LEGE nr. 3 din 30 iunie 1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială

(1) În R. S. R. au dreptul la pensie toți cetățenii care au depus o munca utila societății în sectoarele producției materiale și social-culturale.

(2) Pensia se stabilește în raport de contribuția adusă de fiecare om al muncii la dezvoltarea societății, potrivit principiului socialist al retribuirii după cantitatea, calitatea și importanța socială a muncii și se diferentiaza în funcție de vechimea în munca, retributia avută și grupa de muncă.

(3) În raport de condițiile, complexitatea și importanța muncii, locurile de muncă se încadrează în grupa I, II sau III de muncă, prin decret al Consiliului de Stat.

(1) Dreptul la pensie se acordă la împlinirea virstei stabilite de lege în raport de natura muncii prestate și de numărul de ani efectiv lucrati în activitatea economică și socială.

(2) Beneficiază, de asemenea, de dreptul la pensie persoanele încadrate în munca, care și-au pierdut total sau în cea mai mare parte capacitatea de muncă. Cuantumul pensiei se stabilește în raport de cauzele și gradul de invaliditate, precum și de vechimea în munca.

(1) Dreptul la pensia de asigurări sociale este recunoscut tuturor cetățenilor tarii care au desfășurat o activitate permanenta pe baza unui contract de muncă și pentru care unitățile socialiste au depus contribuția prevăzută de lege, la fondul de asigurări sociale de stat.

(2) Fondurile necesare pentru plata pensiilor de asigurări sociale de stat se constituie din contribuțiile pe care le plătesc unitățile socialiste, precum și din sumele alocate în acest scop de la bugetul de stat.

Unitățile socialiste sînt obligate să asigure pentru întregul personal muncitor evidenta corecta a vechimii în munca, a retributiei aferente și a celorlalte elemente necesare, potrivit legii, la stabilirea pensiei.

(1) O persoana poate primi o singura pensie integrală de asigurări sociale.

În cazul în care a lucrat și în alte sectoare cu sisteme proprii de pensionare, primește atît pensia de asigurări sociale, cît și pensia ce i se cuvine din acele sectoare, în raport cu munca depusa și vechimea stabilită, potrivit legii.

(2) Suma rezultată din pensiile cumulate nu va putea depăși nivelul pensiei de asigurări sociale ce s-ar fi cuvenit persoanei respective în cazul în care întreaga activitate ar fi fost prestată într-o unitate de stat.

(1) Unitățile socialiste nu pot încadra persoane pensionate într-o activitate cu caracter permanent. În cazuri excepționale și cu aprobarea organelor prevăzute de lege, unitățile pot folosi pensionari numai pentru activități temporare sau pentru executarea unor lucrări.

(2) Sumele realizate din aceste activități cumulate cu pensia nu pot depăși nivelul retributiei pe care pensionarul a avut-o la data pensionării, actualizată potrivit majorărilor retributiei pentru acea funcție.

Pensia nu este impozabilă și nu poate fi cedata nici total nici parțial. Dreptul la pensie este imprescriptibil.

(1) Personalul muncitor care are o vechime în munca de minimum 30 ani bărbații și 25 ani femeile are dreptul la pensie pentru munca depusa și limita de vîrsta, la împlinirea virstei de 62 ani bărbații și 57 ani femeile.

(2) Persoanele încadrate în munca care au o vechime de cel puțin 30 ani bărbații și 25 ani femeile, sînt pensionate, la cererea lor, și la împlinirea virstei de 60 ani bărbații și 55 ani femeile.

(3) Persoanele care doresc sa continue activitatea și după împlinirea virstei de 62 ani bărbații și 57 ani femeile, pot cere, cu 3 luni înainte de împlinirea acestor virste, ca unitatea să le mențină în munca pe o perioadă de cel mult 3 ani. În cazul în care unitatea nu aproba cererea, persoana interesată se poate adresa organului ierarhic superior, care poate decide menținerea în munca, în aceeași unitate, ori într-o alta unitate subordonata, sau înscrierea la pensie.

(1) Vechimea în munca ce se ia în considerare la stabilirea pensiilor pentru munca depusa este timpul cît o persoană a fost încadrată în baza unui contract de muncă.

(2) Absentele nemotivate și concediile fără plata se insumeaza anual și se scad din vechimea în munca.

(3) Conducerea unității este obligată sa afiseze numele persoanelor și numărul zilelor ce se scad din vechimea în munca pentru absente nemotivate și concedii fără plata.

(4) Dovada vechimii în munca, în vederea pensionării, se face prin carnetul de muncă, întocmit conform legii.

(la 05-10-1983, Articolul 9 din Capitolul II a fost modificat de DECRETUL nr. 339 din 10 septembrie 1983, publicat în BULETINUL OFICIAL nr. 74 din 05 octombrie 1983 )

Retributia tarifara, care se ia ca baza de calcul la stabilirea pensiei, este media retributiilor tarifare lunare din 5 ani lucrati consecutiv, la alegere, din ultimii 10 ani de activitate.

(1) Pensia integrală pentru munca depusa și limita de vîrsta se determina în procente din retributia tarifara, diferențiate pe transe de retribuții și grupe de muncă, stabilite potrivit legii, astfel

Grupa I de muncă

Grupa II de muncă

Grupa III de muncă

Retribuția

tarifară

-lei

Pensia în

procente din

retribuția

tarifară

Cuantumul

minim al

pensiei

-lei-

Pensia în

procente din

retribuția

tarifară

Cuantumul

minim al

pensiei

-lei-

Pensia în

procente din

retribuția

tarifară

Cuantumul

minim al

pensiei

-lei-

pînă la 1200

85

-

80

-

75

-

1 201 - 1600

80

1020

75

960

70

900

1 601 - 2000

75

1280

70

1200

65

1120

2 001 - 2500

70

1500

65

1400

62

1300

2 501 - 3000

65

1750

62

1625

60

1550

3 001 - 3500

62

1950

60

1860

58

1800

3 501 - 4000

60

2170

58

2100

56

2030

peste 4000

58

2400

56

2320

54

2240

(2) Procentele corespunzătoare grupelor I și II de muncă se aplică persoanelor care au lucrat efectiv în aceste grupe cel puțin 20 ani în grupa I sau 25 ani în grupa II de muncă; dacă au lucrat mai puțin, la procentele corespunzătoare grupei III se acordă un spor proporțional cu timpul efectiv lucrat în grupele I și II.

Persoanele care au vechime totală în munca mai mare de 30 ani bărbații și 25 ani femeile, beneficiază, pentru fiecare an în plus, din primii cinci ani, de un spor la pensie de 1% și pentru fiecare an în plus peste cinci ani, de un spor de 0,5% din retributia tarifara folosită la calcularea pensiei.

