LEGE nr. 130 din 16 octombrie 1996 *** Republicată

(1) Contractul colectiv de muncă este convenţia încheiată între patron sau organizaţia patronala, pe de o parte, şi salariaţi, reprezentaţi prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condiţiile de muncă, salarizarea, precum şi alte drepturi şi obligaţii ce decurg din raporturile de muncă.

(2) În sensul prezentei legi, prin termenul patron se înţelege persoana fizica şi persoana juridică care angajează salariaţi prin încheierea contractelor individuale de muncă.

(3) Persoanele juridice care angajează salariaţi mai sunt denumite în prezenta lege şi unităţi.

(1) Prin încheierea contractelor colective de muncă se urmăreşte promovarea unor relaţii de muncă echitabile, de natura să asigure protecţia socială a salariaţilor, prevenirea sau limitarea conflictelor colective de muncă ori evitarea declanşării grevelor.

(2) Fac parte din contractele colective de muncă şi acordurile dintre părţile semnatare ale contractelor colective de muncă, prin care se soluţionează conflicte colective de muncă.

(3) Contractul colectiv de muncă poate cuprinde şi prevederi referitoare la protecţia celor aleşi sau delegaţi în organele de conducere ale sindicatelor, respectiv a reprezentanţilor salariaţilor aleşi potrivit prevederilor art. 20.

(1) Negocierea colectivă, la nivel de unitate, este obligatorie, cu excepţia cazului în care unitatea are mai puţin de 21 de salariaţi.

(2) Negocierea colectivă are loc în fiecare an, după cum urmează

a) după cel puţin 12 luni de la data negocierii precedente, neurmată de încheierea contractului colectiv de muncă, sau de la data intrării în vigoare a contractului colectiv de muncă, după caz;

b) cu cel puţin 30 de zile anterior expirării contractelor colective de muncă încheiate pe un an.

(3) Durata negocierii colective nu poate depăşi 60 de zile.

(4) Negocierea colectivă va avea ca obiect, cel puţin: salariile, durata timpului de lucru, programul de lucru şi condiţiile de muncă.

(5) Iniţiativa negocierii aparţine patronului.

(6) În cazul în care patronul nu angajează negocierea, aceasta are loc la cererea organizaţiei sindicale sau a reprezentanţilor salariaţilor, după caz, în termen de 15 zile de la formularea cererii.

(1) În termen de 15 zile de la data formulării cererii de către organizaţia sindicala sau de către reprezentanţii salariaţilor, patronul trebuie să convoace părţile în vederea negocierii contractului colectiv de muncă.

(2) La prima reuniune a părţilor se precizează

a) informaţiile pe care patronul le va pune la dispoziţie delegaţilor sindicali sau ai salariaţilor şi data la care urmează a îndeplini aceasta obligaţie; informaţiile trebuie să permită o analiza comparata a situaţiei locurilor de muncă, a clasificarii profesiilor şi meseriilor, a nivelului de salarizare, a duratei timpului de lucru şi a organizării programului de lucru;

b) locul şi calendarul reuniunilor.

Neîndeplinirea de către patron a obligaţiilor prevăzute la art. 3 alin. (5) şi la art. 4 alin. (1) constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă cuprinsă între 3.000.000 lei şi 6.000.000 lei.

Constatarea şi sancţionarea contravenţiei prevăzute la art. 5 se fac potrivit procedurii prevăzute de Legea nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor, de către personalul din Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, din direcţiile generale de muncă şi protecţie socială judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, împuternicit prin ordin al ministrului muncii şi protecţiei sociale.

(1) La negocierea clauzelor şi la încheierea contractelor colective de muncă, părţile sunt egale şi libere.

(2) Contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispoziţiilor legale, constituie legea părţilor.

(1) Clauzele contractelor colective de muncă pot fi stabilite numai în limitele şi în condiţiile prevăzute de prezenta lege.

(2) Contractele colective de muncă nu pot conţine clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.

(3) Contractele individuale de muncă nu pot conţine clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă.

(4) La încheierea contractului colectiv de muncă, prevederile legale referitoare la drepturile salariaţilor au un caracter minimal.

Prevederile contractului colectiv de muncă produc efecte pentru toţi salariaţii din unitate, indiferent de data angajării sau de afilierea lor la o organizaţie sindicala din unitate.

(1) Contractele colective de muncă se pot încheia la nivelul unităţilor, ramurilor de activitate şi la nivel naţional.

(2) Contractele colective de muncă se pot încheia şi la nivelul unor grupuri de societăţi comerciale şi regii autonome, denumite în continuare grupuri de unităţi.

(3) În situaţia în care nu sunt organizate asociaţii patronale reprezentative la niveluri inferioare, asociaţia patronala la nivel naţional poate desemna reprezentanţii la negociere.

