DECIZIE nr. 77 din 5 mai 1998

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă

Ioan Muraru - preşedinte

Costica Bulai - judecător

Mihai Constantinescu - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Victor Dan Zlatescu - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Claudia Miu - magistrat-asistent

Pe rol, pronunţarea asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă, invocată de Parchetul de pe lângă Curtea Suprema de Justiţie în Dosarul nr. 3.030/1996 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia civilă.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 28 aprilie 1998, fiind consemnate în încheierea de la aceeaşi dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 5 mai 1998.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele

Prin Încheierea din 11 februarie 1998, Curtea Suprema de Justiţie - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă, ridicată de Parchetul de pe lângă Curtea Suprema de Justiţie în Dosarul nr. 3.030/1996 al acestei instanţe.

În motivarea excepţiei se arata ca dispoziţiile legale atacate sunt neconstituţionale, întrucât contravin prevederilor art. 128 şi 130 din Constituţie cu privire la "rolul Ministerului Public". Se mai susţine ca, întrucât legiuitorul a rezervat numai procurorului general dreptul de a declara recurs în anulare la Curtea Suprema de Justiţie împotriva hotărârilor judecătoreşti irevocabile, pentru motivele prevăzute în text, în acord cu dispoziţiile art. 130 din Constituţie, se impune ca şi retragerea acestei cai să fie "la indemana aceluiaşi subiect calificat, cu efect de stingere a litigiului respectiv". De aceea se apreciază ca dispoziţiile art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă, "care permit părţilor din proces de a cere continuarea judecaţii unei cai de atac pe care nu sunt abilitate sa o declanseze şi care aparţine în exclusivitate unei autorităţi publice", sunt neconstituţionale, pentru ca transfera în competenţa părţilor în litigiu atribuţii "care constituie apanajul exclusiv al Ministerului Public", potrivit prevederilor art. 130 din Constituţie, atribuţii ce "se exercită numai prin procurorii constituiţi în parchete".

Se precizează, totodată, ca art. 16 alin. (1) din Constituţie nu are în vedere egalitatea de tratament juridică al cetăţenilor "în raport cu cea care se aplică autorităţilor publice şi nici preluarea de către cetăţeni a atribuţiilor ce revin respectivelor autorităţi".

Exprimandu-şi opinia, în temeiul dispoziţiilor art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicată, instanţa arata ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, s-au solicitat puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.

Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia de neconstituţionalitate nu este intemeiata, invocand jurisprudenta Curţii Constituţionale, care, în mod constant, a statuat ca dispoziţia legală atacată este constituţională.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi ale părţii prezente, precum şi dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, republicată, retine următoarele

Curtea Constituţională este competenţa să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate, fiind legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 23 din Legea nr. 47/1992.

Potrivit art. 330^4 din Codul de procedură civilă, "până la închiderea dezbaterilor, procurorul general îşi poate retrage motivat recursul în anulare. În acest caz, părţile în proces pot cere continuarea judecaţii".

Acest text a fost atacat integral, de mai multe ori, prin excepţia de neconstituţionalitate, Curtea pronunţându-se, pentru prima oara, prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 22 octombrie 1996, în sensul că dispoziţiile sale sunt constituţionale. În considerentele acestei decizii s-a reţinut ca "art. 330^4 din Codul de procedură civilă arata condiţiile în care procurorul general îşi poate retrage recursul în anulare şi consacra, totodată, dreptul părţilor din proces de a stărui pentru continuarea judecaţii. Or, prin aceste prevederi nu poate fi pusă în discuţie nici o situaţie conflictuala cu dispoziţiile Constituţiei". Decizia nu a fost atacată cu recurs în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 330^4, astfel încât ea a rămas definitivă.

Faptul ca întregul text a fost declarat constituţional nu a împiedicat părţile, în alte cauze, sa invoce excepţia de neconstituţionalitate a aceluiaşi text, Curtea mentinand prin deciziile pronunţate aceeaşi soluţie de constituţionalitate, întrucât nu au intervenit elemente noi care să facă necesară reconsiderarea practicii sale.

Cu privire la dispoziţiile art. 330^4 teze a doua din Codul de procedură civilă, Curtea s-a pronunţat prin deciziile nr. 67 şi nr. 68 din 16 aprilie 1998, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 195 din 26 mai 1998, respingând excepţia. Pentru a se pronunţa aceasta soluţie s-a reţinut, în esenta, ca textele care reglementează recursul în anulare, inclusiv art. 330^4 teze a doua din Codul de procedură civilă, nu contravin prevederilor art. 125 şi 128 din Constituţie, deoarece faptul ca o cale de atac care se poate exercita numai de către procurorul general este continuată, în caz de renunţare a acestuia, la cererea uneia dintre părţi, nu este o problemă de constituţionalitate, ci de opţiune legislativă ce nu poate fi cenzurata de justiţia constituţională.

Motivele invocate prin excepţia de faţa nu sunt de natura sa ducă la o reconsiderare a practicii Curţii.

De aceea, având în vedere ca, faţă de soluţiile pronunţate prin deciziile sus-menţionate, nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea practicii jurisdicţionale a Curţii, urmează ca excepţia privind dispoziţiile art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă să fie respinsă.

Faţa de considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă, invocată de Parchetul de pe lângă Curtea Suprema de Justiţie în Dosarul nr. 3.030/1996 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 mai 1998.

PREŞEDINTELE CURŢII

CONSTITUŢIONALE,

prof.univ.dr. IOAN MURARU

Magistrat-asistent,

Claudia Miu

-----------