CERINŢE MINIME din 26 iulie 2006 (*actualizate*)

privind comunicarea verbală

(actualizate la data de 1 iunie 2015*)

----------

1. Caracteristici intrinseci

1.1. Comunicarea verbală se stabileşte între un vorbitor sau un emiţător şi unul ori mai mulţi auditori, sub forma unui limbaj format din texte scurte, grupuri de cuvinte şi/sau cuvinte izolate, eventual codificate.

1.2. Mesajele verbale trebuie să fie cât mai scurte, simple şi clare.

1.3. Calităţile de comunicare ale vorbitorului şi facultăţile auditive ale auditorilor trebuie să asigure o comunicare verbală sigură.

1.4. Comunicarea verbală poate fi directă, utilizând vocea umană, sau indirectă, prin voce umană ori artificială, difuzată prin oricare mijloc corespunzător.

2. Reguli specifice de utilizare

2.1. Persoanele implicate trebuie să cunoască bine limbajul utilizat, pentru a putea pronunţa şi înţelege corect mesajul verbal şi pentru a adopta, în consecinţă, comportamentul corespunzător în domeniul securităţii şi/sau al sănătăţii.

2.2. Dacă comunicarea verbală este utilizată în locul sau complementar unui gest-semnal, trebuie folosite cuvinte-cod, ca de exemplu

a) start - pentru a indica începerea comenzii;

b) stop - pentru a întrerupe sau a termina o mişcare;

c) opreşte - pentru a opri operaţiunea;

d) ridică - pentru a ridica o greutate;

e) coboară - pentru a coborî o greutate;

f) înainte ┐

g) înapoi │ sensul mişcărilor respective trebuie

h) dreapta > coordonate, când este cazul, cu gesturile

i) stânga │ de semnalizare corespunzătoare;

┘

j) pericol - pentru a solicita oprirea de urgenţă;

k) repede - pentru a accelera o mişcare, din motive de securitate.

-----