LEGE nr. 546 din 14 octombrie 2002 (*actualizată*)

Graţierea este măsura de clementa ce consta în înlăturarea, în total sau în parte, a executării pedepsei aplicate de instanţa ori în comutarea acesteia în una mai uşoară.

Graţierea poate fi acordată individual, prin decret al Preşedintelui României, potrivit art. 94 lit. d) din Constituţia României, republicată, sau colectiv, de către Parlament, prin lege organică, conform prevederilor art. 73 alin. (3) lit. i) din Constituţia României, republicată.

--------------

Art. 2 a fost modificat de pct. 1 al art. 110 din LEGEA nr. 187 din 24 octombrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 757 din 12 noiembrie 2012.

(1) Graţierea individuală se acordă la cerere sau din oficiu, numai după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

(2) Decretul de graţiere individuală nu poate fi revocat.

--------------

Alin. (2) al art. 3 a fost introdus de pct. 2 al art. 110 din LEGEA nr. 187 din 24 octombrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 757 din 12 noiembrie 2012.

Cererea de graţiere individuală, împreună cu actele anexate, se adresează Preşedintelui României şi poate fi făcută de

a) persoana fizică condamnată, apărătorul ori reprezentantul legal al acesteia;

b) soţul persoanei fizice condamnate, ascendenţii, descendenţii, fraţii, surorile ori copiii acestora, precum şi de aceleaşi rude ale soţului persoanei condamnate;

c) reprezentantul legal sau avocatul persoanei juridice condamnate.

--------------

Art. 4 a fost modificat de pct. 3 al art. 110 din LEGEA nr. 187 din 24 octombrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 757 din 12 noiembrie 2012.

(1) Cererea de graţiere conţine în mod obligatoriu datele de identificare a persoanei condamnate şi pedeapsa pentru care se solicită graţierea.

(2) La cererea de graţiere formulată în cazul persoanei fizice se anexează, în copie legalizată, hotărârea definitivă de condamnare, certificatul de cazier judiciar şi, după caz, acte de stare civilă, certificate medicale, rapoarte de anchetă socialăşi alte acte pe care solicitantul le consideră necesare în susţinerea cererii sale.

(3) La cererea de graţiere formulată în cazul persoanei juridice se anexează, în copie legalizată, hotărârea definitivă de condamnare, adeverinţa emisă de organul care a autorizat înfiinţarea persoanei juridice sau care a înregistrat persoana juridică, din care să rezulte antecedentele penale ale acesteia, precum şi alte acte pe care solicitantul le consideră necesare în susţinerea cererii sale.

--------------

Art. 5 a fost modificat de pct. 4 al art. 110 din LEGEA nr. 187 din 24 octombrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 757 din 12 noiembrie 2012.

(1) În vederea exercitării prerogativei de graţiere, Preşedintele României poate solicita, atunci când socoteşte necesar, avize consultative de la Ministerul Justiţiei, care este obligat să le înainteze în termen de 30 de zile de la data solicitării.

(2) De asemenea, atunci când consideră necesar, Preşedintele României poate solicita informaţii cu privire la persoana fizică organelor administraţiei publice locale, conducătorului locului de detenţie, organelor judecătoreşti şi ale parchetelor, organelor de poliţie şi altor instituţii publice, precum şi comandantului unităţii, pentru condamnaţii militari.

(3) În cazul cererilor de graţiere formulate pentru persoana juridică, Preşedintele României poate solicita, atunci când socoteşte necesar, informaţii de la registrul comerţului, de la autorităţile cu atribuţii de control în domeniul fiscal şi vamal, de la organul care a autorizat înfiinţarea persoanei juridice sau care a înregistrat persoana juridică, de la organele administraţiei publice locale, precum şi de la orice altă instituţie publică.

--------------

Art. 6 a fost modificat de pct. 5 al art. 110 din LEGEA nr. 187 din 24 octombrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 757 din 12 noiembrie 2012.

Decretul de graţiere se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Decretul de graţiere trebuie să conţină următoarele elemente

a) datele de identificare a persoanei condamnate: numele, prenumele, prenumele părinţilor, data şi locul naşterii în cazul persoanei fizice, respectiv denumirea, sediul, codul de înregistrare fiscală, actul prin care s-a aprobat înfiinţarea în cazul persoanei juridice;

--------------

Lit. a) a art. 8 a fost modificată de pct. 6 al art. 110 din LEGEA nr. 187 din 24 octombrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 757 din 12 noiembrie 2012.

b) elementele de identificare a hotărârii judecătoreşti de condamnare;

c) pedeapsa aplicată de instanţa, care face obiectul graţierii;

d) modalitatea graţierii - totală sau parţială, indicandu-se partea de pedeapsa gratiata, pentru graţierea parţială.

(1) Prin decret se pot graţia una sau mai multe pedepse.

(2) Graţierea individuală în cazul persoanei fizice se acordă numai pentru pedepse sau măsuri educative privative de libertate.

