DECIZIE nr. 103 din 9 iulie 1998

privind excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 lit. d) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi

Ioan Muraru - preşedinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Claudia Miu - magistrat-asistent

Pe rol, pronunţarea asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 lit. d) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, ridicată de Societatea Comercială "M amp; D COM" - S.R.L. Focsani în Dosarul nr. 718/1997 al Curţii de Conturi - Secţia jurisdicţională.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 30 iunie 1998, şi au fost consemnate în încheierea de la aceeaşi dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 9 iulie 1998.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele

Prin Încheierea din 3 martie 1998, pronunţată în Dosarul nr. 718/1997, Curtea de Conturi - Secţia jurisdicţională a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 lit. d) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi.

În motivarea excepţiei, în esenta, se susţine ca instanţele Curţii de Conturi nu sunt competente sa judece cauza care constituie obiectul fondului pricinii, având în vedere dispoziţiile art. 19 lit. d) din Legea nr. 94/1992, potrivit cărora "Curtea de Conturi poate hotărî efectuarea de controale şi la alte persoane juridice decât cele menţionate la art. 18, care nu-şi îndeplinesc obligaţiile financiare faţă de stat, unităţile administrativ-teritoriale şi instituţiile publice". Se arata în continuare ca aceste prevederi legale contravin dispoziţiilor art. 139 alin. (1) din Constituţie. Autoarea excepţiei arata că nu pot fi controlate de Curtea de Conturi decât persoanele juridice, altele decât cele prevăzute expres la art. 18, anterior citat. În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate sunt invocate şi prevederile art. 45-56 din Legea nr. 94/1992. Referitor la prevederile art. 139 din Constituţie privitoare la formarea resurselor financiare ale statului, se susţine ca formarea acestor resurse înseamnă alcătuirea acelor fonduri care se cuvin bugetului de stat, însă Curtea de Conturi are competenţa de a controla numai unităţile apartinatoare sectorului public, nu şi pe cele apartinatoare sectorului privat.

Curtea de Conturi şi-a exprimat opinia potrivit căreia excepţia de neconstituţionalitate nu este fondată, întrucât competenţa sa de control nu contravine dispoziţiilor art. 139 din Constituţie, fiindca se referă la neîndeplinirea "obligaţiilor financiare către stat", la formarea resurselor financiare ale statului, fără să se facă deosebire în funcţie de natura capitalului social al societăţilor comerciale.

În punctul sau de vedere Guvernul susţine ca instanţele Curţii de Conturi, fiind organe administrative cu atribuţii jurisdicţionale, nu pot sesiza Curtea Constituţională cu excepţii de neconstituţionalitate. În acest sens, invoca Decizia nr. II din 15 februarie 1995 a Plenului Curţii Constituţionale.

Preşedinţii Camerei Deputaţilor şi Senatului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

având în vedere încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor şi concluziile procurorului, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, republicată, retine următoarele

Examinandu-şi competenţa, reglementată de dispoziţiile art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea constata că nu este legal sesizată.

Printre elementele esenţiale care atrag competenţa jurisdicţională a Curţii Constituţionale în materia excepţiilor de neconstituţionalitate se situeaza şi organul de sesizare, care, în lumina dispoziţiilor legale anterior citate, trebuie să fie o instanţa de judecată.

Astfel, prin Decizia Plenului nr. II din 15 februarie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 47 din 13 martie 1995, Curtea Constituţională s-a pronunţat în sensul că excepţiile de neconstituţionalitate se pot ridica numai în faţa instanţelor judecătoreşti stabilite, în baza art. 125 alin. (1) din Constituţie, de Legea nr. 92/1992 şi de Legea nr. 54/1993, iar sesizarea instanţei de contencios constituţional se poate face numai de către instanţa judecătorească în faţa căreia s-a ridicat excepţia. Instanţele Curţii de Conturi, fiind organe administrative cu atribuţii jurisdicţionale, nu pot sesiza Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate.

Practica jurisdicţională ulterioară a Curţii este constanta în acest sens (a se vedea Decizia nr. 31 din 22 martie 1995, Decizia nr. 50 din 22 mai 1995 şi Decizia nr. 14 din 13 februarie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 30 mai 1995, nr. 168 din 1 august 1995 şi, respectiv, nr. 70 din 8 aprilie 1996).

Faţa de aceste considerente, urmează ca excepţia de neconstituţionalitate să fie respinsă ca inadmisibila.

În temeiul dispoziţiile art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 lit. d) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, ridicată de "M amp; D COM" - S.R.L. Focsani în Dosarul nr. 718/1997 al Curţii de Conturi - Secţia jurisdicţională.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 iulie 1998.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN MURARU

Magistrat-asistent

Claudia Miu

--------------------