DECIZIE nr. 385 din 14 octombrie 1997

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a art. 330 şi a art. 330^1 din Codul de procedură civilă

Mihai Constantinescu - preşedinte

Costica Bulai - judecător

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Victor Dan Zlatescu - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent

Pe rol, pronunţarea asupra recursului declarat de Popp Ştefan Mircea împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 131 din 22 mai 1997.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 7 octombrie 1997 şi au fost consemnate în încheierea din aceeaşi dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 14 octombrie 1997.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele

Curtea Suprema de Justiţie - Secţia civilă, prin Încheierea din 28 februarie 1997, pronunţată în Dosarul nr. 3.218/1996, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 330 şi art. 330^1 din Codul de procedură civilă, ridicată de intimatul-reclamant Popp Ştefan Mircea.

Prin Decizia nr. 131 din 22 mai 1997, Curtea Constituţională a respins ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate. În considerentele acestei decizii s-a reţinut, pe de o parte, ca asupra constituţionalităţii art. 330 din Codul de procedură civilă Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, definitivă prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996 şi nr. 255 din 22 octombrie 1996, constatând ca textul este constituţional şi că nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea acestei soluţii. Pe de altă parte, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă, Curtea a reţinut ca, prin Legea nr. 17/1997, recursul în anulare poate fi declarat de procurorul general numai în termen de 6 luni, iar nu oricând, asa cum se susţine de către autorul excepţiei.

Împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 131 din 22 mai 1997 partea a declarat recurs, în termen legal, deoarece considera ca art. 330 din Codul de procedură civilă, care reglementează exercitarea numai de către procurorul general a recursului în anulare, "creează inegalitate de tratament pentru părţile în proces", fiind în totală contradictie cu art. 128 din Constituţie şi cu principiul "judecaţii în mod echitabil", înscris în art. 6 pct. 1 din Convenţia europeană a drepturilor omului, la care România este parte. Prin cererea de recurs, s-a restrâns deci critica deciziei atacate, numai la prevederile art. 330 din Codul de procedură civilă, aceasta decizie fiind, în consecinţa, definitivă în ceea ce priveşte art. 330^1 din acelaşi cod.

Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, întrucât excepţia a fost respinsă ca vadit nefondata, s-au solicitat puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată.

Camera Deputaţilor şi Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile art. 330 şi ale art. 330^1 din Codul de procedură civilă, raportate la dispoziţiile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, constata următoarele

Egalitatea părţilor în procesul civil nu poate fi redusă numai la exercitarea directa a căilor de atac, ci are determinări mai largi. De aceea principiul egalităţii nu exclude, ci chiar presupune un tratament diferenţiat, ţinând seama de natura autorităţilor publice şi de atribuţiile acestora. Chiar dacă s-ar lua în considerare faptul ca recursul în anulare poate fi declarat numai de procurorul general, se constată că celelalte părţi din proces au posibilitatea exercitării căilor de atac în temeiul art. 304 pct. 4 sau al art. 317 pct. 2 din Codul de procedură civilă.

În acest sens, în Decizia Curţii Constituţionale nr. 73/1996 s-a statuat ca "egalitatea părţilor în procesul civil nu poate fi redusă numai la exercitarea directa a căilor de atac" şi ca art. 16 alin. (1) din Constituţie "priveşte egalitatea părţilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, nu egalitatea de tratament juridic al acestora în raport cu cea aplicată autorităţilor publice". De asemenea, prin Decizia nr. 96/1996 s-a statuat ca art. 128 din Constituţie nu interzice ca o cale de atac ce priveşte exclusiv un interes public, cum este recursul în anulare, să poată fi exercitată numai de Ministerul Public. De aceea exercitarea recursului în anulare de către Ministerul Public nu este contrară nici prevederilor art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului la care face referire recurentul.

Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 25 şi al art. 26 din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE

Respinge recursul declarat de Popp Ştefan Mircea împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 131 din 22 mai 1997.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică din 14 octombrie 1997.

PREŞEDINTE,

dr. Mihai Constantinescu

Magistrat-asistent,

Doina Suliman

-------