(1) Persoanelor care nu au vechime integrală în munca dar au o vechime de cel puțin 15 ani, li se acordă pensie, la împlinirea virstei de 62 ani bărbații și 57 ani femeile, proporțional cu numărul anilor de vechime.

(2) Persoanelor care au o vechime în munca de 10-15 ani li se acordă o pensie de 350 lei lunar pentru o vechime de 10 ani, iar pentru fiecare an în plus, pînă la 14 ani inclusiv, se adauga cîte 25 lei.

(1) Persoanelor care au lucrat efectiv cel puțin 20 ani în locuri care, potrivit legii, se încadrează în grupa I de muncă, sau cel puțin 25 ani în grupa II de muncă, la stabilirea pensiei li se ia în calcul, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe cîte

a) un an și șase luni pentru grupa I de muncă;

b) un an și trei luni pentru grupa II de muncă.

(2) Pe aceasta baza persoanele care au lucrat în grupele I și II de muncă au dreptul, la cerere, să fie pensionate, la împlinirea virstei de

a) 52 ani, pentru grupa I și 57 ani pentru grupa II, bărbații;

b) 50 ani pentru grupa I și 52 ani pentru grupa II, femeile.

(3) Persoanele care îndeplinesc condițiile prevăzute de alin. (1) sînt pensionate, la cerere, și la 50 de ani, atît bărbații cît și femeile din grupa I de muncă, și la 55 ani bărbații sau 50 de ani femeile, din grupa II de muncă.

(4) Persoanele care au vechime în munca prevăzută de lege și au lucrat efectiv cel puțin 15 ani în locurile încadrate în grupa I de muncă sau cel puțin 20 ani în locurile încadrate în grupa II de muncă au dreptul, la cerere, sa li se reducă vîrsta de pensionare prevăzută de art. 8 alin. 2, în mod proporțional cu anii lucrati în grupele I sau II de muncă, dar nu mai puțin de 52 ani, pentru grupa I și 57 ani pentru grupa II, bărbații, sau 50 ani pentru grupa I și 52 ani pentru grupa II, femeile.

(1) Persoanele care au dreptul să fie pensionate cu reducerea virstei, pot cere sa lucreze în continuare, în același loc de muncă sau în altele mai ușoare, pînă la împlinirea virstei de

a) 55 ani pentru grupa I și 60 ani pentru grupa II, bărbații;

b) 52 ani pentru grupa I și 55 ani pentru grupa II, femeile.

(2) Aceste persoane își păstrează dreptul la pensie potrivit grupei de muncă din care provin, iar perioada lucrata în continuare se considera vechime în grupele I sau II de muncă.

Persoanele care au lucrat cel puțin 5 ani în grupele I și II de muncă au dreptul sa li ia în calculul vechimii în munca, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe: un an și șase luni pentru grupa I sau un an și trei luni pentru grupa II. În aceste cazuri nu se reduce limita virstei de pensionare.

(1) Personalului navigant din aviația civilă care are o vechime în munca de cel puțin 25 ani bărbații și 20 ani femeile, la stabilirea pensiei i se ia în calcul o vechime suplimentară potrivit legii, în raport de numărul orelor de zbor, de tipul de aeronava și funcția îndeplinită.

(2) Pe aceasta baza personalul navigant are dreptul, la cerere, să fie pensionat la împlinirea virstei de 50 ani.

(3) Personalul navigant care nu are vechimea în munca prevăzută la alin. (1) are dreptul sa i se ia în calcul vechimea suplimentară stabilită potrivit legii. În aceste cazuri nu se reduce limita virstei de pensionare.

(1) Femeile cu o vechime în munca de 25 ani, care au născut cel puțin 3 copii și i-au crescut pînă la vîrsta de 10 ani, pot cere pensionarea înaintea implinirii virstei de pensionare, după cum urmează

a) cu un an pentru 3 copii;

b) cu doi ani pentru 4 copii;

c) cu trei ani pentru mai mulți copii.

(2) Vîrsta de pensionare se reduce cu ani întregi, și nu poate fi mai mica de 50 ani.

(1) Profesorii și conferentiarii din învățămîntul superior, precum și cercetatorii științifici principali I și II care au o vechime în munca de cel puțin 30 ani bărbații și 25 ani femeile, se pensionează la împlinirea virstei de 65 ani bărbații și 60 ani femeile. Aceștia pot fi mentinuti în activitate la cererea lor și cu acordul unității, pe o perioadă de cel mult 5 ani.

(2) Persoanele menționate la alin. (1) vor fi pensionate, la cererea lor, la vîrsta de 62 ani bărbații și 57 ani femeile.

(1) La stabilirea vechimii în munca se ia în considerare și timpul în care persoana

a) a fost deținută în lagare sau inchisori, pentru activitate revolutionara, antifascista sau democratica. Fiecare an de deținere se considera ca vechime în munca de un an și șase luni;

b) a fost îndepărtată din serviciu pentru activitate politica revolutionara, antifascista sau democratica, înainte de 23 August 1944, ori ca urmare a persecutiilor rasiale sau naționale, în perioada ianuarie 1938 - decembrie 1945;

c) a desfășurat o activitate revolutionara antifascista, recunoscută de către organele în drept, ca vechime în munca.

(2) Constituie vechime în munca și timpul în care o persoană încadrată în munca și-a întrerupt activitatea deoarece

a) a îndeplinit serviciul militar în termen, a fost concentrata, mobilizata sau în prizonierat;

b) a fost suspendată din funcție ori i s-a desfăcut contractul de muncă, dacă aceste măsuri au fost anulate ulterior ca fiind ilegale.

(3) Se considera vechime în munca și perioada în care o persoană încadrată în munca urmează cursuri de pregătire profesională sau politica.

(4) De asemenea, se considera vechime în munca perioadele pentru care s-a cotizat la fostele asigurări sociale, ori la casele de pensii preluate de stat.

(5) Pentru persoanele care au fost încadrate sa lucreze, potrivit legii, cu program redus, vechimea în munca se ia în considerare proporțional cu timpul lucrat.

(6) Perioada în care o femeie a fost încadrată, cu program redus, potrivit legii, pentru îngrijirea copiilor în vîrsta de pînă la 6 ani, se socotește ca timp integral.

(1) Media retributiilor tarifare lunare care se ia în considerare la calcularea pensiei se stabilește pe baza

a) retributiei tarifare de încadrare, pentru cei retribuiți cu luna;

b) retributiei tarifare de încadrare, corespunzătoare la 204 ore, pentru cei retribuiți cu ora, inclusiv pentru personalul care lucrează în acord;

c) retributiei tarifare de calcul, pentru cei retribuiți cu cota procentuală;

d) retributiei la care s-a plătit contribuția de asigurări sociale, pentru cei angajați la persoane fizice.

