DECIZIA nr. 517 din 17 iulie 2018 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 90 lit. b) din Codul de procedură penală

Valer Dorneanu

- președinte

Marian Enache

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Cristina Teodora Pop

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 90 lit. b) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ioan Tescaru în Dosarul nr. 2.568/277/2016 al Judecătoriei Pătârlagele - Secția penală, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.833 D/2017.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Se arată că Legea fundamentală garantează dreptul la apărare, iar nu dreptul la asistență juridică obligatorie, că legiuitorul are libertatea de a stabili care sunt cazurile în care aceasta din urmă este asigurată și că nerespectarea acestei obligații de către organele de urmărire penală poate fi sancționată de judecătorul de cameră preliminară cu nulitatea absolută. Se face, totodată, trimitere la jurisprudența Curții Constituționale în materia analizată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele

4. Prin Încheierea din 12 mai 2017, pronunțată în Dosarul nr. 2.568/277/2016, Judecătoria Pătârlagele - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 90 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ioan Tescaru într-o cauză ce are ca obiect stabilirea vinovăției autorului excepției sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovire sau alte violențe.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că textul criticat lasă la aprecierea organelor judiciare numirea unui avocat din oficiu, cu consecința încălcării dreptului la apărare al suspectului sau al inculpatului. Se susține că autorul excepției de neconstituționalitate este o persoană de 70 de ani, fără studii, sau fără ocupație, care a dat declarații pe care le-a semnat în alb, fiind apoi completate de organele de poliție. Având în vedere această situație de fapt, se susține că asistența juridică obligatorie ar trebui să fie asigurată în toate cauzele penale, întrucât aprecierea organelor judiciare cu privire la capacitatea suspectului sau a inculpatului de a-și face singur apărarea este una pur subiectivă, care poate să ducă la încălcări grave ale drepturilor fundamentale invocate.

6. Judecătoria Pătârlagele - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că dispozițiile art. 89 din Codul de procedură penală reglementează dreptul suspectului sau al inculpatului de a fi asistat de un avocat. Se susține că, în aceste condiții, lăsarea la aprecierea organelor judiciare a capacității suspectului sau a inculpatului de a-și face singur apărarea nu contravine dispozițiilor constituționale ale art. 24 și nici prevederilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că, potrivit art. 281 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală, încălcarea prevederilor legale referitoare la asistarea de către avocat a suspectului sau a inculpatului, precum și a celorlalte părți, atunci când asistența juridică este obligatorie, se sancționează cu nulitatea absolută, motiv pentru care nu se poate susține că aprecierea la care fac referire dispozițiile art. 90 lit. b) din Codul de procedură penală este una pur discreționară.

9. Avocatul Poporului apreciază că prevederile art. 90 lit. b) din Codul de procedură penală sunt constituționale. Se face trimitere la Decizia Curții Constituționale nr. 312 din 13 martie 2008, despre care se afirmă că este aplicabilă și în prezenta cauză. Se arată că dreptul la apărare nu presupune dreptul la asistență juridică obligatorie în toate categoriile de cauze, că regula este caracterul facultativ al asistenței juridice și că, de la această regulă, pot fi prevăzute excepții, în mod exclusiv de către legiuitor.

10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele

11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, conform încheierii de sesizare, dispozițiile art. 90 din Codul de procedură penală. Din analiza excepției de neconstituționalitate, Curtea reține însă că autorul critică, în realitate, prevederile art. 90 lit. b) din Codul de procedură penală, text asupra căruia se va pronunța prin prezenta decizie și care are următorul cuprins: „Asistența juridică este obligatorie: [...] b) în cazul în care organul judiciar apreciază că suspectul ori inculpatul nu și-ar putea face singur apărarea.“

13. Se susține că textele criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 24 referitoare la dreptul la apărare și prevederilor art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile art. 90 lit. b) din Codul de procedură penală au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate, prin raportare la critici similare, fiind pronunțate în acest sens Decizia nr. 328 din 24 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 611 din 10 august 2016, și Decizia nr. 506 din 5 iulie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 833 din 20 octombrie 2016, prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate invocată.

