COMUNICAT din 3 septembrie 2019 privind dreptul la măsuri reparatorii recunoscut prin hotărâre judecătorească definitivă, în favoarea unor cesionari

Dosar în care s-a formulat sesizarea: 19758/3/2018

Nr. de înregistrare a sesizării: 2198/1/2019

Data înregistrării sesizării: 03.09.2019

Conținutul sesizării

În interpretarea și aplicarea art. 3 și art. 4 din Legea nr. 10/2001, în coroborare cu art. 24 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, subzistă dreptul la măsuri reparatorii recunoscut în temeiul art. 24 alin. (2) și (4) din Legea nr. 165/2013, prin hotărâre judecătorească definitivă, în favoarea unor cesionari, dacă ulterior rămânerii definitive a hotărârii judecătorești respective, se încheie un contract prin care părțile contractului de cesiune decid încetarea contractului de cesiune și repunerea părților contractuale, în situația anterioară încheierii contractului?

Minuta deciziei nr. 30 din 2 martie 2020

Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. 19758/3/2018.

În interpretarea dispozițiilor art. 3 și 4 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în coroborare cu prevederile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, cu modificările și completările ulterioare, stabilește următoarele

În cazul în care, după încheierea unei convenții prin care fostul proprietar sau moștenitorii legali ori testamentari ai acestuia au înstrăinat dreptul la despăgubire unor terțe persoane, părțile convin desființarea acestei convenții și repunerea lor în situația anterioară, dreptul la măsuri reparatorii al cesionarului nu subzistă. În acest caz, dreptul la măsuri reparatorii în echivalent revine în patrimoniul înstrăinătorului (înstrăinătorilor) plafonat potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (2) sau, după caz, alin. (4) din Legea nr. 165/2013.

Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.