(2) În cazul persoanelor îndreptățite la pensie, care au fost încadrate în munca și la organizații internaționale, societăți mixte sau la alte organizații din străinătate, primind retribuții în valută, la stabilirea bazei de calcul a pensiei se iau în considerare retribuțiile tarifare de încadrare la nivelul funcțiilor similare din țara, valabile în perioadele corespunzătoare dacă s-au plătit contribuțiile legale către asigurările sociale de stat.

Unitățile au obligația să asigure persoanelor încadrate în munca condițiile necesare pentru buna desfășurare a activității și sa ia măsurile de protecția muncii prevăzute de lege, în vederea inlaturarii oricăror cauze care pot conduce la diminuarea sau pierderea capacității de muncă a acestora.

(1) Persoanele încadrate în munca, care datorită unor accidente de muncă survenite în timpul îndeplinirii îndatoririlor de serviciu ori datorită bolilor profesionale și-au pierdut total sau în cea mai mare parte capacitatea de muncă, primesc pensie pe timpul cît durează invaliditatea.

(2) Beneficiază, de asemenea, de pensie persoanele care și-au pierdut total sau în cea mai mare parte capacitatea de muncă din cauza unei boli contractate în timpul în care erau încadrate în munca, dacă invaliditatea stabilită este de gradul I sau II.

(3) De aceleași drepturi beneficiază și persoanele care și-au pierdut total sau în cea mai mare parte capacitatea de muncă în timpul și din cauza îndeplinirii obligațiilor militare ori a sarcinilor de stat sau obștești, precum și elevii, ucenicii și studenții în timpul efectuării practicii profesionale.

(4) Persoanele care și-au pierdut jumătate din capacitatea de muncă și lucrează jumătate din durata normală a programului de lucru beneficiază, în condițiile legii, de pensie de invaliditate de gradul III.

(1) Pierderea capacității de muncă se stabilește prin decizie, de către comisiile de pensii județene sau a municipiului București, la propunerea comisiilor de expertiza medicală și recuperare a capacității de muncă, organizate potrivit legii.

(2) Persoanele în cauza pot fi încadrate într-unul din următoarele grade de invaliditate

a) gradul I, dacă acestea au nevoie de îngrijire și supraveghere din partea altei persoane;

b) gradul II, celelalte persoane care și-au pierdut total sau în cea mai mare parte capacitatea de muncă;

c) gradul III, persoanele care și-au pierdut jumătate din capacitatea de muncă.

(3) Criteriile și normele pe baza cărora se face încadrarea în gradele I, II III de invaliditate se aproba prin decret al Consiliului de Stat.

(1) Pensia ce se acordă persoanelor care și-au pierdut total sau în cea mai mare parte capacitatea de muncă prin accidente de muncă, boli profesionale sau alte boli contractate în timpul cît erau încadrate în munca, dacă invaliditatea este de gradul I sau II, se stabilește în raport de vechimea în munca, în procente, din retributia tarifara, diferențiate pe transe de retributie și grupe de muncă. Pensia corespunzătoare gradului I de invaliditate se stabilește după cum urmează

Retribuția

tarifară

- lei -

Pensia în

procente din

retribuția

tarifară

pentru 5 ani

vechime

Cuantumul minim al pensiei

- lei -

Pensia în

procente din

retribuția

tarifară

pentru 15 ani

vechime

Cuantumul

minim al pensiei

- lei -

Pensia în

procente din

retribuția

tarifară

pentru 30 ani

vechime

Cuantumul

minim al pensiei

- lei -

PENTRU GRUPA I DE MUNCĂ

pînă la 1200

60

-

70

-

85

-

1201 - 1600

55

720

65

840

80

1020

1601 - 2000

50

880

60

1040

75

1280

2001 - 2500

45

1000

55

1200

70

1500

2501 - 3000

40

1125

50

1375

65

1750

3001 - 3500

37

1200

47

1500

62

1950

3501 - 4000

35

1295

45

1645

60

2170

peste 4000

33

1400

43

1800

58

2400

PENTRU GRUPA II DE MUNCĂ

pînă la 1200

55

-

65

-

80

-

1201 - 1600

50

660

60

780

75

960

1601 - 2000

45

800

55

960

70

1200

2001 - 2500

40

900

50

1100

65

1400

2501 - 3000

37

1000

47

1250

62

1625

3001 - 3500

35

1110

45

1410

60

1860

3501 - 4000

33

1225

43

1575

58

2100

peste 4000

31

1320

41

1720

56

2320

PENTRU GRUPA III DE MUNCĂ

pînă la 1200

50

650

60

-

75

-

1201 - 1600

45

660

55

720

70

900

1601 - 2000

40

700

50

880

65

1120

2001 - 2500

37

725

47

1000

62

1300

2501 - 3000

35

800

45

1175

60

1550

3001 - 3500

33

900

43

1350

58

1800

3501 - 4000

31

980

41

1505

56

2030

peste 4000

29

1040

39

1640

54

2240

(2) Pentru vechimile în munca cuprinse între 5 și 30 de ani, pensia se calculează proporțional cu numărul anilor lucrati.

(3) Cuantumul pensiei pentru gradul II de invaliditate este de 85%, iar pentru gradul III de pînă la 30%, din pensia corespunzătoare gradului I de invaliditate.

(4) Pentru fiecare an de vechime în munca peste vechimea integrală se acordă un spor la pensie de 1% pentru primii cinci ani și de 0,5% pentru anii următori, din retributia tarifara de calcul al pensiei.

(5) Pensia pentru invaliditate de gradul III împreună cu retributia primită pentru munca depusa nu pot depăși, pentru persoanele încadrate în grupa I de muncă 80%, pentru persoanele încadrate în grupa II de muncă 75%, iar pentru persoanele încadrate în grupa III de muncă 70%, din retributia avută la data stabilirii gradului de invaliditate, actualizată potrivit majorărilor pentru acea funcție.

Retributia tarifara pe baza căreia se calculează pensia pentru pierderea capacității de muncă este media retributiilor tarifare lunare din 5 ani lucrati consecutiv, la alegere, din ultimii 10 ani de activitate sau retributia medie a ultimilor ani atunci cînd vechimea în munca este de pînă la 5 ani.

(1) Persoanele încadrate în munca, cu o vechime mai mica de cinci ani care și-au pierdut total sau în cea mai mare parte capacitatea de muncă prin accidente de muncă, boli profesionale sau alte boli contractate în timpul cît erau încadrate în munca, au dreptul la o pensie de 650 lei pentru gradul I și 520 lei pentru gradul II de invaliditate.

