DECIZIA nr. 740 din 21 noiembrie 2019 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală

Valer Dorneanu

- președinte

Cristian Deliorga

- judecător

Marian Enache

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Marieta Safta

- prim-magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Dana-Cristina Bunea.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Nelu Galeș și Adriana Galeș în Dosarul nr. 412/259/2017 al Tribunalului Prahova - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.425 D/2017.

2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată, invocând jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele

4. Prin Încheierea din 6 septembrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 412/259/2017, Tribunalul Prahova - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu „excepția de neconstituționalitate“. Excepția, având ca obiect, potrivit considerentelor încheierii de sesizare, prevederile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, a fost ridicată de Nelu Galeș și Adriana Galeș în cadrul contestației formulate împotriva încheierii judecătorului de cameră preliminară prin care s-a pronunțat asupra plângerii împotriva ordonanței de clasare a procurorului.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că participantului la procesul penal nemulțumit de hotărârea judecătorului de cameră preliminară în materia plângerii împotriva actelor procurorului trebuie să i se asigure toate instrumentele juridice consfințite de Constituție și de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectiv accesul liber la justiție prin parcurgerea celor două grade de jurisdicție judecătorească și dreptul la un proces echitabil. Exercitarea căilor de atac este garantată de Constituție prin art. 129, iar sintagma „în condițiile legii“ din cuprinsul textului nu trebuie interpretată în sens negativ, de interdicție a exercitării, ci înseamnă exercitarea lor pozitivă, dar în conformitate cu legea organică de reglementare, nicidecum excluderea de la această exercitare.

6. Tribunalul Prahova - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dreptul la un proces echitabil nu este încălcat prin existența doar a unui grad de jurisdicție, iar căile de atac pot fi exercitate în condițiile legii. Conform legiuitorului constituțional, există posibilitatea, fără a încălca prevederile constituționale, ca în anumite cauze să nu existe decât o cale de atac în fața unei instanțe judecătorești.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată mai întâi faptul că menționarea ca obiect al acesteia, în notele scrise ale autorilor, a dispozițiilor art. 341 alin. (6) din Codul de procedură penală este rezultatul unei erori materiale. De fapt, sunt criticate dispozițiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, care statuează asupra caracterului definitiv al încheierii prin care judecătorul de cameră preliminară pronunță una dintre soluțiile prevăzute la alin. (6) al aceluiași articol.

9. Cu privire la criticile formulate, Guvernul arată că, în virtutea dispozițiilor art. 129 din Constituție, legiuitorul are prerogativa de a stabili căile de atac ce se pot exercita împotriva hotărârilor judecătorești. Pe de altă parte, nicio prevedere a Legii fundamentale nu reglementează dreptul la exercitarea căilor de atac în orice cauză. În ceea ce privește principiul dublului grad de jurisdicție în materie penală, acesta nu are incidență în cazul dispozițiilor criticate, deoarece, așa cum rezultă fără echivoc din conținutul normativ al art. 2 din Protocolul nr. 7 adițional la Convenție, el este aplicabil exclusiv cauzelor penale în care se cercetează raportul penal de conflict (săvârșirea imputabilă de către inculpat a faptei deduse judecății), deci hotărârilor prin care instanța soluționează fondul acțiunii penale pronunțând achitarea, încetarea procesului penal sau, după caz, condamnarea. Or, soluțiile pe care judecătorul de cameră preliminară le poate pronunța asupra plângerii reglementate de art. 340 din Codul de procedură penală nu vizează fondul cauzei, ci numai legalitatea și temeinicia ordonanței atacate. Dreptul la un recurs efectiv nu se confundă cu dreptul la exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești și nu are semnificația asigurării dublului grad de jurisdicție, ci este un drept cu caracter subsidiar, ce presupune posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicție, de a supune judecății unei instanțe naționale încălcarea oricăruia dintre drepturile recunoscute de Convenție. Câtă vreme dispozițiile art. 340 și următoarele din Codul de procedură penală constituie tocmai temeiul juridic în virtutea căruia orice persoană interesată poate solicita instanței judecătorești - în persoana judecătorului de cameră preliminară - verificarea legalității și temeiniciei soluțiilor de netrimitere în judecată dispuse de procuror, prevederile criticate nu doar că nu aduc atingere dreptului la un recurs efectiv, ci chiar constituie o aplicare a acestuia în dreptul intern.

