COMUNICAT din 19 august 2019 privind modul de interpretare a dispozițiilor art. 57 din Codul muncii, cu referire specială la condițiile în care se poate constata nulitatea absolută a unui act adițional la contractul individual de muncă, precum și a efectelor nulității, atunci când încheierea actului adițional reprezintă o măsură de punere în executare a unei hotărâri judecătorești

Dosare în care s-au formulat sesizările: 33317/3/2017, 36768/3/2017

Nr. de înregistrare a sesizărilor: 2102/1/2019, 2103/1/2019

Data înregistrării sesizărilor: 19.08.2019

Conținutul sesizărilor

Modul de interpretare a dispozițiilor art. 57 din Codul muncii, republicat, cu referire specială la condițiile în care se poate constata nulitatea absolută a unui act adițional la contractul individual de muncă, precum și a efectelor nulității, atunci când încheierea actului adițional reprezintă o măsură de punere în executare a unei hotărâri judecătorești pronunțată într-un litigiu de muncă, hotărâre care este executorie de drept cu caracter provizoriu până la rămânerea definitivă, și care, ulterior rămânerii definitive, a fost lămurită în procedura prevăzută de art. 443 din Codul de procedură civilă.

Minuta deciziei nr. 61 din 9 decembrie 2019

Respinge, ca inadmisibile, sesizările conexe formulate de Curtea de Apel București – Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarele nr. 33317/3/2017 și nr. 36768/3/2017, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept

Modul de interpretare a dispozițiilor art. 57 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu referire specială la condițiile în care se poate constata nulitatea absolută a unui act adițional la contractul individual de muncă, precum și la efectele nulității, atunci când încheierea actului adițional reprezintă o măsură de punere în executare a unei hotărâri judecătorești pronunțate într-un litigiu de muncă, hotărâre care este executorie de drept cu caracter provizoriu până la rămânerea definitivă, și care, ulterior rămânerii definitive, a fost lămurită în procedura prevăzută de art. 443 din Codul de procedură civilă.

Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.