(2) De aceleași drepturi beneficiază și studenții, elevii, ucenicii și persoanele accidentate în timpul îndeplinirii obligațiilor militare ori a sarcinilor de stat sau obștești care în perioada anterioară nu erau încadrați într-o activitate retribuită.

Pensionării încadrați în gradul I de invaliditate primesc pe lîngă pensie și o sumă fixa pentru îngrijire, de 300 lei lunar.

(1) Persoanele care au suferit accidente de muncă, au contractat boli profesionale sau care din motive de sănătate nu mai pot lucra în condițiile de la locurile de muncă avute anterior vor fi încadrate la locuri de muncă mai ușoare corespunzătoare capacității lor de muncă. Obligația de a asigura încadrarea în astfel de locuri de muncă revine unității socialiste în care sînt încadrate.

(2) Muncitorii și maistrii prevăzuți la alin. (1), cuprinși în grupele I și II de muncă și care au o vechime minima de 10 ani în aceste grupe vor fi încadrați în locurile de muncă la care să li se asigure o retributie de cel puțin 75% pentru grupa I și 70% pentru grupa II, din retributia în vigoare corespunzătoare funcției avute anterior. Pentru o vechime de peste 15 ani, procentul este de 80% pentru grupa I și 75% pentru grupa II de muncă. Dacă nu este posibil să se asigure aceasta retributie, diferența pînă la 70%, 75% sau 80% se acordă din fondurile asigurărilor sociale incluzindu-se în retributia tarifara.

Hotărîrea privind încadrarea în grade de invaliditate poate fi contestată, în cel mult 60 de zile de la comunicare, la comisiile de pensii județene și a municipiului București, de către persoana în cauza, ori de conducerea unității în care este încadrată.

(1) Pensionării încadrați în gradul I, II sau III de invaliditate sînt supuși revizuirii medicale, la intervale de 6-12 luni, la termenele stabilite de comisiile de expertiza medicală și recuperare a capacității de muncă. Neprezentarea la revizuirea medicală atrage suspendarea plății pensiei începînd cu luna următoare.

(2) Sînt supuse revizuirii medicale și persoanele încadrate în munca care primesc diferența de retributie de la asigurările sociale de stat, potrivit art. 29 alin. (2).

(3) Revizuirea medicală se poate face și la cererea pensionarilor, numai pînă la împlinirea virstei de 60 ani bărbații și 55 ani femeile.

(4) Nu sînt supuși revizuirii medicale periodice pensionării de invaliditate care prezintă invaliditati ireversibile, precum și cei care au împlinit vîrsta de 60 ani bărbații și 55 ani femeile.

În cazul schimbării gradului de invaliditate, pensia corespunzătoare noului grad se stabilește pe baza cuantumului pensiei avute la gradul de invaliditate anterior.

Dispozițiile prezentei legi, care privesc modul de stabilire a vechimii în munca și a retributiei tarifare, în raport de care se calculează pensia pentru munca depusa și limita de vîrsta, se aplică, în mod corespunzător și la calcularea pensiilor pentru pierderea capacității de muncă din cauza de accident de muncă sau boala profesională.

La împlinirea virstei de 60 ani bărbații și 55 ani femeile, pensionării pentru pierderea capacității de muncă sînt trecuți, din oficiu, în categoria pensionarilor pentru munca depusa și limita de vîrsta; în aceste cazuri își pot menține drepturile aferente gradului I și II de invaliditate.

Persoanele încadrate în munca, care și-au pierdut total sau parțial capacitatea de muncă din cauza unor accidente produse în afară procesului de muncă beneficiază de pensie dacă invaliditatea stabilită este de gradul I, II sau III și au o vechime în munca de cel puțin 5 ani.

(1) Pensia se stabilește în procente din retributia tarifara, diferențiate pe transe de retribuții și ani de vechime în munca. Pensia corespunzătoare gradului I de invaliditate se stabilește după cum urmează

Retribuția tarifară

- lei -

Pensia în

procente

tarifare pentru 5 ani

vechime

Cuantumul

minim al pensiei

- lei -

Pensia în

procente

tarifare

pentru 5 ani

vechime

Cuantumul

minim al pensiei

- lei -

Pensia în

procente

tarifare

pentru 5 ani

vechime

Cuantumul

minim al pensiei

- lei -

pînă la 1200

35

460

40

-

70

-

1201 - 1600

30

470

35

480

65

840

1601 - 2000

24

480

33

560

60

1040

2001 - 2500

20

490

31

650

57

1200

2501 - 3000

17

500

30

775

55

1425

3001 - 3500

15

510

29

900

53

1650

3501 - 4000

14

520

28

1015

51

1855

peste 4000

13

530

27

1120

49

2040

(2) Pentru vechimile cuprinse între 5 și 30 de ani, pensia se calculează proporțional cu numărul anilor lucrati.

(3) Pentru fiecare an de vechime în munca peste vechimea integrală se acordă un spor la pensie de 1% pentru primii cinci ani și de 0,5% pentru anii următori, din retributia tarifara de calcul al pensiei.

(4) Pensionării încadrați în gradul I de invaliditate primesc pe lîngă pensie și o sumă fixa pentru îngrijire de 300 lei lunar.

(5) Cuantumul pensiei pentru gradul II de invaliditate este de 85%, iar pentru gradul III de pînă la 30% din pensia corespunzătoare gradului I de invaliditate.

(6) Pensia pentru invaliditate de gradul III împreună cu retributia primită pentru munca depusa nu pot depăși 70% din retributia avută la data stabilirii gradului de invaliditate, actualizată potrivit majorărilor pentru acea funcție.

(1) Persoanelor care îndeplinesc obligații militare și care au devenit invalide de gradul I sau II ca urmare a unor boli - altele decît cele profesionale - li se acordă pensie fără a se cere condiția de vechime în munca.

(2) Pensia celor care la data convocării în vederea îndeplinirii obligațiilor militare erau încadrați cu contract de muncă, se stabilește în condițiile prevăzute de art. 36. Celor care nu îndeplinesc condiția de vechime în munca necesară pentru obținerea pensiei, precum și celor care nu erau încadrați în munca, li se acordă o pensie fixa de 455 lei pentru gradul I de invaliditate și 390 lei pentru gradul II de invaliditate.

Dispozițiile referitoare la vechimea în munca și retributia tarifara de calcul, precum și la încadrarea în grade de invaliditate și revizuire medicală, se aplică și pensiilor pentru pierderea capacității de muncă din alte cauze decît accidente de muncă sau boli profesionale.

(1) Pensia de urmaș se acordă copiilor și sotiei, în condițiile prevăzute de prezenta lege.

