DECIZIE nr. 389 din 14 octombrie 1997

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330, ale art 330^1, ale art. 330^2, ale art. 330^3 şi ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă

Mihai Constantinescu - preşedinte

Costica Bulai - judecător

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Victor Dan Zlatescu - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent

Pe rol, pronunţarea asupra recursului declarat de Popescu Aurelia, Plesoianu Ecaterina, Antoniu Steliana, Zotta Maria, Stan Marioara şi Dunca Mihaela-Antoaneta împotriva Deciziei Curţii Constituţional nr. 187 din 4 iunie 1997.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 7 octombrie 1997 şi au fost consemnate în încheierea din aceeaşi dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 14 octombrie 1997.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele

Curtea Suprema de Justiţie - Secţia civilă, prin Încheierea din 7 martie 1997, pronunţată în Dosarul nr. 3.195/1996, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 330, ale art. 330^1, ale art. 330^2, ale art. 330^3 şi ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă, ridicată de intimaţii-reclamanţi Popescu Aurelia, Plesoianu Ecaterina, Antoniu Steliana, Zotta Maria, Stan Marioara şi Dunca Mihaela-Antoaneta.

Prin Decizia nr. 187 din 4 iunie 1997 Curtea Constituţională a respins ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate retinand, pe de o parte, ca asupra constituţionalităţii art. 330, art. 330^2, art. 330^3 şi art. 330^4 din Codul de procedură civilă Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, definitivă prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, şi nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea soluţiei date. Pe de altă parte, Curtea a constatat ca dispoziţiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă au fost modificate prin Legea nr. 17/1997, în sensul că recursul în anulare nu mai poate fi declarat oricând de către Ministerul Public, cum era în reglementarea anterioară, ci numai în termen de 6 luni de la data când hotărârea judecătorească a rămas irevocabilă sau definitivă.

Împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 187 din 4 iunie 1997 părţile au declarat recurs, în termen legal, apreciind ca decizia recurată ar fi nemotivată, întrucât se întemeiază pe deciziile anterioare nr. 73/1996 şi nr. 96/1996, precum şi ca excepţia este necesar să fie admisă pentru motivele invocate anterior în faţa Curţii Supreme de Justiţie.

Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, întrucât excepţia a fost respinsă ca vadit nefondata, s-au solicitat puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate invocată este nefondata.

Camera Deputaţilor şi Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile art. 330, ale art. 330^1, ale art. 330^2, ale art. 330^3 şi ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă, raportate la dispoziţiile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, constata următoarele

Motivul de recurs invocat, în sensul că decizia ar fi nemotivată, deoarece se întemeiază pe cele statuate anterior prin deciziile nr. 73/1996 şi nr. 96/1996, este neîntemeiat. Potrivit art. 145 alin. (2) din Constituţie, deciziile Curţii Constituţionale sunt obligatorii. De aceea, asa cum s-a statuat prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 27 din 25 mai 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 15 iulie 1993, decizia prin care o excepţie a fost respinsă este obligatorie, cat timp motivele pe care s-a întemeiat subzistă în continuare. Este ceea ce în mod justificat s-a reţinut în decizia recurată în legătură cu excepţia invocată. De asemenea, Curtea constata ca motivele pentru justificarea excepţiei nu sunt de natura sa conducă la o alta soluţie, deoarece legitimitatea constituţională a recursului în anulare, care are o valoare generală, nu poate fi contestată în funcţie de exercitarea acestuia într-un anume procent, chiar dacă priveşte revendicarea unui imobil, admiterea sau respingerea unui asemenea recurs fiind o problemă exclusiv de competenţa instanţei judecătoreşti.

Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 25 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA

În numele legii

DECIDE

Respinge recursul declarat de Popescu Aurelia, Plesoianu Ecaterina, Antoniu Steliana, Zotta Maria, Stan Marioara şi Dunca Mihaela-Antoaneta împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 187 din 4 iunie 1997.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică din 14 octombrie 1997.

PREŞEDINTE,

dr. Mihai Constantinescu

Magistrat-asistent,

Doina Suliman

------------