistem informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control al rovinietei - este sistemul informatic ce permite înregistrarea în format electronic a informațiilor privind achitarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere, gestiunea datelor privind vehiculele pentru care tarifele au fost achitate, monitorizarea și controlul achitării tarifului de utilizare și de trecere.

18. Totodată, Curtea observă că prin prevederile art. 1 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 se introduce tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România pentru toate vehiculele înmatriculate și pentru toți utilizatorii români și străini. Neachitarea acestui tarif reprezintă contravenție și se sancționează cu amendă, limitele acesteia fiind stabilite în funcție de tipul vehiculului și fiind cuprinse în anexa nr. 2 la ordonanță (a se vedea în acest sens Decizia nr. 640 din 16 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1107 din 28 decembrie 2018, și Decizia nr. 57 din 26 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2012).

19. Referitor la critica formulată prin raportare la prevederile art. 56 din Constituție, prin Decizia nr. 745 din 24 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 569 din 29 iulie 2008, Curtea a statuat că tariful de utilizare a drumurilor publice instituit prin ordonanța criticată nu reprezintă o taxă, în sensul de obligație fiscală impusă unei anumite categorii de persoane și care se face venit la bugetul de stat sau bugetele locale, deoarece, potrivit art. 12 alin. (1) din ordonanța criticată, sumele încasate în urma aplicării tarifelor de utilizare se constituie venit la dispoziția Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A. Totodată, aceste sume sunt utilizate pentru finanțarea lucrărilor de construcție, modernizare, întreținere și reparație a drumurilor naționale, precum și pentru garantarea și rambursarea creditelor externe și interne contractate în acest scop, inclusiv pentru plăți în numele autorității publice contractante, ca urmare a obligațiilor asumate în cadrul contractelor de parteneriat public-privat în sectorul drumurilor naționale și autostrăzilor.

20. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a actului normativ în ansamblul său, prin raportare la art. 115 alin. (4) din Constituție, Curtea constată netemeinicia acestei susțineri, având în vedere că Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 a fost adoptată, în acord cu prevederile constituționale ale art. 115 alin. (1) și (2), în temeiul art. 1 pct. II.12 din Legea nr. 751/2001 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 840 din 27 decembrie 2001, nu ca ordonanță de urgență așa cum în mod eronat susține autorul excepției.

21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Cabinetul Individual de Avocatură Belecciu Gilmar, prin avocat Gilmar Belecciu, în Dosarul nr. 29.033/212/2015* al Judecătoriei Constanța - Secția civilă și constată că dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, în ansamblul său, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Constanța - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 10 octombrie 2019.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Bianca Drăghici

-----