(2) Pensia de urmaș se acordă dacă persoana decedata era pensionar sau îndeplinea condițiilor pentru obținerea unei pensii.

(1) Copiii au dreptul la pensie de urmaș pînă la vîrsta de 16 ani sau, dacă continua studiile, pînă la terminarea acestora, dar fără a depăși vîrsta de 25 ani.

(2) Copiii urmași care, înainte de a împlini vîrsta de 16 ani, au devenit invalizi de gradul I sau II, primesc, după încetarea plății pensiei de urmaș pe toată perioada invaliditatii, un ajutor de 350 lei lunar pentru gradul I și de 300 lei lunar pentru gradul II.

(1) Sotia are dreptul la pensie de urmaș, pe tot timpul vieții, la împlinirea virstei de 55 ani, dacă a avut cel puțin 15 ani de căsătorie. Dacă durata căsătoriei a fost mai mica, dar de cel puțin 10 ani, pensia se acordă proporțional cu anii de căsătorie.

(2) De asemenea, se acordă pensie de urmaș, pe tot timpul vieții, sotiei care a împlinit vîrsta de 50 ani și care a născut, pînă la data decesului soțului, mai mult de 4 copii, iar durata căsătoriei a fost de cel puțin 10 ani.

(3) Sotia are dreptul la pensie de urmaș, indiferent de vîrsta și de durata căsătoriei pe timpul cît este invalida de gradul I sau II; de asemenea, beneficiază de aceasta pensie dacă nu este încadrată în munca la data decesului soțului și are în îngrijire unul sau mai mulți copii în vîrsta de pînă la 6 ani.

Sotia care are dreptul la o pensie proprie și îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru obținerea pensiei de urmaș după soțul decedat, poate opta pentru oricare din aceste pensii.

Sotia primește pensie de urmaș numai pînă la încadrarea sa în munca, dar nu mai mult de 6 luni de la data decesului soțului, dacă nu îndeplinește condițiile prevăzute la art. 41.

(1) Cuantumul pensiei de urmaș se stabileste luindu-se ca baza de calcul

a) pensia susținătorului decedat, dacă acesta era pensionar;

b) pensia la care ar fi avut dreptul sustinatorul, în condițiile legii, pentru munca depusa și limita de vîrsta sau pentru invaliditate.

(2) Pensia de urmaș se stabilește în procente din pensia titularului, astfel 50 la suta pentru un singur urmaș, 75 la suta pentru doi și 100 la suta pentru mai mulți urmași, cu drept la aceasta pensie.

În cazul copiilor orfani de ambii părinți cuantumul pensiei de urmaș se stabilește luindu-se ca baza de calcul

a) pînă la trei copii, pensia cea mai avantajoasă a unui singur părinte;

b) pentru patru copii, pensia cea mai avantajoasă a unui părinte la care se adauga jumătate din pensia celuilalt părinte;

c) pentru cinci și mai mulți copii, pensiile cumulate ale ambilor părinți.

(1) Plata pensiei se suspenda pe timpul cît pensionarul urmaș este încadrat în munca sau realizează venituri dintr-o activitate permanenta ca liber profesionist sau mic meserias cu atelier propriu. Plata pensiei se suspenda și atunci cînd sotia urmasa s-a căsătorit.

(2) Cînd unul dintre urmași pierde dreptul la pensie, ceilalți primesc în continuare partea de pensie ce li s-a cuvenit pînă la acea data.

(1) Pentru a se asigura respectarea stricta a prevederilor legii privind întocmirea actelor de pensionare, a ținerii unei evidente corecte a tuturor datelor și celorlalte elemente necesare pe baza cărora se stabilesc drepturile la pensie și alte drepturi de asigurări sociale pe lîngă organele de conducere colectivă ale unităților socialiste se constituie comisii de pensii și asigurări sociale.

(2) Comisiile de pensii și asigurări sociale sînt alcătuite din 3-7 membri și sînt conduse de către un reprezentant al organelor de conducere colectivă. Din comisie fac parte reprezentanți ai compartimentelor de personal și retribuire, ai organizației de sindicat, ai comisiilor de femei și alți reprezentanți ai oamenilor muncii, precum și medicul de specialitate.

(3) Componenta comisiei se stabilește de către organele de conducere colectivă împreună cu comitetul sindicatului din unitățile socialiste.

(1) În vederea stabilirii pensiei, unitatea în care lucrează persoana în cauza întocmește dosarul de pensie care trebuie să cuprindă carnetul de muncă cu înregistrările la zi, precum și orice alte documente necesare. Dosarul de pensionare se verifica de către comisia de pensii și asigurări sociale, care are obligația sa semnaleze conducerii unității orice nereguli constatate. Unitatea poarta întreaga răspundere pentru exactitatea datelor pe care le conține dosarul de pensie și fișa de pensionare.

(2) În cazul cînd, din motive temeinice, unele persoane nu au carnete de muncă, dovada activității depuse se poate face și cu acte care, potrivit normelor legale privind completarea carnetului de muncă, sînt valabile pentru confirmarea vechimii în munca.

(3) În cazul în care, din însumarea perioadelor de vechime rezultă fracțiuni mai mari de 6 luni, acestea se intregesc la un an, iar cele mai mici se neglijează.

(4) Timpul lucrat în străinătate se ia în considerare la stabilirea pensiei dacă s-a contribuit la asigurările sociale de stat ori dacă exista reglementări în aceasta privinta în convențiile încheiate de Republica Socialistă România cu statele respective.

(1) Unitățile sînt obligate sa înainteze dosarul de pensie direcției pentru probleme de muncă și ocrotiri sociale, cu cel puțin 90 de zile înainte de data la care urmează să aibă loc pensionarea pentru munca depusa și limita de vîrsta.

(2) La pensionarea de invaliditate, dosarul se depune în cel mult 30 de zile de la primirea hotărîrii de încadrare într-unul din gradele de invaliditate, iar pentru urmaș, în cel mult 30 de zile de la data decesului susținătorului.

(3) Dosarul de pensionare pentru invaliditate întocmit de către comisia de pensii și asigurări sociale din unitate trebuie să conțină în mod obligatoriu concluziile expertizei medicale, confirmate de medicul de întreprindere și spitalul din localitate.

(1) În cel mult 30 de zile de la primirea dosarului de pensionare direcția pentru probleme de muncă și ocrotiri sociale este obligată sa verifice dacă dosarul conține toate datele necesare pentru stabilirea pensiei și sa propună comisiei județene de pensii emiterea deciziei de pensionare.

(2) În cazul pensionării pentru accident de muncă sau boala, dosarul se va depune în același termen la comisia judeteana de expertiza medicală și recuperare a capacității de muncă.

