NORME METODOLOGICE din 1 iulie 1993 (*actualizate*)

privind determinarea emisiilor de poluanţi atmosferici produşi de surse staţionare

(actualizate până la data de 5 aprilie 2002*)

---------

*) Textul iniţial a fost publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 190 din 10 august 1993. Aceasta este forma actualizată de S.C. "Centrul Teritorial de Calcul Electronic" S.A. Piatra-Neamţ până la data de 5 aprilie 2002, cu modificările şi completările aduse de HOTĂRÂREA nr. 128 din 14 februarie 2002.

1. Domeniul de aplicare

Metodologiile se aplică determinarilor de emisii sub forma de pulberi, aerosoli sau gaze produse de instalaţii; surse de staţionare de tip instalatie industriala; amenajări de teritoriu de tip autostrada, aeroport, cale ferată; aparate şi utilaje de tip generator electric cu motor cu combustie, precum şi instalaţiilor de ventilaţie care colectează efluenţii gazosi ai unor surse şi îi evacueaza în atmosfera.

2. Principiul de măsurare

Un volum reprezentativ al efluentului de analizat se recolteaza izocinetic. Se determina în acesta concentraţia de substanţe poluante.

Emisia totală se calculează funcţie de compoziţia volumului de gaz recoltat şi de alţi parametri auxiliari.

Se definesc ca pulberi: particulele care, după o măsurătoare asupra concentraţiei, după condiţionare, cresc greutatea substratului elementului de filtrare.

3. Condiţiile de măsurare

În mod normal, masuratoarea trebuie efectuată în condiţiile de exploatare în care emisiile sunt maxime. (Autoritatea de mediu care avizează funcţionarea şi controlează emisiile poate, funcţie de situaţia zonei, sa accepte sau sa impună, în timpul pornirii şi opririi instalaţiei, valori diferite de cele reglementate).

4. Amplasarea punctului de recoltare

Compoziţia probei recoltate, asa cum se găseşte la locul de recoltare, trebuie să fie reprezentativa pentru emisia ce va fi masurata. Măsurătorile trebuie să se efectueze într-un loc unde repartiţia substanţelor poluante în secţiunea canalului de evacuare este cît mai omogenă posibil.

Amplasamentul punctului de recoltare trebuie să permită un acces uşor şi sigur. Pozitionarea se planifica, de comun acord cu deţinătorul de sursa, şi se amenajeaza corespunzător din timp.

5. Durata şi numărul de măsurători

Durata şi numărul de măsurători se fixează funcţie de natura sursei, cît şi de variatia de timp a emisiilor.

Se recomanda, în cazul unor surse cu emisie constanta, efectuarea a cel puţin 3 măsurători individuale.

Se defineşte ca măsurătoare individuală media valorilor măsurate în fiecare punct al unei grile, respectiv, pe axa de măsura, sau rezultatul a ceea ce se defineşte ca măsurătoare în grila.

6. Alte determinări

La fiecare măsurătoare de emisie este necesar să se masoare viteza efluentului în secţiunea de măsura, parametrii auxiliari necesari calculului emisiilor şi să se înregistreze toate informaţiile privind condiţiile de exploatare a instalaţiei.

7. Raportarea rezultatelor

În raportare se vor consemna toate marimile măsurate şi calculate, metodele de măsurare utilizate şi condiţiile de exploatare a instalaţiei.

Se vor evalua şi evidenţia erorile fiecărei măsurători de emisie efectuate.

NOTĂ

Elementele de detaliu privind metodologia de determinare a poluantilor atmosferici produşi de surse staţionare se pot procura de la Institutul de Cercetări şi Ingineria Mediului - Splaiul Independentei nr. 294, sector 6, Bucureşti.

----------------