10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele

11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit concluziilor scrise ale autorilor, atașate la dosar, „excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (6) din Codul de procedură penală prin care se declară că: «Încheierea prin care a fost soluționată plângerea este definitiv㻓. În realitate, așa cum reține și instanța de judecată în considerentele încheierii de sesizare, precum și Guvernul în punctul de vedere transmis Curții Constituționale, această soluție legislativă se regăsește în art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală. Ca urmare, Curtea se va pronunța asupra excepției de neconstituționalitate cu acest din urmă obiect, art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală având următorul conținut: „Încheierea prin care s-a pronunțat una dintre soluțiile prevăzute la alin. (6), alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b) și d) și alin. (7^1) este definitivă.“

13. Dispozițiile constituționale invocate în motivarea excepției sunt cuprinse în art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil și art. 129 - Folosirea căilor de atac. Se invocă de asemenea dispozițiile art. 6 - Dreptul la un proces echitabil și art. 13 - Dreptul la un recurs efectiv din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și cele ale art. 2 - Dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală din Protocolul nr. 7 adițional la Convenție.

14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile legale criticate au mai fost supuse controlului Curții Constituționale din perspectiva unor critici similare.

15. Astfel, cu prilejul pronunțării Deciziei nr. 801 din 5 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 16 februarie 2018, Curtea a reținut că încheierea la care face referire textul criticat este definitivă, însă acest fapt nu este de natură a afecta constituționalitatea prevederilor invocate, deoarece stabilirea competenței instanțelor judecătorești și instituirea regulilor de desfășurare a procesului, deci și reglementarea căilor de atac, constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Astfel, atât art. 129, cât și art. 126 alin. (2) din Constituție fac referire la „condițiile legii“ atunci când reglementează exercitarea căilor de atac, competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată urmând a fi prevăzute „numai prin lege“ (paragraful 23).

16. Prin aceeași decizie, Curtea a reținut că dispozițiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală nu aduc atingere dreptului la apărare prevăzut de art. 24 din Legea fundamentală și nici accesului liber la justiție și dreptului la un proces echitabil, consacrate de art. 21 din Constituție și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât nu înlătură posibilitatea de a beneficia de drepturile și garanțiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces judecat de către o instanță independentă, imparțială și stabilită prin lege, într-un termen rezonabil. Nicio prevedere a Legii fundamentale și a actelor normative internaționale invocate de autorii excepției nu reglementează dreptul la exercitarea căilor de atac în orice cauză. Astfel, art. 129 din Constituție stabilește că părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac numai în condițiile legii. De asemenea, având în vedere natura cauzelor reglementate prin dispozițiile art. 340 și art. 341 din Codul de procedură penală, în care nu se judecă infracțiunea care a format obiectul cercetării sau urmăririi penale, ci soluția de neurmărire sau netrimitere în judecată dispusă de procuror, prevederile art. 2 privind dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală din Protocolul nr. 7 la Convenție nu sunt aplicabile. De asemenea prevederile art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu au aplicabilitate în cauza de față, întrucât dreptul la un recurs efectiv este distinct de dreptul la exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești. Eliminarea căilor de atac în această materie este justificată de caracterul special al procedurii instituite de prevederile art. 340 și art. 341 din Codul de procedură penală, legiuitorul urmărind să asigure celeritatea procedurii și obținerea în mod rapid a unei hotărâri definitive prin care să fie exercitat controlul judiciar cu privire la soluția procurorului. (paragrafele 24 și 25)

17. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a modifica jurisprudența Curții, atât soluția, cât și considerentele deciziei menționate, precum și cele acolo invocate sunt aplicabile și în prezenta cauză.

18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Nelu Galeș și Adriana Galeș în Dosarul nr. 412/259/2017 al Tribunalului Prahova - Secția penală și constată că dispozițiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Prahova - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 21 noiembrie 2019.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Prim-magistrat-asistent,

Marieta Safta

-----