COMUNICAT din 25 octombrie 2019 privind măsurile preventive privative de libertate și caracterul nelegal al arestării unei persoane ulterior rămânerii definitive a hotărârii judecătorești de condamnare

Dosar în care s-a formulat sesizarea: 1001/103/2018

Nr. de înregistrare a sesizării: 2746/1/2019

Data înregistrării sesizării: 25.10.2019

Conținutul sesizării

Dezlegarea următoarelor chestiuni de drept:– dacă art. 539 Cod procedură penală se referă doar la măsurile preventive privative de libertate sau și la caracterul nelegal al arestării unei persoane ulterior rămânerii definitive a hotărârii judecătorești de condamnare,– iar în caz afirmativ, dacă în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 539 alin. (2) Cod procedură penală, caracterul nelegal al arestării unei persoane ulterior rămânerii definitive a hotărârii judecătorești de condamnare trebuie să fie constatat explicit prin hotărâre definitivă a instanței de judecată investită cu judecata cauzei penale și dacă prin sintagma hotărâre definitivă a instanței de judecată investită cu judecata cauzei se include și hotărârea pronunțată în soluționarea unui recurs în casație.

Minuta deciziei nr. 11 din 17 februarie 2020

Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Bacău - Secția I civilă, în dosarul nr. 1001/103/2018, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept

- dacă art. 539 din Codul de procedură penală se referă doar la măsurile preventive privative de libertate sau și la caracterul nelegal al arestării unei persoane ulterior rămânerii definitive a hotărârii judecătorești de condamnare,

- iar în caz afirmativ, dacă în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 539 alin. (2) din Codul de procedură penală, caracterul nelegal al arestării unei persoane ulterior rămânerii definitive a hotărârii judecătorești de condamnare trebuie să fie constatat explicit prin hotărâre definitivă a instanței de judecată învestite cu judecata cauzei penale și dacă sintagma “hotărârea definitivă a instanței de judecată învestită cu judecarea cauzei” include și hotărârea pronunțată în soluționarea unui recurs în casație.

Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.