DECIZIE nr. 410 din 23 octombrie 1997

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330^1 din Codul de procedură civilă

Ioan Muraru - preşedinte

Costica Blai - judecător

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Mihai Constantinescu - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Victor Dan Zlatescu - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Claudia Miu - magistrat-asistent

Pe rol, pronunţarea asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor ar. 330^1 din Codul de procedură civilă, ridicată de intimaţii-reclamanţi Pastravanu Traian şi Pastravanu Mari în Dosarul nr. 138/1997 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia civilă.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 16 octombrie 1997, în prezenta reprezentantului Ministerului Public şi în lipsa părţilor legal citate, fiind consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 23 octombrie 1997.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele

Curtea Suprema de Justiţie - Secţia civilă, prin Încheierea din 2 iulie 1997, pronunţată în Dosarul nr. 138/1996 al acestei instanţe, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330^1 din Codul de procedură civilă, ridicată de intimaţii-reclamanţi Pastravanu Traian şi Pastravanu Mari.

În motivarea excepţiei se susţine ca dispoziţiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă contravin prevederilor art. 330^1 din Codul de procedură civilă contravin prevederilor art. 16, ale art. 20 şi ale art. 128 din Constituţie, întrucât recursul în anulare, putând fi formulat "oricând", acestea încalcă principiul egalităţii părţilor în proces şi al stabilitatii raporturilor juridice. De asemenea, se invoca faptul ca Decretul nr. 92/1950, prin care imobilul ce face obiectul litigiului a fost naţionalizat, este abrogat în temeiul art. 150 alin. (1) din Constituţie.

Exprimandu-şi opinia, instanţa de judecată apreciază ca excepţia este neîntemeiată.

În scopul soluţionării cauzei, conform prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, s-au solicitat puncte de vedere preşedinţilor celor două Camere al Paramentului şi Guvernului.

În punctul de vedere al Guvernului se apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate nu este intemeiata, având în vedere practica jurisdicţională anterioară a Curţii Constituţionale în aceasta materie.

Preşedinţii Camerei Deputaţilor şi Senatului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţie şi ale Legii nr. 47/1992, republicată, constata următoarele

În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea este competenţa să soluţioneze excepţia referitoare la dispoziţiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă, cu care a fost legal sesizată.

Motivul de neconstituţionalitate invocat prin excepţie este ca art. 330^1 din Codul de procedură civilă ar fi neconstitutional, deoarece recursul în anulare ar putea fi invocat oricând. Însă la data ridicării excepţiei, potrivit Legii nr. 17/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 18 februarie 1997, recursul în anulare poate fi declarat de către procurorul general numai în termen de 6 luni de la data când hotărârea judecătorească a rămas irevocabilă, pentru motivul prevăzut de art. 330 pct. 1 din Codul de procedură civilă, sau de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, pentru motivul prevăzut la art. 330 pct. 2 din acelaşi cod. Faţa de cele arătate rezultă ca, ţinând seama de stadiul actual al prevederilor art. 330^1 ce fac obiectul excepţiei, aceasta apare ca fiind fără obiect. În acest sens este şi practica jurisdicţională a Curţii, asa cum rezultă din Decizia nr. 37 din 25 februarie 1997, definitivă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64 din 15 aprilie 1997.

În ceea ce priveşte Decretul nr. 92/1950, este de reţinut ca motivul invocat excede conţinutului excepţiei ridicate, iar problema aplicabilitatii sale pentru soluţionarea cauzei este de resortul instanţei judecătoreşti. Totodată, menţionăm ca, asupra acestui decret, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 3 din 2 februarie 1993, rămasă definitivă prin Decizia nr. 21 din 20 aprilie 1993, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 17 mai 1993.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330^1 din Codul de procedură civilă, ridicată de intimaţii-reclamanţi Pastravanu Traian şi Pastravanu Mari în Dosarul nr. 138/1997 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică din 23 octombrie 1997.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN MURARU

Magistrat-asistent,

Claudia Miu

-------------