15. Prin Decizia nr. 506 din 5 iulie 2016, paragrafele 14-15, Curtea a reținut că art. 90 lit. b) din Codul de procedură penală reglementează unul din cazurile de asistență juridică obligatorie a suspectului sau inculpatului, și anume cazul în care organul judiciar apreciază că suspectul ori inculpatul nu și-ar putea face singur apărarea și, totodată, că art. 91 alin. (1) din Codul de procedură penală instituie în sarcina organului judiciar obligația de a asigura prezența unui avocat din oficiu, dacă suspectul sau inculpatul nu și-a ales un avocat, în cazurile în care asistența juridică este obligatorie. Respectarea de către organul judiciar a acestei obligații este garantată prin intermediul art. 281 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală, care sancționează cu nulitatea absolută încălcarea dispozițiilor privind asistarea de către avocat a suspectului sau a inculpatului, precum și a celorlalte părți, atunci când asistența juridică este obligatorie. Dacă încălcarea a intervenit în cursul urmăririi penale sau în procedura camerei preliminare, nulitatea se constată până la încheierea procedurii în camera preliminară, potrivit art. 281 alin. (4) lit. a) din Codul de procedură penală (paragraful 14).

16. Prin aceeași decizie, Curtea a constatat că dispozițiile art. 90 lit. b) din Codul de procedură penală nu aduc nicio atingere dreptului la apărare consacrat de prevederile art. 24 din Constituție, având în vedere că dreptul la apărare nu poate fi confundat cu dreptul la asistență juridică obligatorie. Primul este garantat în toate cazurile, iar cel de-al doilea este creat de legiuitor, care stabilește și cazurile în care consideră că este necesar. Așadar, de vreme ce Legea fundamentală garantează dreptul la apărare, iar nu și pe cel la asistență juridică obligatorie, stabilirea cazurilor în care aceasta din urmă este obligatorie constituie atributul exclusiv al legiuitorului, așa cum a statuat Curtea printr-o bogată jurisprudență cu privire la dispozițiile art. 171 alin. 2 și 3 din Codul de procedură penală din 1968, dispoziții cu un conținut similar cu cel al art. 90 lit. b) și c) din noul Cod de procedură penală (de exemplu, Decizia nr. 600 din 21 septembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 868 din 24 octombrie 2006, Decizia nr. 62 din 31 ianuarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 142 din 25 februarie 2008, Decizia nr. 102 din 14 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 185 din 11 martie 2008, Decizia nr. 312 din 13 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 301 din 17 aprilie 2008, Decizia nr. 771 din 1 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 588 din 5 august 2008, Decizia nr. 834 din 22 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 536 din 30 iulie 2010, Decizia nr. 313 din 3 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 12 aprilie 2011, și Decizia nr. 970 din 12 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 605 din 26 august 2011). Prin urmare, nu se poate susține că dispozițiile de lege criticate sunt neconstituționale numai pentru că nu prevăd că asistența juridică este obligatorie în toate cazurile, câtă vreme exercitarea dreptului la asistență juridică este garantată. Dreptul la apărare, consacrat de art. 24 din Constituție, se referă la asistența juridică facultativă, iar excepțiile de la această regulă pot fi stabilite în mod exclusiv de legiuitor. În cazurile în care legea impune asistența juridică obligatorie a suspectului sau inculpatului, apărarea are valoarea unei instituții de cert interes social, care funcționează atât în favoarea suspectului și a inculpatului, cât și în vederea asigurării unei bune desfășurări a procesului penal, în considerarea unor situații speciale ce rezultă din însăși enumerarea cuprinsă în textul de lege. Totodată, Curtea a reținut și faptul că norma cuprinsă în art. 91 alin. (1) din Codul de procedură penală - care este mai favorabilă decât norma corespondentă din art. 6 paragraful 3 lit. c) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ce prevede dreptul acuzatului de a se apăra el însuși sau de a fi asistat de un apărător ales de el și, dacă nu dispune de mijloacele necesare pentru a plăti un apărător, de a fi asistat în mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci când interesele justiției o cer -, asigură inculpatului un apărător din oficiu atunci când acesta nu are posibilitatea să beneficieze de serviciile unui avocat ales, iar asistența juridică este obligatorie, și anume în cazurile stabilite de art. 90 din Codul de procedură penală (paragrafele 15-17).

17. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția de respingere a excepției de neconstituționalitate pronunțată prin decizia mai sus menționată, precum și considerentele care au fundamentat-o își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ioan Tescaru în Dosarul nr. 2.568/277/2016 al Judecătoriei Pătârlagele - Secția penală și constată că dispozițiile art. 90 lit. b) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Pătârlagele - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 17 iulie 2018.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop

----