DECIZIA nr. 422 din 21 iunie 2018 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 lit. dd) și art. 12 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, în redactarea anterioară modificărilor aduse prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2015 pentru modificarea și completarea unor acte normative

Valer Dorneanu

- președinte

Marian Enache

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Cristina Cătălina Turcu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 lit. dd) și art. 12 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepție ridicată de Societatea NTC Helene Impex - S.R.L. din Titu în Dosarul nr. 790/284/2015 al Judecătoriei Răcari, și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 692 D/2016.

2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că Agenția Națională de Administrare Fiscală a depus la dosar concluzii scrise, prin care solicită respingerea ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate.

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției, făcând referire la jurisprudența Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele

5. Prin Încheierea din 14 aprilie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 790/284/2015, Judecătoria Răcari a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 10 lit. dd) și art. 12 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale. Excepția a fost invocată de Societatea NTC Helene Impex - S.R.L. din Titu, într-o cauză având ca obiect soluționarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal (întocmit la data de 18 martie 2015) de constatare și sancționare a unei contravenții reglementate de art. 10 lit. dd) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, respectiv continuarea livrării de bunuri sau prestării de servicii după suspendarea activității operatorului economic în punctul de lucru.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul arată că a fost sancționat contravențional, deoarece, la controlul efectuat, s-au găsit sume nejustificate în casa de marcat. S-a dispus sancțiunea complementară a suspendării activității societății, însă aceasta a continuat să își desfășoare activitatea, fiind sancționată contravențional cu confiscarea sumelor încasate pe perioada suspendării activității. În acest context, autorul consideră că prevederile art. 12 alin. (4), raportate la cele ale art. 10 lit. dd) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999, aduc atingere dreptului de proprietate, deoarece dreptul de a desfășura activitate la punctul de lucru reprezintă un „bun“ în sensul art. 44 din Constituție și al art. 1 paragraful 1 referitor la protecția proprietății, din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, și ar trebui să se bucure de protecția acordată de cele două texte. Or, sancțiunea complementară a suspendării activității la punctul de lucru controlat și sancționarea ulterioară pentru fapta de a livra produse pe perioada suspendării activității constituie o ingerință și o restrângere nejustificată în exercitarea dreptului său de proprietate. În consecință, dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, în măsura în care acestea se interpretează în sensul că permit sancționarea contravențională pe durata soluționării plângerii contravenționale formulate pentru nerespectarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării activității.

7. Judecătoria Răcari apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, deoarece, prin art. 12 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999, este încălcat dreptul de proprietate al autorului, fără respectarea cerințelor de proporționalitate prevăzute de art. 53 alin. (2) din Constituție. Se arată că dreptul de a desfășura activitate economică la punctele de lucru constituie un drept de proprietate, astfel că orice interdicție dispusă, de a desfășura activitate la un astfel de punct de lucru, constituie o ingerință în dreptul menționat, reprezentând o sancțiune economică cu consecințe prea severe pentru contravenient.

8. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

9. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate a prevederilor legale criticate este neîntemeiată, făcând referire la cele reținute în Decizia Curții Constituționale nr. 958 din 12 iulie 2011.

10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse de Agenția Națională de Administrare Fiscală, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele

11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 10 lit. dd) și art. 12 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 ianuarie 2005, în redactarea anterioară modificărilor aduse prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2015 pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 285 din 28 aprilie 2015, având următorul conținut:– Art. 10 lit. dd): „Constituie contravenții următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracțiuni: dd) continuarea livrării de bunuri sau prestării de servicii după suspendarea activității operatorului economic în punctul de lucru.“;– Art. 12 alin. (4): „Prin derogare de la art. 32 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, plângerea nu suspendă executarea în cazul sancțiunilor contravenționale prevăzute la art. 10 lit. b), c), d), e) și cc).“– Art. 32 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001: „Plângerea suspendă executarea. Plângerea persoanelor prevăzute la art. 31 alin. (2) suspendă executarea numai în ceea ce privește despăgubirea sau, după caz, măsura confiscării.“;

13. Autorul excepției de neconstituționalitate susține că textele de lege criticate aduc atingere dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și art. 1 paragraful 1, referitor la protecția proprietății, din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că textele de lege criticate, respectiv art. 12 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999, potrivit căruia plângerea introdusă la instanța de judecată nu suspendă executarea în cazul anumitor sancțiuni contravenționale, precum și art. 10 lit. dd), din același act normativ - respectiv calificarea drept contravenție a continuării livrării de bunuri sau prestării de servicii, după suspendarea activității operatorului economic în punctul de lucru -, constituie opțiuni ale legiuitorului, care nu aduc atingere dreptului de proprietate privată, reglementat de art. 44 din Constituție.