Pensiile se plătesc celor care la data cererii de pensionare erau încadrați în munca, de la data la care li s-a aprobat pensionarea prin decizia comisiei județene de pensii. Unitatea nu poate dispune încetarea activității persoanei care a cerut înscrierea la pensie decît după ce a primit decizia de pensionare.

(1) Comisiile județene de pensii și a municipiului București, se numesc, prin decizie, de către comitetul executiv al consiliului popular județean sau al municipiului București, cu acordul Ministerului Muncii și Consiliului Central al Uniunii Generale a Sindicatelor din România și au următoarea componenta

Președinte:– un vicepreședinte al comitetului executiv al consiliului popular județean sau al municipiului București, după caz;

Membri:– un judecător desemnat de către președintele tribunalului sau al tribunalului municipiului București;– directorul direcției pentru probleme de muncă și ocrotiri sociale;– un membru al biroului consiliului județean al sindicatelor sau al municipiului București;– un reprezentant al uniunii județene a cooperativelor agricole de producție;– cîte un reprezentant din cadrul organelor de conducere al direcției sanitare și organizațiilor de femei și de tineret, județene și al municipiului București.

(2) Comisiile județene de pensii emit deciziile de pensii pe baza propunerilor direcțiilor județene pentru probleme de muncă și ocrotiri sociale sau ale comisiilor de expertiza medicală și de recuperare a capacității de muncă, după caz.

(3) Comisiile județene de pensii examinează contestațiile împotriva hotărîrilor comisiilor de pensii și asigurări sociale din unități și a comisiilor de expertiza și recuperare a capacității de muncă.

(4) Împotriva deciziilor comisiilor de pensii se poate face apel, în termen de 30 zile de la comunicare, la Comisia Centrala de Pensii.

(5) Deciziile care nu au fost atacate în termen și deciziile Comisiei Centrale de Pensii sînt definitive.

(1) În cadrul direcțiilor pentru probleme de muncă și ocrotiri sociale, județene și a municipiului București, funcționează comisii de expertiza medicală și recuperare a capacității de muncă alcătuite din 9-13 membri. Din comisii fac parte:– directorul direcției pentru probleme de muncă și ocrotiri sociale sau inlocuitorul sau;– directorul direcției sanitare sau inlocuitorul sau;– reprezentanți ai organelor locale ale sindicatelor;– reprezentante ale organizațiilor de femei;– reprezentanți ai oamenilor muncii din unitățile socialiste;– medici de specialitate.

(2) Componenta nominală a comisiei se aproba prin decizie a comitetului executiv al consiliului popular județean sau al municipiului București, cu acordul Ministerului Muncii și Consiliului Central al Uniunii Generale a Sindicatelor din România.

Comisiile județene de expertiza și recuperare a capacității de muncă au următoarele atribuții principale

a) verifica temeinicia și legalitatea propunerilor comisiilor de pensii și asigurări sociale din unități, privind încadrarea în gradul de invaliditate;

b) propun comisiilor județene de pensii emiterea deciziilor de încadrare într-unul din gradele de invaliditate;

c) analizează propunerile de prelungire peste 90 zile a concediilor medicale și avizează eliberarea certificatelor medicale pentru aceste concedii;

d) analizează periodic starea de sănătate a personalului muncitor din unitățile socialiste și propun măsurile necesare pentru eliminarea deficiențelor constatate;

e) îndrumă și controlează activitatea comisiilor de pensii și asigurări sociale din unități în problemele referitoare la expertiza și recuperarea capacității de muncă.

(1) Comisia Centrala de Pensii funcționează la Ministerul Muncii, avînd următoarea componenta

Președinte:– un adjunct al ministrului muncii;

Vicepreședinte:– un secretar al Consiliului Central al Uniunii Generale a Sindicatelor din România;

Membri:– directorul general al Direcției generale de asigurări sociale și pensii din Ministerul Muncii;– directorul Institutului de expertiza medicală și recuperare a capacității de muncă;– cîte un reprezentant al Ministerului Justiției, Ministerului Finanțelor, Ministerului Sănătății, Consiliului Central al Uniunii Generale a Sindicatelor din România, Uniunii Naționale a Cooperativelor Agricole de Producție, Comitetului Central al Uniunii Tineretului Comunist și Consiliului Național al Femeilor, desemnați dintre membrii organelor de conducere ale acestor ministere și organizații.

(2) Componenta nominală a Comisiei Centrale de Pensii se stabilește prin hotărîre a Consiliului de Miniștri.

(3) Comisia Centrala de Pensii este organ de apel și de control; în aceasta calitate, comisia judeca și hotărăște asupra cererilor de revizuire a deciziilor date de comisiile județene de pensii și a municipiului București și urmărește aplicarea corecta a legislației de pensii de către unitățile și organele teritoriale de pensii ale asigurărilor sociale de stat.

Modul de organizare și funcționare, atribuțiile și răspunderile Comisiei Centrale de Pensii, ale comisiilor județene de pensii, ale comisiilor de expertiza medicală și recuperarea capacității de muncă, precum și ale comisiilor de pensii și asigurări sociale din unități se stabilesc prin regulament aprobat prin decret al Consiliului de Stat.

Pensia se plătește personal titularului ori se depune la Casa de Economii și Consemnațiuni, la cererea și pe numele sau. În cazul în care pensia nu poate fi inminata pensionarului, aceasta se depune la Casa de Economii și Consemnațiuni pe numele titularului.

(1) Pensia de urmaș acordată, potrivit legii, copiilor, nu poate fi folosită decît în scopul îngrijirii și educării lor, indiferent de calitatea persoanei care o încasează. Persoanele care au în îngrijire copii care beneficiază de pensie de urmaș, au obligația să justifice utilizarea sumelor încasate numai în scopul menționat.

(2) Pensia de urmaș a copiilor care au fost încredințați unor instituții de ocrotire se depune la Casa de Economii și Consemnațiuni, pe numele lor, după ce s-au achitat sumele datorate, potrivit legii, pentru întreținerea în acele instituții.

(1) Plata pensiei și a celorlalte drepturi aferente încetează cu luna următoare aceleia în care beneficiarul nu mai îndeplinește condițiile legale în temeiul cărora i-au fost acordate.

(2) Sumele rămase neîncasate de către pensionarul decedat, pentru luna în care a avut loc decesul, se plătesc membrilor de familie.

(1) Plata pensiei și a celorlalte drepturi aferente se suspenda pe timpul cît pensionarul

a) executa o pedeapsă privativă de libertate;

b) are domiciliul stabilit pe teritoriul altei tari.

(2) Pe timpul cît un pensionar de invaliditate de gradul I este internat în unități de asistența socială, se suspenda plata sumei acordate pentru îngrijire.

