DECIZIE nr. 569 din 4 decembrie 1997

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330 pct. 1, art. 330^1, art. 330^3 şi ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă

Ioan Muraru - preşedinte

Mihai Constantinescu - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Victor Dan Zlatescu - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Claudia Miu - magistrat-asistent

Pe rol, pronunţarea asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330 pct. 1, art. 330^1, art. 330^3 şi ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă, ridicată de intimatul-reclamant Stanciu-Stanciulescu Ion în Dosarul nr. 512/1997, aflat pe rolul Curţii Supreme de Justiţie - Secţia civilă.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 27 noiembrie 1997, în prezenta reprezentantului Ministerului Public, şi a intimatului-reclamant Stanciu-Stanciulescu Ion, autorul excepţiei, fiind consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 4 decembrie 1997.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele

Curtea Suprema de Justiţie - Secţia civilă, prin Încheierea din 26 iunie 1997, pronunţată în Dosarul nr. 512/1997 al acestei instanţe, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330 pct. 1 art. 330^1, art. 330^3 şi ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă, ridicată de intimatul-reclamant Stanciu-Stanciulescu Ion.

În motivarea excepţiei se susţine ca dispoziţiile legale atacate contravin prevederilor art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1) şi (2) şi ale art. 128 din Constituţie, cat şi celor ale art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului, "care se referă la soluţionarea cauzelor într-un timp rezonabil".

Exprimandu-şi opinia, instanţa de judecată apreciază ca excepţia este neîntemeiată.

În scopul soluţionării cauzei, conform prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, s-au solicitat puncte de vedere preşedinţilor celor două Camere ale parlamentului şi Guvernului.

În punctul de vedere al Guvernului se apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate nu este intemeiata, având în vedere practica jurisdicţională a Curţii Constituţionale.

Preşedinţii Camerei Deputaţilor şi Senatului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, republicată, constata următoarele

În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea este competenţa să soluţioneze excepţia referitoare la dispoziţiile art. 330 pct. 1, art. 330^1, art. 330^3 şi ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă.

Curtea s-a pronunţat cu privire la neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 330 pct. 1, art. 330^3 şi ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă, prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, rămasă definitivă prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al Romanie, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996 şi, respectiv, nr. 255 din 22 octombrie 1996, şi a constatat, ca prevederile art. 330 pct. 1, ale art. 330^3 şi ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale.

Întrucât nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea practicii jurisdicţionale a Curţii Constituţionale iar argumentele ce au fundamentat deciziile menţionate mai sus subzistă şi în cauza de faţa, urmează să fie respinsă, ca fiind nefondata, excepţia de neconstituţionalitate ridicată împotriva dispoziţiilor legale arătate.

Cu privire la dispoziţiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă, se constată că, la data ridicării excepţiei, prin Legea nr. 17/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 18 februarie 1997, acestea fuseseră modificate, astfel încât, în prezent, recursul în anulare, nu mai poate fi declarat oricând de către procurorul general, ci numai în cadrul unui termen de 6 luni, care începe să curgă de la data când hotărârea a rămas irevocabilă, pentru motivul prevăzut de art. 330 pct. 1 din Codul de procedură civilă, sau de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, pentru motivul prevăzut de art. 330 pct. 2 din acelaşi cod.

Având în vedere cele expuse mai sus, Curtea retine că nu se poate pronunţa asupra dispoziţiilor legale modificate, întrucât, în noua lor redactare, soluţia legislativă este diferita faţă de cea anterioară modificării, urmând ca excepţia de neconstituţionalitate să fie respinsă ca lipsită de obiect.

În acest sens s-a pronunţat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 37 din 25 februarie 1997, definitivă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64 din 15 aprilie 1997.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330 pct. 1 art. 330^1, art. 330^3 şi ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă, ridicată de intimatul-reclamant Stanciu-Stanciulescu Ion în Dosarul nr. 512/1997 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică din 4 decembrie 1997.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN MURARU

Magistrat-asistent,

Claudia Miu

-------------