15. Curtea reține că legiuitorul este liber să reglementeze referitor la răspunderea contravențională a persoanei juridice, întrucât niciun articol din Legea fundamentală nu interzice reglementarea unei astfel de răspunderi (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 128 din 10 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 6 iunie 2016, paragraful 19).

16. Curtea observă că reglementarea unor contravenții și a sancțiunilor aplicabile are drept consecință diminuarea patrimoniului operatorului economic, dar aceasta este o măsură justificată obiectiv și rațional de imperativul protejării interesului social și al ordinii de drept prin adoptarea unor reguli specifice de preîntâmpinare și sancționare a faptelor care generează sau ar putea genera fenomene economice negative, cum ar fi evaziunea fiscală (a se vedea, ad similis, Decizia nr. 308 din 13 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 25 iulie 2013, și Decizia nr. 128 din 10 martie 2016, paragraful 16).

17. Cât privește derogările de la procedura generală în materie contravențională, astfel cum este, spre exemplu, derogarea instituită prin art. 12 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999, Curtea reține că acestea intră, de asemenea, în marja de apreciere a legiuitorului. În acest sens, cel de-al doilea alineat al articolului 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale permite statelor contractante să adopte legile pe care le consideră necesare pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții sau a „amenzilor“. Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, autoritățile naționale sunt cele care decid, în primul rând, ce fel de „amendă“ trebuie aplicată, deciziile luate în acest domeniu implicând o apreciere a problemelor politice, economice și sociale, apreciere pe care Convenția o lasă în competența statelor membre, acestea având la dispoziție o largă marjă de apreciere [a se vedea Decizia de inadmisibilitate din 21 martie 2006, pronunțată în Cauza Valico S.R.L. împotriva Italiei (Cererea nr. 70.074/01), Decizia de inadmisibilitate din 19 noiembrie 2013, pronunțată în Cauza Electrosan - S.R.L. împotriva României (Cererea nr. 31.931/07), paragraful 17, și Hotărârea din 18 iunie 2013, pronunțată în Cauza S.C. Complex Herta Import Export - S.R.L. Lipova împotriva României, paragraful 32]. Având în vedere cele mai sus precizate, Curtea constată că nu poate fi reținută nici încălcarea art. 1 paragraful 1, referitor la protecția proprietății, din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (a se vedea, ad similis, Decizia nr. 537 din 13 iulie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 977 din 8 decembrie 2017, paragraful 16).

18. Referitor la dispozițiile art. 53 din Legea fundamentală, Curtea observă că acestea nu au incidență în cauză, deoarece nu s-a constatat restrângerea exercițiului vreunui drept sau al vreunei libertăți fundamentale și, prin urmare, nu ne aflăm în ipoteza prevăzută de norma constituțională invocată.

19. Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții, argumentele și soluția deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

20. În final, Curtea observă că nu pot fi supuse controlului în prezenta cauză criticile referitoare la suspendarea activității operatorului economic, deoarece această sancțiune a fost dispusă prin alt proces-verbal, ce face obiectul altui dosar decât cel în care s-a ridicat prezenta excepție.

21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea NTC Helene Impex - S.R.L. din Titu în Dosarul nr. 790/284/2015 al Judecătoriei Răcari și constată că dispozițiile art. 10 lit. dd) și art. 12 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, în redactarea anterioară modificărilor aduse prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2015 pentru modificarea și completarea unor acte normative, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Răcari și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 21 iunie 2018.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

PROF. UNIV. DR. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Cristina Cătălina Turcu

-----