(1) Clauzele contractelor colective de muncă produc efecte, după cum urmează

a) pentru toţi salariaţii din unitate, în cazul contractelor colective de muncă încheiate la acest nivel;

b) pentru toţi salariaţii încadraţi în unităţile care fac parte din grupul de unităţi pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel;

c) pentru toţi salariaţii încadraţi în toate unităţile din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă;

d) pentru toţi salariaţii încadraţi în toate unităţile din ţara, în cazul contractelor colective de muncă la nivel naţional.

(2) La fiecare dintre nivelurile prevăzute la art. 10 se încheie un singur contract colectiv de muncă.

(3) Prin contractul colectiv de muncă părţile pot conveni constituirea unui fond din contribuţia patronatului, destinat activităţilor în domeniul negocierilor colective.

(1) Contracte colective de muncă se pot încheia şi pentru salariaţii instituţiilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare şi cuantum sunt stabilite prin dispoziţii legale.

(2) Contractele colective de muncă ale salariaţilor instituţiilor bugetare se pot încheia la nivelul unităţilor, la nivelul administraţiei sau al serviciilor publice locale, pentru instituţiile din subordinea acestora, şi la nivel departamental, pentru instituţiile subordonate.

(1) Părţile au obligaţia sa precizeze, în fiecare contract colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unităţi şi de ramura de activitate, unităţile în cadrul cărora se aplică clauzele negociate.

(2) În cazul contractelor colective de muncă încheiate la nivelul ramurilor de activitate, unităţile componente ale acestora se stabilesc şi se precizează de către părţile care negociaza contractul colectiv de muncă, cu respectarea prevederilor prezentei legi.

Părţile contractului colectiv de muncă sunt patronul şi salariaţii, reprezentate după cum urmează

a) patronul

- la nivel de unitate, de către organul de conducere al acesteia, stabilit prin lege, statut ori regulament de funcţionare, după caz;

- la nivel de grup de unităţi, de ramura şi la nivel naţional, de către asociaţiile patronale legal constituite şi reprezentative potrivit prezentei legi;

b) salariaţii

- la nivel de unitate, de către organizaţiile sindicale legal constituite şi reprezentative ori, acolo unde nu este constituit un sindicat reprezentativ, prin reprezentanţii aleşi ai salariaţilor;

- la nivelul grupurilor de unităţi şi al ramurilor, de către organizaţiile sindicale de tip federativ, legal constituite şi reprezentative potrivit prezentei legi;

- la nivel naţional, de către organizaţiile sindicale de tip confederativ, legal constituite şi reprezentative potrivit prezentei legi.

(1) La negocierea contractului colectiv de muncă la nivel naţional, de ramura sau de grup de unităţi participa asociaţiile patronale care îndeplinesc, cumulativ, următoarele condiţii

a) la nivel naţional

- au independenta organizatorică şi patrimonială;

- reprezintă patroni ale căror unităţi funcţionează în cel puţin jumătate din numărul total al judeţelor, inclusiv în municipiul Bucureşti;

- reprezintă patroni ale căror unităţi îşi desfăşoară activitatea în cel puţin 25% din ramurile de activitate;

- reprezintă patroni ale căror unităţi cuprind minimum 7% din efectivul salariaţilor din economia naţionala;

b) la nivel de ramura

- au independenta organizatorică şi patrimonială;

- reprezintă patroni ale căror unităţi cuprind minimum 10% din numărul salariaţilor din ramura respectiva.

(2) Îndeplinirea condiţiilor de reprezentativitate se constata de către Tribunalul Municipiului Bucureşti, la cererea asociaţiei patronale. Hotărârea este supusă numai recursului.

Asociaţiile patronale reprezentative la nivel naţional sunt reprezentative şi la nivelul ramurilor şi al grupurilor de unităţi prin intermediul organizaţiilor de tip federativ, componente.

(1) La negocierea contractelor colective de muncă la nivel naţional, de ramura şi de unitate participa organizaţiile sindicale care îndeplinesc, cumulativ, următoarele condiţii

a) la nivel naţional

- au statut legal de confederatie sindicala;

- au independenta organizatorică şi patrimonială;

- au în componenta structuri sindicale proprii, în cel puţin jumătate din numărul total al judeţelor, inclusiv în municipiul Bucureşti;

- au în componenta federaţii sindicale reprezentative din cel puţin 25% din ramurile de activitate;

- organizaţiile sindicale componente au, cumulat, un număr de membri cel puţin egal cu 5% din efectivul salariaţilor din economia naţionala;

b) la nivel de ramura

- au statut legal de federatie sindicala;

- au independenta organizatorică şi patrimonială;

- organizaţiile sindicale componente au, cumulat, un număr de membri cel puţin egal cu 7% din efectivul salariaţilor din ramura respectiva;

c) la nivel de unitate

- au statut legal de organizaţie sindicala;

- numărul de membri ai sindicatului reprezintă cel puţin o treime din numărul salariaţilor unităţii.