(3) Nu pot fi graţiate pedepsele deja executate, pedepsele a căror executare nu a început din cauza sustragerii condamnatului de la executare, condamnările cu suspendarea executării pedepsei, precum şi pedepsele complementare şi cele accesorii aplicate persoanei fizice.

(4) În cazul persoanei juridice pot fi graţiate atât pedeapsa principală, cât şi pedepsele complementare prevăzute la art. 139 şi 140 din Codul penal.

(5) Graţierea individuală nu are efect asupra laturii civile şi asupra măsurilor administrative pronunţate într-o cauză penală.

--------------

Art. 9 a fost modificat de pct. 7 al art. 110 din LEGEA nr. 187 din 24 octombrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 757 din 12 noiembrie 2012.

În situaţia respingerii cererii de graţiere, actul de respingere va fi comunicat persoanei care a introdus cererea, în termen de 30 de zile de la data adoptării deciziei de către Preşedintele României.

Graţierea individuală poate fi refuzată de către beneficiarul ei atunci când cererea a fost făcuta de altă persoană. Aceasta prevedere nu se aplică în cazul condamnatului minor.

Graţierea colectivă se acordă unui număr de persoane pentru condamnări determinate prin cuantumul pedepselor sau prin infracţiunile pentru care au fost pronunţate.

(1) Graţierea colectivă poate avea ca obiect numai pedepse aplicate de instanţa pentru fapte săvârşite anterior datei prevăzute în legea de graţiere.

(2) Atunci când legea de graţiere intră în vigoare înaintea rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, graţierea îşi produce efectele numai de la data rămânerii definitive a hotărârii.

(1) În situaţia pluralităţii de infracţiuni pentru care s-au aplicat pedepse ce au fost contopite, obiectul graţierii colective îl constituie pedepsele aplicate pentru fiecare dintre infracţiuni, şi nu pedeapsa rezultanta.

(2) În cazurile prevăzute la alin. (1), dacă pentru unele dintre aceste pedepse este incidenţa graţierea, ele vor fi descontopite, iar dacă a rămas o singura pedeapsa din pedeapsa rezultanta, care nu este gratiata, va fi înlăturat şi sporul eventual aplicat.

(3) Comutarea se poate face numai într-o pedeapsă mai uşoară, prevăzută de Codul penal, şi numai în limitele stabilite de acesta.

(1) În cazul iniţierii legii de graţiere de către Guvern, sarcina elaborării proiectului de lege revine Ministerului Justiţiei.

(2) Direcţia Generală a Penitenciarelor poate face propuneri motivate Ministerului Justiţiei în vederea iniţierii unei legi de graţiere.

(1) Graţierea este totală atunci când priveşte pedeapsa principala în integralitatea ei.

(2) Graţierea parţială poate privi o parte determinata din pedeapsa, o parte calculată prin raportare la pedeapsa în întregul ei, precum şi restul pedepsei rămase de executat.

Graţierea individuală se acordă necondiţionat, iar graţierea colectivă poate fi acordată şi condiţionat.

(1) Aducerea la îndeplinire a dispoziţiilor legale privind graţierea atunci când intervine după rămânerea definitivă a hotărârii se face în conformitate cu art. 596 din Codul de procedură penală.

--------------

Alin. (1) al art. 18 a fost modificat de art. 54 din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013.

(2) Graţierea se aplică în termen de cel mult 48 de ore de la data publicării actului de graţiere în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Efectele graţierii sunt cele prevăzute de Codul penal.

Graţierea nu împiedica exercitarea căilor extraordinare de atac de către condamnat, în condiţiile legii, şi nu poate constitui temei pentru respingerea acestora.

Dispoziţiile prezentei legi se aplică numai cererilor de graţiere depuse după intrarea ei în vigoare, precum şi cererilor de graţiere anterioare, dacă aceasta reglementare este mai favorabilă.

(1) Prezenta lege intră în vigoare în termen de 30 de zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(2) La data intrării în vigoare a prezentei legi se abroga Decretul nr. 302/1952 privind procedura graţierii, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 46 din 9 septembrie 1952.

privind graţierea şi procedura acordării graţierii

(aplicabilă începând cu data de 1 februarie 2014*)

Parlamentul României adopta prezenta lege.

Capitolul 1

Dispoziţii generale

Dispoziţii generale

Capitolul 2

Graţierea individuală

Graţierea individuală

Capitolul 3

Graţierea colectivă

Graţierea colectivă

Capitolul 4

Dispoziţii comune

Dispoziţii comune

Capitolul 5

Dispoziţii finale

Dispoziţii finale

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 23 septembrie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,

VIOREL HREBENCIUC

Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 23 septembrie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.

p. PREŞEDINTELE SENATULUI,

DORU IOAN TARACILA

Bucureşti, 14 octombrie 2002.

Nr. 546.

-------------