(3) Suspendarea plății pensiei se face începînd cu luna următoare celei în care a intervenit cauza care a determinat suspendarea.

(1) În cazul prevăzut la art. 60 alin. (1) lit. a), dacă hotărîrea de condamnare a fost desfiintata și cel în cauza a fost achitat se vor plati sumele pe durata suspendării, fără a depăși pensia pe 12 luni.

(2) După executarea pedepsei, sau în caz de grațiere ori de amnistie, plata pensiei se reia începînd cu luna următoare aceleia în care pensionarul a fost eliberat.

(1) Pensionării reincadrati temporar au obligația ca, în termen de 15 zile de la încadrare, sa comunice organului de pensii unitatea și data de la care lucrează și cuantumul retributiei. Aceeași obligație revine și unității în care sînt încadrați pensionării.

(2) Instanțele au obligația ca, în termen de 15 zile de la data condamnării pensionarului, sa comunice aceasta situație, în scris, organului de pensii respectiv.

(1) Persoanele care au lucrat în unitățile cooperatiste din agricultura și au o vechime în munca în sectorul de stat de cel puțin 5 ani, au dreptul la pensie de asigurări sociale de stat dacă perioada lucrata în cele doua sectoare este mai mare de 10 ani.

(2) De asemenea, persoanele care au lucrat în unitățile cooperației meșteșugărești sau în alte sectoare cu sisteme proprii de asigurări sociale și au o vechime în munca în sectorul de stat de cel puțin 5 ani, au dreptul la pensie de asigurări sociale de stat dacă perioada lucrata în aceste sectoare este mai mare de 10 ani.

(3) Cuantumul pensiei pentru asigurări sociale de stat se stabilește corespunzător perioadei lucrate în sectorul de stat, iar pentru perioada lucrata în unitățile cooperatiste din agricultura sau în celelalte sectoare, pensia se calculează distinct, în raport de vechimea în munca din aceste sectoare.

(1) Pensia suplimentară se bazează pe principiul mutualitatii între persoanele asigurate, care contribuie, în acest scop, cu 2% din retributia lor tarifara lunară.

(2) Persoanele încadrate în munca pot contribui benevol cu încă 2% din retributia tarifara lunară pentru pensia suplimentară. În acest caz contribuția totală va fi de 4% din retributia tarifara. Cei care au contribuit benevol cu 4% din retributia tarifara beneficiază de o pensie suplimentară majorată potrivit prezentei legi.

(3) Contribuția pentru pensia suplimentară se retine și se virează de către unități într-un cont special la Casa de Economii și Consemnațiuni, pentru care se acordă o dobinda de 3% anual.

(1) Persoanele care au contribuit, în condițiile legii, la constituirea fondului pentru pensia suplimentară, beneficiază de aceasta pensie de la data încetării activității lor ca urmare a pensionării.

(2) Pentru persoanele care au contribuit cu 2%, pensia suplimentară se stabilește în procente din retributia tarifara folosită la calcularea pensiei de asigurări sociale, după anii de contribuție, astfel

Timpul cît s-a contribuit

% din retribuția tarifară

- peste 20 ani

12

- 15-20 ani, inclusiv

10

- 10-15 ani, inclusiv

8

- 5-10 ani, inclusiv

5

(1) Persoanele care au contribuit în mod benevol cu 4% din retributia tarifara lunară, beneficiază de pensie suplimentară stabilită în procente din retributia folosită la calcularea pensiei de asigurări sociale, după anii de contribuție, după cum urmează

Timpul cît s-a contribuit

% din retribuția tarifară

- peste 25 ani

18

- 20-25 ani, inclusiv

16

- 15-20 ani, inclusiv

14

- 10-15 ani, inclusiv

12

- 5-10 ani, inclusiv

8

(2) Pentru persoanele care au contribuit la pensia suplimentară o perioadă cu 2% iar o alta perioada cu 4%, pensia se calculează cu procentele corespunzătoare contribuției de 4%; în acest caz, fiecare 2 ani de contribuție cu 2% se iau în calcul ca un an de contribuție cu 4% .

Persoanelor care au plătit contribuția pentru pensia suplimentară pe o perioadă de pînă la 5 ani, li se restituie, la data pensionării, suma cu care au contribuit, la care se adauga o dobinda de 3% .

Pensia suplimentară se acordă urmașilor, în proporție de 50% din cotele prevăzute pentru pensia de urmaș de asigurări sociale.

În cazul în care o persoană a plătit contribuția pentru pensia suplimentară la mai multe sectoare cu sisteme proprii de asigurări sociale și pensii, se iau în considerare toți anii de contribuție. În acest caz, sectorul care plătește pensia de asigurări sociale plătește și pensia suplimentară.

Prevederile din prezenta lege referitoare la stabilirea și plata pensiilor, precum și la recalcularea dreptului de pensie sau suspendarea plății acesteia, se aplică în mod corespunzător și pensiilor suplimentare.

(1) Persoanele încadrate în munca au dreptul în caz de imbolnavire, în mod gratuit, la asistența medicală în spitale și ambulatorii, întreținere și medicamente pe timpul internării, în condițiile legii.

(2) Pe perioada în care persoanele încadrate în munca nu-și pot îndeplini obligațiile de muncă datorită imbolnavirii care necesita îngrijiri medicale, beneficiază de concedii medicale și indemnizații din fondurile de asigurări sociale de stat.

(3) Oamenii muncii beneficiază de trimitere la tratament sau odihna în stațiunile balneoclimaterice.

Femeile încadrate în munca beneficiază de indemnizații din fondurile de asigurări sociale de stat în caz de maternitate pentru îngrijirea copilului bolnav.

Persoanele încadrate în munca care au suferit accidente sau au contractat boli care le-au produs vătămări grave organismului, beneficiază de indemnizații pentru procurarea de proteze sau alte materiale sanitare.

În caz de deces al persoanei încadrate în munca sau al unui membru de familie se acordă ajutor de deces.

Condițiile în care se acordă indemnizațiile din fondurile de asigurări sociale de stat și cuantumul acestora se stabilesc prin decret al Consiliului de Stat.

Persoanele incapabile de muncă, datorită virstei sau a bolilor cronice, invalizii, deficientii de toate categoriile, lipsiți de mijloace proprii de existenta și care nu au sustinatori legali, beneficiază în condițiile prevăzute de lege de ajutor social sau de îngrijire în instituțiile de ocrotire și asistența socială, precum și de alte forme de asistența socială.

(1) Pensionării și alte persoane în vîrsta sau bolnave care au posibilități materiale dar au nevoie de îngrijire din partea altor persoane, beneficiază, de asemenea, de sprijin din partea statului prin instituțiile de ocrotire și asistența socială.