(2) Îndeplinirea condiţiilor de reprezentativitate a organizaţiilor sindicale se constata, la cererea acestora, de către instanţele judecătoreşti, după cum urmează

a) la nivel naţional şi de ramura, de către Tribunalul Municipiului Bucureşti;

b) la nivel de unitate, de către judecătoria în a carei raza teritorială se afla sediul unităţii.

(3) Hotărârea este supusă numai recursului.

(1) Organizaţiile sindicale reprezentative la nivel naţional sunt reprezentative şi la nivelul ramurilor şi al grupurilor de unităţi în care au organizaţii componente de tip federativ. Sunt, de asemenea, reprezentative şi federaţiile sindicale care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 17 alin. (1) lit. b).

(2) În mod corespunzător, organizaţiile sindicale reprezentative la nivelul ramurilor sunt reprezentative şi la nivelul grupurilor de unităţi în care au organizaţii sindicale proprii.

(3) Organizaţiile sindicale din unitate sunt reprezentative, dacă îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 17 alin. (1) lit. c), precum şi dacă sunt afiliate la o organizaţie sindicala reprezentativa.

La nivelul ramurilor de activitate ale economiei naţionale, fiecare organizaţie sindicala de tip confederativ, precum şi fiecare asociaţie de unităţi, care sunt reprezentative la nivel naţional, vor desemna o singura organizaţie sindicala, respectiv asociaţie de unităţi reprezentativa, sa participe la negocierea şi la încheierea contractelor colective de muncă.

Contractul colectiv de muncă se poate încheia şi în unităţile în care nu exista organizaţii sindicale sau acestea nu îndeplinesc condiţiile de reprezentativitate prevăzute la art. 18 alin. (2). În acest caz, salariaţii îşi aleg reprezentanţii la negociere prin vot secret. La alegerea reprezentanţilor salariaţilor vor participa cel puţin jumătate plus unu din numărul total al salariaţilor. Reprezentanţii salariaţilor sunt desemnaţi în raport cu numărul voturilor obţinute.

Prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivel naţional, părţile stabilesc ramurile de activitate ale economiei naţionale şi criteriile potrivit cărora unităţile fac parte din aceste ramuri, pe baza avizului consultativ al Comisiei Naţionale pentru Statistica.

La negocierea şi încheierea contractelor colective de muncă în instituţiile bugetare, părţile sunt reprezentate după cum urmează

a) de către conducătorul instituţiei bugetare sau de către locţiitorul de drept al acestuia;

b) de către sindicatele reprezentative, în sensul prezentei legi, sau de către reprezentanţii salariaţilor aleşi conform prevederilor art. 20.

(1) Contractul colectiv de muncă se încheie pe o perioadă determinata, care nu poate fi mai mica de 12 luni, sau pe durata unei lucrări determinate.

(2) În cazul prevăzut la art. 3 alin. (2), părţile pot hotărî prelungirea aplicării în continuare a contractului colectiv de muncă, în condiţiile în care acesta a fost încheiat sau în alte condiţii ce vor fi convenite.

(1) Clauzele cuprinse în contractele colective de muncă negociate cu încălcarea prevederilor art. 8 sunt lovite de nulitate.

(2) Nulitatea clauzelor contractuale se constata de către instanţa judecătorească competenţa, la cererea părţii interesate.

(3) În cazul constatării nulităţii unor clauze de către instanţa judecătorească, partea interesată poate cere renegocierea drepturilor respective.

(4) Până la renegocierea drepturilor, clauzele a căror nulitate a fost constatată sunt înlocuite cu prevederile mai favorabile cuprinse în lege sau în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior, după caz.

(1) Contractul colectiv de muncă se încheie în forma scrisă, se semnează de către părţi, se depune şi se înregistrează la direcţia generală de muncă şi protecţie socială judeteana sau a municipiului Bucureşti, după caz.

(2) Contractele colective de muncă încheiate la nivelul grupurilor de unităţi, al ramurilor de activitate sau la nivel naţional se depun şi se înregistrează la Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale.

(3) Contractele colective de muncă se aplică de la data înregistrării. Părţile pot conveni ca data aplicării clauzelor negociate să fie ulterioară zilei de înregistrare a contractului.

(1) Contractele colective de muncă nu vor fi înregistrate, dacă

a) sunt încheiate cu încălcarea prevederilor art. 13;

b) părţile nu fac dovada îndeplinirii cerinţelor de reprezentativitate;

c) nu sunt semnate de toţi reprezentanţii părţilor la negociere.

