DECIZIE nr. 618 din 9 decembrie 1997

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a art. 330, art. 330^1, art. 330^2, art. 330^3, şi art. 330^4 din Codul de procedură civilă

Ioan Muraru - preşedinte

Costica Bulai - judecător

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Mihai Constantinescu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent

Pe rol, pronunţarea asupra recursului declarat de Weber Şerban Theodor împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 186 din 4 iunie 1997.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 3 decembrie 1997 şi au fost consemnate în încheierea din aceeaşi dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 9 decembrie 1997.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele

Curtea Suprema de Justiţie - Secţia civilă, prin Încheierea din 12 martie 1997, pronunţată în Dosarul nr. 3.694/1996, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 330 art. 330^1, art. 330^2, art. 330^3 şi art. 330^4 din Codul de procedură civilă, ridicată de Weber Şerban Theodor.

Prin Decizia nr. 186 din 4 iunie 1997, Curtea Constituţională a respins ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate.

Aceasta soluţie s-a întemeiat pe jurisprudenta Curţii, care s-a pronunţat asupra dispoziţiilor legale atacate prin decizii definitive şi obligatorii.

Împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 186 din 4 iunie 1997, Weber Şerban Theodor a declarat recurs, în termen legal.

În motivarea recursului se invoca, în esenta, următoarele

- vădită ilegalitate a deciziei sub aspect procedural, constând în soluţionarea cauzei fără citarea autorului excepţiei de neconstituţionalitate;

- faptul ca recursul în anulare este rezervat în exclusivitate Parchetului General "creează o putere superioară cu drept de decizie" în stat, incalcand principiul "egalităţii armelor" consacrat în Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, la care România a aderat.

Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, întrucât excepţia a fost respinsă ca vadit nefondata, s-au solicitat puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepţia invocată este nefondata, iar recursul este neîntemeiat.

Camera Deputaţilor şi Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile art. 330, art. 330^1, art. 330^2, art. 330^3 şi ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă raportate la dispoziţiile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, constata următoarele

Motivul de recurs privind necitarea părţilor la judecata în fond este neîntemeiat.

Art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale prevede că, atunci când excepţia de neconstituţionalitate este vadit nefondata, soluţia se adoptă cu unanimitatea voturilor membrilor completului de judecată, fără citarea părţilor.

Faptul ca exercitarea recursului în anulare este numai la indemana procurorului general nu contravine prevederilor constituţionale, întrucât aceasta cale extraordinară de atac priveşte exclusiv un interes public.

Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 25 şi al art. 26 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA

În numele legii

DECIDE

Respinge recursul declarat de Weber Şerban Theodor împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 186 din 4 iunie 1997.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică din 9 decembrie 1997.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN MURARU

Magistrat-asistent,

Doina Suliman

----------