(2) Cheltuielile de întreținere în instituțiile de ocrotire și asistența socială se acoperă, în condițiile stabilite prin lege, din pensie sau din contribuția soțului (sotiei), copiilor sau părinților, potrivit cu posibilitățile lor de plată.

(3) Instituțiile de ocrotire și asistența socială vor crea condițiile necesare ca persoanele interesate să poată desfășura o activitate utila, potrivit capacității lor de muncă.

În cazul minorilor cu deficiente fizice sau intelectuale, statul organizează unități speciale de ocrotire și învățămînt, asigurind condițiile necesare pentru pregătirea lor profesională și educarea acestora.

Pensionării și membrii lor de familie au dreptul pe timpul internării în spital, la asistența medicală și medicamente, în mod gratuit.

Pensionării, precum și membrii lor de familie au dreptul la asistența medicală și medicamente, în condițiile legii, pentru tratamentul ambulatoriu.

Pensionării beneficiază, în condițiile legii, de tratament în stațiunile balneoclimaterice.

În caz de deces al pensionarului sau al unui membru de familie se acordă în aceleași condiții ca și pentru personalul muncitor, ajutor de deces.

Cererile în fața orcaror organe care au drept scop stabilirea unui drept la pensie, precum și toate actele de procedura în legătură cu acest drept, sînt scutite de orice fel de taxe de timbru.

(1) Sumele plătite fără temei, cu titlu de pensie sau alte drepturi aferente, se recuperează, potrivit legii, de la cei care le-au primit. Sumele rămase nerecuperate de pe urma pensionarilor decedati nu se mai urmăresc.

(2) Recuperarea de la pensionari a sumelor plătite fără temei se face pe baza deciziei date de organele de pensie, care constituie titlu executoriu.

Persoanele care, prin nerespectarea dispozițiilor legale determina plata unor pensii necuvenite, sînt obligate la restituirea acestora, potrivit legii.

La stabilirea pensiilor de asigurări sociale și a pensiei suplimentare, fracțiunile de leu se intregesc la un leu în favoarea pensionarului.

Pensiile și ajutoarele sociale stabilite pînă la data prezentei legi, se mențin în continuare, atît timp cît sînt îndeplinite condițiile în baza cărora au fost acordate.

(1) Pensionării de invaliditate de orice grad care, potrivit dispozițiilor legale, sînt revizuibili medical, existenți la data prezentei legi, vor fi reexaminati de către comisiile de expertiza medicală și recuperare a capacității de muncă, la tratamentele stabilite, potrivit legii.

(2) Persoanele care în urma revizuirii medicale urmează să fie reincadrate în munca își mențin dreptul la pensie pînă la încadrarea în munca, dar nu mai tirziu de 31 decembrie 1977. Pensionării de invaliditate de orice grad, care la intrarea în vigoare a prezentei legi beneficiau de pensie cît și de retributie, își mențin acest drept cît timp continua să fie încadrați în munca, dar nu mai tirziu de 31 decembrie 1977. În această perioadă unitățile socialiste sînt obligate să le asigure locuri de muncă corespunzător capacității de muncă stabilite potrivit legii. Pensionării pentru limita de vîrsta care sînt încadrați în munca la data intrării în vigoare a prezentei legi și cumulează pensia cu retributia în condițiile și termenele prevăzute de lege, își mențin în continuare acest drept, cît timp sînt încadrați în munca, dar nu mai tirziu de 31 decembrie 1977.

Nevazatorii primesc pensie integrală pentru munca depusa, dacă au o vechime de cel puțin 15 ani bărbații și 10 ani femeile, la împlinirea virstei de 50 ani bărbații și 45 ani femeile. Acești pensionari primesc pensia în întregime și pe timpul cît sînt încadrați în munca.

Cererile de pensii aflate în curs de rezolvare la organele de pensii vor fi soluționate potrivit prevederilor prezentei legi.

Pe baza principiilor din prezenta lege, celelalte sectoare de activitate cu sisteme proprii de asigurări sociale și pensii își vor elabora reglementări proprii.

Prezenta lege intră în vigoare pe data de 1 iulie 1977. Pe aceeași dată se abroga: Legea nr. 27/1966 privind pensiile de asigurări sociale de stat și pensia suplimentară și H.C.M. nr. 252/1967 pentru aplicarea Legii nr. 27/1966, cu toate modificările ulterioare, precum și orice alte dispoziții contrare prezentei legi.

În Republica Socialistă România, munca constituie un drept fundamental și o îndatorire de onoare a tuturor membrilor societății.

Toți cetățenii apți de muncă sînt datori sa presteze o activitate utila, în raport de pregătirea și aptitudinile lor, de cerințele economiei naționale.

Oamenii muncii, fauritorii tuturor bunurilor materiale și spirituale ale societății, beneficiază pe deplin de roadele muncii lor, potrivit principiului socialist al retribuirii după cantitatea, calitatea și importanța socială a muncii.

Pe baza aportului adus la dezvoltarea societății, statul socialist garantează fiecărui cetățean, indiferent de sex sau naționalitate, dreptul la pensie. Totodată, persoanelor incapabile de muncă și lipsite de mijloace de existenta, statul le acorda sprijin material în cadrul asistenței sociale.

Pensia stabilită în raport de cantitatea, calitatea și importanța socială a muncii depuse asigura tuturor cetățenilor care au împlinit vîrsta prevăzută de lege, ori și-au pierdut total sau în cea mai mare parte capacitatea de muncă datorită unor accidente sau boli, condiții corespunzătoare de viața, potrivit nivelului de dezvoltare a economiei naționale.

Aplicarea principiilor eticii și echității socialiste face necesar ca pensia să fie stabilită în concordanta cu contribuția adusă de fiecare om al muncii la dezvoltarea generală a societății noastre socialiste și totodată să se realizeze un raport echitabil între veniturile provenite din retributie și cele din pensie, care să asigure în continuare stimularea celor ce lucrează efectiv în diferite sectoare ale producției materiale și ale activității social-culturale.

În vederea perfecționării legislației în acest domeniu,

Marea Adunare Naționala a Republicii Socialiste România adopta prezenta lege.

Capitolul I

Dispoziții generale

Capitolul II

Pensia pentru munca depusa și limita de vîrstă

Capitolul III

Pensia pentru pierderea capacității de muncă din accident de muncă sau boala profesională

Capitolul IV

Pensia pentru pierderea capacității de muncă în afară procesului de muncă

Capitolul V

Pensia de urmaș

Capitolul VI

Stabilirea și plata pensiilor

Capitolul VII

Pensia suplimentară

Capitolul VIII

Asistența socială și alte drepturi de asigurări sociale

Capitolul IX

Dispoziții finale și tranzitorii

-------