DECIZIE nr. 121 din 29 septembrie 1998

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă

Lucian Mihai - preşedinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Gabor Kozsokar - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Claudia Miu - magistrat-asistent şef

Pe rol, pronunţarea asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă, ridicată de Parchetul de pe lângă Curtea Suprema de Justiţie în Dosarul nr. 1.257/1996 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia civilă.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa din data de 22 septembrie 1998, fiind consemnate în încheierea din aceeaşi dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 29 septembrie 1998.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele

Prin Încheierea din 29 aprilie 1998 Curtea Suprema de Justiţie - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă, ridicată de Ministerul Public în Dosarul nr. 1.257/1996, aflat pe rolul acestei instanţe.

În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate se arata ca, întrucât declararea recursului în anulare constituie, conform "art. 130 din Constituţie, o prerogativa ce aparţine exclusiv procurorului general, ca reprezentant al Ministerului Public, apare firesc ca retragerea acestei cai extraordinare de atac de către initiatorul ei, conform art. 330^4 teza întâi din Codul de procedură civilă, sa reprezinte un exerciţiu al aceleiaşi atribuţii, la indemana aceluiaşi subiect calificat, cu efect de stingere a litigiului respectiv". De aceea, se apreciază ca dispoziţiile art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă, care permit părţilor din proces sa ceara continuarea judecaţii unei cai de atac pe care nu sunt abilitate sa o declanseze, apar ca neconstituţionale, întrucât transfera în competenţa părţilor litigante atribuţii care, potrivit art. 130 din Constituţie, aparţin exclusiv Ministerului Public. În fine, se precizează ca art. 16 alin. (1) din Constituţie nu are în vedere egalitatea de tratament juridic a cetăţenilor "în raport cu cea care se aplică autorităţilor publice, şi nici preluarea de către cetăţeni a atribuţiilor ce revin respectivelor autorităţi".

Instanţa de judecată şi-a exprimat opinia ca excepţia de neconstituţionalitate ridicată este nefondata.

În conformitate cu prevederile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, s-au solicitat puncte de vedere preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului. În cauza a comunicat punctul sau de vedere numai Guvernul, potrivit căruia excepţia urmează să fie respinsă, ţinând seama de practica jurisdicţională a Curţii Constituţionale în materie.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecătorului-raportor, concluziile părţilor prezente şi dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, republicată, retine următoarele

Curtea Constituţională este competenţa să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate, fiind sesizată legal, în conformitate cu dispoziţiile art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 23 din Legea nr. 47/1992.

Potrivit prevederilor art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă, "până la închiderea dezbaterilor, procurorul general îşi poate retrage motivat recursul în anulare. În acest caz, părţile în proces pot cere continuarea judecaţii". Aceasta dispoziţie legală a fost integral atacată, în repetate randuri, pe calea excepţiei de neconstituţionalitate.

Astfel, prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 22 octombrie 1996, Curtea Constituţională a decis ca dispoziţiile art. 330^4 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale. În considerentele deciziei se retine ca "art. 330^4 din Codul de procedură civilă arata condiţiile în care procurorul general îşi poate retrage recursul în anulare şi consacra, totodată, dreptul părţilor din proces de a stărui pentru continuarea judecaţii. Or, prin aceste prevederi nu poate fi pusă în discuţie nici o situaţie conflictuala cu dispoziţiile Constituţiei". Dispoziţiile art. 330^4 din Codul de procedură civilă nu au fost atacate cu recurs, astfel încât, sub acest aspect, decizia a rămas definitivă.

Aceeaşi soluţie a constituţionalităţii dispoziţiilor art. 330^4 din Codul de procedură civilă a fost pronunţată în mod constant în practica jurisdicţională a Curţii.

Fiind sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor cuprinse în art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă, Curtea s-a pronunţat în acelaşi sens, respingând excepţia. Astfel sunt deciziile nr. 67 şi nr. 68 din 16 aprilie 1998, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 195 din 26 mai 1998.

Pentru a se pronunţa aceasta soluţie s-a reţinut ca prevederile legale ce reglementează recursul în anulare, deci şi cele ale art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă, sunt elaborate în conformitate cu dispoziţiile art. 125 şi 128 din Constituţie.

Faptul ca recursul în anulare, care se poate exercita numai de procurorul general, este continuat la cererea uneia dintre părţi, în cazul în care procurorul general îl retrage, nu încalcă dispoziţiile constituţionale menţionate. Aceasta nu este o problemă de constituţionalitate, ci o chestiune de politica legislativă a autorităţii legiuitoare, opţiune legislativă ce nu poate fi considerată ca neconstitutionala cat timp nu contravine unei prevederi a Constituţiei.

Având în vedere ca în speta nu au intervenit elemente noi care să determine reconsiderarea practicii jurisdicţionale a Curţii, urmează ca excepţia privind dispoziţiile art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă să fie respinsă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă, ridicată de Parchetul de pe lângă Curtea Suprema de Justiţie în Dosarul nr. 1.257/1996 al Curţii Supreme de Justiţie -Secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 septembrie 1998.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

LUCIAN MIHAI

Magistrat-asistent şef,

Claudia Miu

----------