DECIZIE nr. 357 din 22 martie 2011

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioniţa Cochinţu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Damian Alexandru Dragoş în Dosarul nr. 10.626/245/2005 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele

Prin Încheierea din 20 aprilie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 10.626/245/2005, Curtea de Apel Iaşi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990, excepţie ridicată de Damian Alexandru Dragoş într-o cauză având ca obiect judecarea unor infracţiuni la legea societăţilor comerciale.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 înfrâng libertatea economică, deoarece interpretarea şi aplicarea abuzivă a textului analizat fac ca Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, administratorul, asociatul, fondatorul unei societăţi să nu poată acţiona în scopul împlinirii sau dezvoltării economice a acesteia. Într-o societate comercială cu capital privat un terţ nu poate stabili ce acte sau fapte au caracterul unor "fapte de folosire cu rea-credinţă a creditului sau bunurilor societăţii" şi, prin urmare, nu poate declanşa răspunderea fondatorului, administratorului, fără a înfrânge principiul dreptului de proprietate şi fără a goli de conţinut prerogativele acestui drept, deşi, potrivit art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, dreptul de proprietate poate fi limitat, însă aceste limite trebuie expres prevăzute de lege, or, nici legea ce conţine textul criticat, nici acesta nu prevăd expres vreo limitare a dreptului de proprietate.

Curtea de Apel Iaşi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori opinează în sensul că excepţia este neîntemeiată.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, care au următoarea redactare: "(1) Se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 3 ani fondatorul, administratorul, directorul sau reprezentantul legal al societăţii, care

[...]

2. foloseşte, cu rea-credinţă, bunuri sau creditul de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interese direct sau indirect;".

În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, acest text de lege contravine prevederilor constituţionale ale art. 44 alin. (1) referitor la garantarea dreptului de proprietate şi ale art. 45 privind libertatea economică.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autorul excepţiei de neconstituţionalitate este nemulţumit de modul de interpretare şi aplicare a acestor prevederi. Or, Curtea a statuat în numeroase rânduri, în jurisprudenţa sa, că nu este competentă să se pronunţe cu privire la aspecte ce ţin de aplicarea şi interpretarea legii, acestea urmând a fi soluţionate de către instanţa de judecată, fapt ce conduce la concluzia că excepţia este inadmisibilă.

Cu referire la susţinerea autorului excepţiei, potrivit căreia activităţile desfăşurate de fondatorul, administratorul, directorul sau reprezentantul legal al societăţii nu pot fi catalogate de alţii, inclusiv de instanţele judecătoreşti, drept activităţi care se încadrează în ilicitul penal, Curtea reţine că nu se poate pune semnul egalităţii între operaţiunile pe care fondatorul, administratorul, directorul sau reprezentantul legal al societăţii trebuie să le realizeze în scopul bunului mers al activităţii societăţii şi folosirea cu rea-credinţă a bunurilor sau creditului de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interese directe sau indirecte, deoarece acestea au atât un scop diferit, cât şi interese diferite. Pe de altă parte, sancţiunea respectivă nu se poate aplica înainte de a fi dovedit caracterul penal al activităţilor acestora.

Ca atare, Curtea reţine că art. 44 alin. (1) şi art. 45 din Constituţie nu sunt aplicabile situaţiei de faţă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE

Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Damian Alexandru Dragoş în Dosarul nr. 10.626/245/2005 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 martie 2011.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioniţa Cochinţu

--------