(2) Contractele colective de muncă vor fi înregistrate fără semnatura tuturor reprezentanţilor părţilor, dacă

a) unele asociaţii patronale reprezentative sau organizaţii sindicale reprezentative au fost invitate la negociere şi nu s-au prezentat;

b) unele asociaţii patronale reprezentative sau organizaţii sindicale reprezentative au participat la negocieri, au fost de acord cu clauzele negociate, dar refuza semnarea contractelor, situaţie care să rezulte din actele depuse de părţi.

(1) La înregistrarea contractelor colective de muncă, Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale sau, după caz, direcţiile generale teritoriale de muncă şi protecţie socială vor verifica dacă acestea conţin clauze negociate cu nerespectarea dispoziţiilor art. 8.

(2) În cazul în care se constată că în contractele colective de muncă exista asemenea clauze, Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale sau, după caz, direcţia generală teritorială de muncă şi protecţie socială are obligaţia sa sesizeze acest fapt părţilor contractante.

Împotriva refuzului înregistrării contractelor colective de muncă, partea nemultumita se poate adresa instanţelor judecătoreşti, în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990.

Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel naţional şi de ramura se va publică în Monitorul Oficial al României, în termen de 30 de zile de la înregistrare. În acest sens, Regia Autonomă "Monitorul Oficial" va edita partea a V-a a Monitorului Oficial al României, în care se vor publică numai contractele colective de muncă.

(1) Executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părţi.

(2) Neîndeplinirea obligaţiilor asumate prin contractul colectiv de muncă atrage răspunderea părţilor care se fac vinovate de aceasta.

(1) Clauzele contractului colectiv de muncă pot fi modificate pe parcursul executării lui, în condiţiile legii, ori de câte ori părţile convin acest lucru.

(2) Modificările aduse contractului colectiv de muncă se comunică, în scris, organului la care se păstrează şi devin aplicabile de la data înregistrării sau la o dată ulterioară, potrivit convenţiei părţilor.

Executarea contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia se suspenda pe durata grevei, dacă nu este posibila continuarea activităţii de către salariaţii care nu participa la greva.

(1) Contractul colectiv de muncă încetează

a) la împlinirea termenului sau la terminarea lucrării pentru care a fost încheiat, dacă părţile nu convin prelungirea aplicării acestuia;

b) la data dizolvării sau lichidării judiciare a unităţii;

c) prin acordul părţilor.

(2) Contractul colectiv de muncă poate inceta la reorganizarea persoanei juridice, în raport cu modalitatea specifică în care are loc reorganizarea.

(3) Aplicarea contractului colectiv de muncă poate fi suspendată prin acordul de voinţa al părţilor.

(4) Încetarea sau suspendarea contractului colectiv de muncă va fi notificată, în termen de 5 zile, organului la care acesta a fost depus pentru înregistrare.

Litigiile în legătură cu executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului colectiv de muncă sunt litigii de muncă şi se soluţionează, în prima instanţa, de către judecătorie.

Cererile referitoare la înregistrarea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea unor clauze cuprinse în contractele colective de muncă, formulate în faţa instituţiilor publice, instanţelor judecătoreşti şi a altor organe ale statului, sunt scutite de taxa de timbru.

(1) Reprezentativitatea asociaţiilor patronale şi a organizaţiilor sindicale, stabilită în condiţiile prezentei legi, este valabilă pentru orice contracte colective de muncă încheiate în termen de 4 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de constatare a reprezentativitatii.

(2) Hotărârile judecătoreşti rămase definitive, prin care se constata reprezentativitatea unor parteneri sociali, se comunică Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale, care va tine evidenta acestora.

(1) Contractele colective de muncă înregistrate la Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale sau, după caz, la direcţiile generale de muncă şi protecţie socială judeţene sau a municipiului Bucureşti, la data intrării în vigoare a prezentei legi, produc efecte până la data implinirii termenului pe durata căruia au fost încheiate.

(2) Modificarea ori prelungirea contractelor colective de muncă prevăzute la alin. (1) este posibila numai dacă nu contravine procedurilor prevăzute în prezenta lege.

Legea nr. 13/1991 privind contractul colectiv de muncă se abroga.

----------

privind contractul colectiv de muncă

--------

Notă *) Republicată în temeiul art. II din Legea nr. 143 din 24 iulie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 172 din 28 iulie 1997, dându-se textelor o noua numerotare.

Legea nr. 130 din 16 octombrie 1996 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 24 octombrie 1996.

Capitolul 1

Dispoziţii generale

Capitolul 2

Câmpul de aplicare a contractelor colective de muncă

Capitolul 3

Părţile şi reprezentarea acestora la negocierea şi la încheierea contractelor colective de muncă

Capitolul 4

Încheierea contractelor colective de muncă

Capitolul 5

Executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractului colectiv de muncă

Capitolul 6

Dispoziţii finale şi tranzitorii